12,310 matches
-
urmările cauzatoare de suferință la care se expuneau. În rubrica "Leacuri ieftine" s-au prezentat diferite remedii populare, explicate oamenilor pentru a se preveni accidentele majore ce puteau duce la deces. Țăranii erau învățați cum să procedeze în cazul accidentării, tăierii în timpul secerișului, ca să nu curgă mult sânge și ca să se închidă repede rana. S-a recomandat ca în cazul unor astfel de accidente: "să se spele rana cu apa curată, ca să nu intre vreo murdărie, apoi să aprindem o bucățică
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
luni e însărcinată, cu 2 sâni alăptează, un copil suge. Legenda spune că regina din Saba a asistat la judecarea celor două femei care se certau pentru un copil (unul murise) și a fost impresionată de soluția găsită prin simularea tăierii în două cu sabia a copilului, pentru a da câte o jumătate fiecăreia. Copilul a fost dat femeii care a salvat, din iubire, viața copilului, renunțând la el numai să trăiască. Tot legenda spune că regina din Saba, aflată în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în afară de zahăr, se mai află dizolvat un număr însemnat de substanțe de natură organică și anorganică provenite din sfeclă. Acestea din urmă constitue nezahărul solubil al zemii de difuzie. Compoziția zemii de difuzie depinde de calitatea sfeclei, a spălării, a tăierii și a conducerii produsului de difuzie. Zeama de difuzie este o soluție slab acidă având un pH = 5,86,5. Nezahărul zemii de difuzie se compune din substanțe solubile și din substanțe coloidale și anume: anorganice - cele mai importante fiind
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
șase brațe cu șase guri ale fluviului, pe atunci mai puțin stabile și precizate; în evul mediu tot șase dar altfel dispuse, iar în zilele noastre trei brațe bine consolidate, într-o oarecare măsură și cu concursul hidrotehnicienilor moderni (precum tăierea Marelui M de pe Brațul Sulina și a marii bucle de la Murighiol, pe Brațul Sf. Gheorghe, mai de curînd). Importanța lor ca debit și pentru navigație a oscilat chiar în timpurile istorice. În antichitatea greco-romană mai activ era brațul sudi-Hieron, în
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
de mori al Putnei, în zona orașului Focșani, completat și cu un Canal Szurza din 1847, în scop edilitar. Tot un canal de mori, dar construit inițial, între 1834-1846, pentru a primi apele Crișului Alb în curs de amenajare prin tăierea coturilor sale din regiunea de câmpie, este Iazul Morilor Crișul Alb, lung de aproape 85 km. O lucrare hidrotehnică ingenioasă, funcționând fără greș de peste două secole, este conexiunea Timiș - Bega, realizată între 1758-1760, de către inginerul olandez Framaut, pentru regimul habsburgic
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
Vidra pe Lotru, Vidraru pe Argeș) etc. sau dunărene (Porțile de Fier I și II), realizate tot după cel de al doilea război mondial. Trebuie să amintim că în cadrul activității Comisiei Europene a Dunării, în secolul trecut s-a produs tăierea "Marele M" de pe brațul Sulina, iar recent tăierea marei bucle de la Murighiol, pe brațul Sf. Gheorghe, care contribuie, ca efect secundar, la amplificarea debitului. La încheierea acestui capitol introductiv, este de menționat studiul lui Marin Popescu-Spineni, în care se identifică
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
dunărene (Porțile de Fier I și II), realizate tot după cel de al doilea război mondial. Trebuie să amintim că în cadrul activității Comisiei Europene a Dunării, în secolul trecut s-a produs tăierea "Marele M" de pe brațul Sulina, iar recent tăierea marei bucle de la Murighiol, pe brațul Sf. Gheorghe, care contribuie, ca efect secundar, la amplificarea debitului. La încheierea acestui capitol introductiv, este de menționat studiul lui Marin Popescu-Spineni, în care se identifică o lungă listă de izvoare cartografice, istorice și
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
receptorilor gustativi de către substanțe dizolvate în salivă; înmuierea alimentelor, în special cele care conțin celuloza și nu pot fi atacate enzimatic. Fragmentarea alimentelor se realizează în principal de către dinți prin mișcările mandibulei asociate cu ale limbii. Predominant incisivii intervin în tăierea alimentelor, caninii în sfâșierea acestora, iar molarii în zdrobirea lor. In procesul de triturare a alimentelor deplasarea verticală a mandibulei realizează predominant efecte de zdrobire, iar cea orizontală efecte de măcinare. Limba, buzele și obrajii contribuie la menținerea alimentelor în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
