14,079 matches
-
actualul Bobocul), unde își reconfirmase deja brevetul civil (1942/1943) și, în martie 1943, urmează aici o specializare antrenându-se, alături de alte tipuri de avioane, și pe un RWD, trimis special pentru ea de general. Era avionul pe care se zbura în Escadrila Albă. Aici am asistat la o demonstrație de bravadă care s-a sfârșit tragic. Era un căpitan care făcea zboruri pe o avionetă Avia. Instructorul meu, locotenentul Dumitru Borcescu, mi-a interzis să mă urc și eu. Și
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
în turație maximă, apoi a luat-o brusc în sus. Din nefericire, a intrat în limită de viteză, apoi în vrie și s-a prăbușit". Asta se petrecea la Școala de zbor de la Buzău, la începutul anului 1943. Stela a zburat mai întâi pe PWS și, ceva mai puțin, pe Nardi în dublă comandă. După alte tipuri de avioane, în final s-a familiarizat cu RWD-ul, mai întâi în dublă, apoi în simplă comandă. La școala civilă de pilotaj zburase
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
zburat mai întâi pe PWS și, ceva mai puțin, pe Nardi în dublă comandă. După alte tipuri de avioane, în final s-a familiarizat cu RWD-ul, mai întâi în dublă, apoi în simplă comandă. La școala civilă de pilotaj zburase deja pe Klemm 25, iar la pregătirea pentru obținerea brevetului gr. I, pe Bücker Jungmann (cu instructorul de zbor Gh. Popescu) și pe Klemm 35. O parte interesantă a instruirii a fost antrenamentul pe linktrainer (pilotarea, fără vizibilitate, a unui
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
mă întorc. Am primit niște reproșuri teribile de la Abeles, care a venit să cerceteze de ce m-am întors din misiune și mi-a ținut o întreagă teorie, că o misiune e ceva sfânt etc. A doua zi am încercat să zbor din nou cu cei doi ofițeri. Nu mă urcasem încă în avion, mecanicul încălzea motorul. Colonelul neamț se urcase deja, dar celălalt, maiorul, în loc să o ia pe la spate, a trecut pe lângă elice, care l-a lovit în umăr. S-au
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
deja, dar celălalt, maiorul, în loc să o ia pe la spate, a trecut pe lângă elice, care l-a lovit în umăr. S-au dus la spital, și am mai câștigat o zi. A treia oară când au venit, am refuzat să mai zbor cu ei: Purtați ghinion!". După o săptămână, a urmat un nou zbor, în aceeași formație de trei avioane: Stela, Mariana și Mary. Zburau de la Simferopol la Kerci; Stela transporta un căpitan-medic și o încărcătură de sânge conservat. Celelalte două aviatoare
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
spital, și am mai câștigat o zi. A treia oară când au venit, am refuzat să mai zbor cu ei: Purtați ghinion!". După o săptămână, a urmat un nou zbor, în aceeași formație de trei avioane: Stela, Mariana și Mary. Zburau de la Simferopol la Kerci; Stela transporta un căpitan-medic și o încărcătură de sânge conservat. Celelalte două aviatoare, văzând ce condiții meteorologice sunt, s-au întors. Stela însă a continuat... În față avea un lanț muntos, de care trebuia să treacă
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
speriat, o imploră: "Domnișoară, să ne întoarcem! Nu vom ajunge vii la Kerci! Vă rog, să ne întoarcem!". Nici nu putea fi vorba însă de întoarcere. După săpuneala îndurată pe nedrept cu o săptămână în urmă, Stela era hotărâtă să zboare înainte, cu orice risc. Era ajutată, firește, după cum îmi povestește, zâmbind, și de inconștiența tinereții. Am văzut o mică trecere printre doi munți. Am măsurat din priviri lungimea aripilor, și mi-am spus că va merge! Și, într-adevăr, am
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
de exemplu, și multe altele. Nu a durat prea mult, fiindcă Victoria Pokol (Pokolina) a raportat lui Jienescu faptul că noi aveam acest regim de viață privilegiat, iar ministrul a luat măsuri". Despre Maria Nicolae, Stela își amintește că nu zbura prea grozav. Asta era de altfel și părerea generalului Cristescu, cu care interlocutoarea mea era în relații amicale în anii '40. "Mary" începuse să zboare în 1941. Era protejata unui ofițer superior din Statul Major, care a adus-o pe
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
viață privilegiat, iar ministrul a luat măsuri". Despre Maria Nicolae, Stela își amintește că nu zbura prea grozav. Asta era de altfel și părerea generalului Cristescu, cu care interlocutoarea mea era în relații amicale în anii '40. "Mary" începuse să zboare în 1941. Era protejata unui ofițer superior din Statul Major, care a adus-o pe frontul din Rusia, la Escadrila Albă. În schimb, Virginia Duțescu era o aviatoare excelentă. Când a venit Stela în escadrilă, ea deja nu mai zbura
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
zboare în 1941. Era protejata unui ofițer superior din Statul Major, care a adus-o pe frontul din Rusia, la Escadrila Albă. În schimb, Virginia Duțescu era o aviatoare excelentă. Când a venit Stela în escadrilă, ea deja nu mai zbura, însă a cunoscut-o prin intermediul soțului acesteia, Constantin Abeles. (Nu consider inutil să precizez că numele destul de neobișnuit al acestui cunoscut pilot se pronunță Àbeles, cu accent pe prima vocală; cel puțin așa îl pronunță cele două aviatoare). "Abeles m-
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
doamna Huțan-Palade în plan secund, totuși nu o abandonează cu totul. Dovadă stă faptul că în 1949 ea obține brevetul de instructor de zbor, și continuă să se antreneze până prin 1953, ca să-și mențină licența de zbor. În această perioadă zboară mult pe avioane Fleet, în special pe aerodromul de la Chitila. "După război, soțul meu, Petre Palade, care era ofițer de infanterie motomecanizată (ne căsătoriserăm în 1945), a trebuit să predea sabia Solingen pe care o avea. Mult mai târziu, prin
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
el l-a predat chiar secretarului de partid. Mie nu mi-au plăcut niciodată armele, îmi provoacă o adevărată repulsie. N-am tras niciodată". Stela Huțan-Palade a lucrat în continuare, până la pensionare, ca angajată a Ministerului Telecomunicațiilor, fără să mai zboare, participând însă, uneori, la întâlniri cu foști camarazi și camarade de zbor. Astăzi, ajunsă la o vârstă venerabilă, trăiește retras, într-un apartament discret, încărcat de amintiri, în centrul vechi al Bucureștiului, aproape de Foișorul de Foc. Primește rar oaspeți, și
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
escadrilă de legătură, tot cu avion personal, un "Klemm 25" -, George Balș a colindat toată Transnistria. Drumul lor obișnuit este Tighina Nicolaev, care trece prin regiuni vizitate mereu de avioane de vânătoare rusești. Pilotul de legătură, cu ochii în patru, zboară jos de tot. El nu are nicio armă la bord. Singura lui scăpare este mersul... de melc al aparatului, care face maximum 135 kilometri pe oră. Vânătorul dușman, venind cu cel puțin 450 pe oră, trece pe lângă el ca fulgerul
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
în curând vom avea în mijlocul nostru un bun prieten...2. 2. 18 septembrie 1942... De dimineață facem un transport. Ducem răniții până la Kotelnikovo. Vine cu noi și Moț cățelușul mascotă al escadrilei să se joace cu soldații cât timp vom zbura. În mașină stă la mine în brațe și caută să iasă cât mai mult afară pe geam, ca să-l bată vântul. Urechile îi flutură ca aripile liliacului, năsucul negru mișcă necontenit, culegând toate mirosurile stepei. Pe aerodrom, adică pe drumul
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
Aerodromul Chitila, 28 august 1941. Stela Huțan, elevă la cursurile de planorism ale Școlii de zbor fără motor CFR (arhiva Daniel Focșa) Aerodromul Chitila, august 1941. Stela se află la bordul unui planor de faza I, cu care se putea zbura pe o distanță de maximum 50 de metri. (arhiva Daniel Focșa) Aerodromul Ziliștea-Buzău, 1942, la brevetarea Stelei Huțan ca pilot gradul 1. Cu spatele, comandor Tase Rotaru, comandantul școlii. În alb, instructor de zbor Stan Dănălache. Șeful comisiei, cu chipiu
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
aflat lângă chilia Sfântului, stătea un greier ce cânta adesea cu obișnuita lui gingășie. Într-o zi, întinzând mâna spre el, Părintele l-a invitat cu blândețe: Fratele meu greier, vino la mine! Ca și cum l-ar fi înțeles, i-a zburat îndată în mâini, iar Francisc i-a spus: Cântă Fratele meu greier și laudă-L cu bucurie pe Domnul, Creatorul tău!”. Francisc a iubit mult muzica și obișnuia să cânte, plin de înflăcărare, înainte de predică, în timpul predicii și după. Julien
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
cere în căsătorie în 1880. Însă tânăra, căreia îi displac averea lui insuficientă și inteligența mediocră, îl respinge disprețuitoare. Cuvintele pe care i le adresează sunt biciuitoare: Nu vă iubesc, așa că faceți avere, jefuiți o bancă sau mergeți acasă și zburați-vă creierii". Din 1878, înțelegând fără îndoială că ambițiile sale matrimoniale nu aveau sorți de izbândă, tânăra decide să se consacre pe deplin picturii, carierei. Muncește pe brânci, își expune creațiile, iar ziarele încep să vorbească despre ea. Însă și