de sulf în apă are loc și o reacție chimică din care rezultă o soluție acidă, acid sulfuros. SO2 + H2O = H2SO3 Reacția cu carbidul sau carbura de calciu la CaC2 duce la formarea acetilenei, substanță organică utilizată la sudarea și tăierea metalelor în suflătorul oxiacetilenic. III.5 Duritatea apei Duritatea apei este dată de prezența tuturor cationilor din apă în afara de cationii metalelor alcaline. Deoarece ionii de calciu și magneziu se găsesc în apă în cantitate mult mai mare față de ceilalți
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
detergenți; reîmpăduriri, reducerea zootehniei intensive etc. Suspensiile în concentrații ridicate în apă pot fi prevenite prin prevenirea eroziunii, realizabil mult prin rotația culturilor, aratul pe contur, recoltare în fâșii; terasări ale pantelor; menținerea de perdele și centuri forestiere sau evitarea tăierilor pe ras, plantarea de vegetație pe malul amenajărilor hidrotehnice etc. Apa cu mare turbiditate se poate decanta în lacuri sau râuri cu curgere liniștită, dar produce colmatare; Dragările au și ele mari efecte negative, ceea ce face ca tot prevenția să
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
exclusă funcția pur alimentară și, În final, trebuie demonstrată legătura cu religia sau cel puțin cu riturile pentru morți. Etnologia ne arată cât de complicat este acest cadru. De exemplu, folosirea corpului unui om ucis În cadrul unor manifestări non-mortuare (canibalism, tăierea scalpului sau a capului etc.) ar putea să nu aibă nici o semnificație religioasă, ci să fie legată de alte funcții culturale, mai ales din sfera socială. Desigur, este diferit cazul jertfei umane sau al mesei canibalice Înțeleasă drept o ceremonie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și după ce erau așezate pe altar boabe de cereale și victima, oficiantul tăia un smoc de păr din capul animalului care putea abia atunci să fie Înjunghiat. După ce sângele era adunat Într-un lighean și risipit pe altar, se Începea tăierea victimei În mai multe bucăți. Carnea, făcută bucăți și fiartă, era Împărțită Între participanți și, de cele mai multe ori, era consumată pe loc de aceștia, În timp ce viscerele nobile, splànchna, erau fripte pe grătar; oasele, Învelite În grăsimea Împreună cu care constituiau partea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
variau de la un sacerdoțiu la altul. Lui Îi reveneau și niște porții speciale ale victimelor jertfite În timpul sacrificiilor publice pe care le conducea intonând rugăciunea, fără să fie executantul lor material. Într-adevăr, uciderea sacrificială era Încredințată unui specialist În tăiere, màgeiros 1, care avea sarcina de a pregăti părțile ce urmau să fie distribuite. Apoi, nu puține Îndatoriri religioase le reveneau și magistraților. La Atenaxe "Atena", trezorierii, responsabili cu administrarea cetății, primeau În păstrare statuia Atenei, polemarhul era Însărcinat cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de a fi consumată. Acest ultim gest, oferirea unei mâncări, este actul decisiv al sacrificiului roman al unui animal. În acest punct, În ritualul lui Cato există un fel de „ritual inversat”. Două unități care par strict unite Între ele, tăierea și ofranda organelor interne adusă zeiței Ceres (prosecare - porricere), sunt despărțite de o a doua ofrandă a unei turte sfințite. În acest proprium al lui Cato nu sunt numite trei faze generale: pregătire-masă-reparație succesivă (după consumarea mesei). În faza pregătitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dar pe care le-au cunoscut și criticii lor și pe care, În unele cazuri, le respectau Încă. Vom porni de la documentele acuzatoare din antichitatea clasică pentru a reconstitui, În istoricitatea lor, unele elemente ale religiei și religiozității celte. 5. TĂIEREA CAPETELORTC "5. TĂIEREA CAPETELOR" Posidonis din Apamea, care a locuit mult timp printre celți și le-a studiat obiceiurile cu obiectivitatea și detașarea unui etnolog modern, a avut de mai multe ori ocazia să observe capetele dușmanilor, depozitate de războinicii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
le-au cunoscut și criticii lor și pe care, În unele cazuri, le respectau Încă. Vom porni de la documentele acuzatoare din antichitatea clasică pentru a reconstitui, În istoricitatea lor, unele elemente ale religiei și religiozității celte. 5. TĂIEREA CAPETELORTC "5. TĂIEREA CAPETELOR" Posidonis din Apamea, care a locuit mult timp printre celți și le-a studiat obiceiurile cu obiectivitatea și detașarea unui etnolog modern, a avut de mai multe ori ocazia să observe capetele dușmanilor, depozitate de războinicii galezi În arhitravele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să insufle convingerea că sufletul nu moare, ci, după moarte, trece de la un trup la altul” (De bello galico, VI, 14). Celxe "Cel" de-al doilea este credința celților conform căreia creierul ar fi sediul sufletului. Se pare, așadar, că tăierea și conservarea capetelor dușmanilor era mijlocul prin care se bloca renașterea lor; iar această Înverșunare Împotriva dușmanului mort explică de ce, așa cum s-a văzut din citatul din Posidonius, refuzau celții să restituie aceste capete chiar și plătite cu aur. Ne