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mele pierdute", iată ce scrie, plin de lirism, Eduardo pe spatele unei cărți pe care i-o dăruiește verișoarei sale în chip de cadou de rămas-bun. "Când aripile nu-mi vor mai fi legate atunci le voi întinde și voi zbura spre tine cu toată bucuria, cu toată însuflețirea și cu toată ardoarea tinereții". Întâlnirea lui Anaïs cu viitorul său soț, Hugo Parker Guiler, petrecută la New York în martie 1921, este marcată de aceeași ingenuitate. Tinerii, ambii foarte "old-fashioned", flirtează discret
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
stilați sau în pas cu moda, sau pur și simplu ca să facă haz. În rest, îi sunt preferate cuvinte ori expresii mai vechi, precum "a umbla cu", "a avea o drăguță" sau, dacă vrem să rămânem în registrul floral, "a zbura din floare-n floare". Cu toate acestea, termenul "flirt" începe să devină tot mai familiar. Acest fapt lingvistic traduce un fapt social, care începe să se manifeste la finele secolului al XIX-lea și se accelerează în perioada interbelică: armonizarea
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
populare, că cele mai deosebite erau considerat e boierești, desconsiderate atunci. Eu eram un mare dansator. Reușeam să fac câte un vals sau tangou tot mai des, iar mamele fetelor rămâneau cu gura căscată, așa de bine mă mișcam, parcă zburam prin sală, toți se entuziasmau și-mi ziceau că sunt un mare dansator. Da, am fost tânăr! Și dansator bun! * După căsătorie, cu gândul la dansurile de altădată. Da, am fost tânăr! Și dansator bun! Afară, în timpul nopții, tinerii sosiți
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
O pasăre enormă, de un roșu-portocaliu electric pe fond foarte întunecat, albastru, aproape negru. Nici măcar nu-mi dau seama de ce înțeleg că este o pasăre. Știu sigur că nu pentru că aș fi fost prevenită, dar lucrul acela aprins, de pe pînză, zboară. Nu plutește, nu, zboară năvalnic, se zbate în noaptea aceea care o învăluie, își caută drum ca o migratoare în furtună. Îi spun toate astea cocoșatului și el zîmbește mulțumit întorcînd altă pînză, apoi alta, alta și iar alta. Atelierul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
un roșu-portocaliu electric pe fond foarte întunecat, albastru, aproape negru. Nici măcar nu-mi dau seama de ce înțeleg că este o pasăre. Știu sigur că nu pentru că aș fi fost prevenită, dar lucrul acela aprins, de pe pînză, zboară. Nu plutește, nu, zboară năvalnic, se zbate în noaptea aceea care o învăluie, își caută drum ca o migratoare în furtună. Îi spun toate astea cocoșatului și el zîmbește mulțumit întorcînd altă pînză, apoi alta, alta și iar alta. Atelierul s-a umplut de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
pregătea să-și ia zborul spre depărtatul său continent. Și deși din toamna aceea multă vreme am primit cu regularitate felicitări de Anul Nou din San Francisco, eu tot mai cred că Bruno Valetti a încălecat pe coada unei comete zburînd spre norul de unde coborîse într-o dimineață de septembrie, în fața planului turistic al Florenței, pentru ca să mă plimbe prin Cetatea și Istoria străbunilor săi. MOISE Trebuia să ajung la San Pietro în Vincoli; lăsasem "Moise" pentru ultima zi pe care o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
mă îmbrățișează scurt și apoi hotărăște: Intră imediat în casă, mă duc să încălzesc apa la baie și să-ți pregătesc o cameră. Apoi să mănînci ceva. Trebuie să-ți fie tare foame. Doamne! Ce murdară ești! Pantofii și ciorapii zboară în lada cu gunoi, lenjeria și bluza intră urgent în mașina de spălat și numai bieții mei blue-jeans, care prin însăși destinația lor sunt sortiți unui aspect ponosit și slinos, au parte doar de o scuturătură bună în aerul tare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Și vă rog să mă credeți că atunci cînd rîde Rodica, ți se pare că-i tot timpul primăvară. Colea ne conduce spre hotel. Ne povestește că-i pilot de cursă lungă, că abia a aterizat și că mîine va zbura iar. Ne întreabă de unde venim, dacă ne place Samarkandul, cînd plecăm și... dacă o mai poate vedea pe Rodica. Rîdem cu toții, intrăm în jocul pilotului, îi povestim cîte și mai cîte din țara noastră, Rodica s-a roșit pînă-n vîrful
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]