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fi fost mai prudenți În ceea ce privește condamnarea „barbariei” celților. De fapt, ne aflăm În fața unei situații tipice: celții păstrează obiceiuri străvechi care, În lumea clasică, sunt fie dispărute, fie pe cale de dispariție; după părerea noastră, nu există nici o Îndoială că obiceiul tăierii capetelor dușmanilor - cu toate implicațiile biologice și teologice pe care le comportă - Își face apariția Încă din cultura indo-europeană. O dovadă În acest sens este faptul că fenomenul În cauză este atestat pe o arie foarte largă, care acoperă atât
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai plăcută sacrificarea de oameni care au fost prinși cu vreun furt, vreo tâlhărie sau alt delict; În cazul În care lipsesc asemenea victime, recurg la sacrificarea unor nevinovați (De bello galico, VI, 16.). După cum am observat deja, referitor la tăierea rituală a capetelor este bine să punem Încă de la Început În evidență două aspecte legate de sacrificiile umane: În primul rând, acest obicei, care contraria atât de mult conștiința autorilor greci și romani, nu este, În realitate, deloc necunoscut civilizației
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
577 3. Preoții și jertfele. Locuri de cult 580 Bibliografie 580 Religia celților (Enrico Campanile) 583 1. Problema izvoarelor 583 2. Panteonul galic antic 586 3. Divinitățile galice și divinitățile insulare 589 4. Imaginea celților În lumea clasică 591 5. tăierea capetelor 592 6. Jertfa umană 594 7. Pharmakòs În religia galică 596 8. Lumea de „dincolo” 598 9. Cultul matroanelor 600 10. Preoții 601 11. Regele ca personaj sacru 603 12. Zeii britaniei 606 13. Zeii Irlandei 607 Bibliografie 609
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din viticultură care se respectă, îl prăznuiesc la data de 22 ianuarie în fiecare an. Cât despre sfinții ocrotitori ai viței de vie, aceștia sunt împărțiți după criterii funcționale și sezoniere. În primul trimestru viticol, în cursul căruia se realizează tăierea și primele arături sunt cinstiți sfinții care favorizează urcarea sevei cum ar fi sfântul Vincențiu (22 ianuarie), sfântul Paul (25 ianuarie), sfântul Blasiu (3 februarie) sau sfântul Albin (1 martie). În al doilea trimestru, sfântul Gautier (9 aprilie), sfântul Vernier
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
pe viticultori să taie via38. Drept mulțumire aceștia l-ar fi ales atunci pe Sfântul Vincențiu ca sfânt ocrotitor. Chiar dacă nu credem orbește în legendele populare, nu putem nega totuși faptul că perioada sărbătoririi Sfântului Vincențiu coincide cu cea a tăierii viței de vie și lucrărilor din sezonul de iarnă. Vincențiu și-a câștigat notorietatea și în Biserică, în special datorită predicilor pe care Sfântul Augustin le-a consacrat în cinstea diaconului din Zaragoza, iar jocurile de cuvinte pe seama lui i-
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
de vin sunt transformați în alcool). Pe scurt, noua reformă a sectorului vitivinicol a determinat autoritățile comunitare să se absolve de orice responsabilitate financiară, proces început deja în privința susținerii pieței. În ce privește aspectul structural, principalele dispoziții ale planului de stimulare pentru tăierea viilor au fost consolidate în mod considerabil începând cu anul 1976. La sfârșitul secolului trecut, totalul suprafeței de producție viticolă a Franței a scăzut considerabil: de la 1 200 000 ha în anul 1968 a ajuns în anul 1988 la 960
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
de vie au fost eradicate din anul 1976, când măsura a început să fie aplicată. Din anul 1981, defrișările se desfășoară sistematic și se încadrează într-o "normă" anuală de la 10 până la 12 000 ha. Cât despre consecințele politicii de tăiere a podgoriilor asupra producției vinicole franceze, se estimează, de exemplu, că eradicarea a 150 000 ha de viță de vie, soiuri de masă, timp de zece ani, echivalează cu 10 milioane de hectolitri de vin retrași de pe piață (pe baza
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
sfera ironiei lui Moromete nu scapă atributele negative ale unor indivizi, printre ele numărându-se scurtimea minții, pripeala, mersul, atitudinile, vorbirea, lipsa de gândire logică etc. O scenă În care este surprinsă cu subtilitate această tendință ironică este cea a tăierii salcâmului. Pe erou Îl sâcâie Întrebările lui Nilă, acesta vrând să știe cu adevărat de ce trebuie să taie salcâmul. Răspunsul este răspicat: „Ca să se mire proștii”. La replica tatălui său, feciorul rămâne descumpănit, pentru că nu are capacitatea de a surprinde
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]