119,707 matches
-
Arrius care îi permite să fie eliberat din lanțuri. Acest lucru funcționează în avantajul amiralului deoarece atunci când nava este atacată și scufundată de pirați, Ben-Hur reușește să îl salveze de la înec. Arrius îl tratează apoi pe Ben-Hur ca pe propriul fiu iar odată cu trecerea anilor tânărul devine un bărbat puternic și un pilot de care de succes. Aceasta conduce la confruntarea sa cu Messala în cursa de care în care Ben-Hur devine învingător. Totuși, spre deosebire de varianta din 1959, Messala nu moare
Ben-Hur (film din 1925) () [Corola-website/Science/333923_a_335252]
-
a fost nobil din Casă de Württemberg care a guvernat Regatul Șerbiei că regent din 1720 până în 1733, când și-a asumat poziția de Duce de Württemberg, pe care a deținut-o până la moarte. Născut la Stuttgart, el a fost fiul cel mare al lui Frederic Karl, Duce de Württemberg-Winnental și a Eleonore Juliane de Brandenburg-Ansbach. Și-a succedat tatăl că Duce de Württemberg-Winnental în 1698. Că un comandant de succes de armată în serviciul împăratului Sfanțului Imperiu Român, el s-
Karl Alexander, Duce de Württemberg () [Corola-website/Science/333938_a_335267]
-
de la Ludwigsburg la Stuttgart. În timpul domniei sale, el l-a angajat că finanțator pe Joseph Süss Oppenheimer, care a fost executat în 1738 pentru abuz în serviciu. A domnit asupra ducatului până la moartea să în 1737, si a fost succedat de fiul său în vârstă de nouă ani, Karl Eugen. La 1 mai 1727 la Frankfurt am Main Karl Alexander s-a căsătorit cu Prințesa Maria Augusta de Thurn și Taxis, fiica lui Anselm Franz, Prinț de Thurn și Taxis. Cuplul a
Karl Alexander, Duce de Württemberg () [Corola-website/Science/333938_a_335267]
-
întâi la concursul organizat cu prilejul Centenarului Ion Luca Caragiale, iar în anul 1963 s-a bucurat de un real succes cu rolul Sebastien din piesa bulevardieră „Nud cu Vioară”. În această ultimă piesă l-a luat alături și pe fiul său, Gabriel Mircea Popescu, care, la numai nouă ani, a interpretat rolul lui Lauderdale. Peste ani, muzicianul Gabriel Mircea Popescu va înființa și conduce, până la decesul său prematur, formația Cardinal, care s-a remarcat în spectacolele „O-la-la” și „Vocea României
Ion Popescu Lac () [Corola-website/Science/333918_a_335247]
-
și „Vocea României” de la Pro TV. În cinematografie Ion Popescu - Lac a debutat în 1958, interpretând rolul majordomului din filmul lui Gopo „O Muscă cu Bani”. După încheierea filmărilor, cenzura a descoperit că actorul folosit în rolul principal era un fiu nelegitim al fostului rege Carol al II-lea, drept care a dispus oprirea de la difuzare și distrugerea tuturor copiilor filmului. În februarie 1987, Ion Popescu - Gopo i-a mărturisit lui Alexandru Valentin Popescu (fiul lui Ion Popescu - Lac) că a reușit
Ion Popescu Lac () [Corola-website/Science/333918_a_335247]
-
actorul folosit în rolul principal era un fiu nelegitim al fostului rege Carol al II-lea, drept care a dispus oprirea de la difuzare și distrugerea tuturor copiilor filmului. În februarie 1987, Ion Popescu - Gopo i-a mărturisit lui Alexandru Valentin Popescu (fiul lui Ion Popescu - Lac) că a reușit să salveze o copie, dar în iunie 1990 văduva marelui regizor a negat cu vehemență acest lucru. Se pare că filmul este cu desăvârșire pierdut. În 1959 Ion Popescu - Lac a fost chemat
Ion Popescu Lac () [Corola-website/Science/333918_a_335247]
-
Pe băncile facultăți o cunoaște pe Elena Teodorescu, fiica colonelului Alexandru Teodorescu, șeful Birourilor 2 și 3 (Informați și Contrainformații Militare) de la Corpul 7 Teritorial de Armată. Cei doi se căsătoresc în 1946, iar în 1947 se naște primul lor fiu, Alexandru Valentin Popescu, care își moștenește bunicul, ajungând el însuși la gradul de colonel în Armata României. Al doilea fiul, Gabriel Mircea Popescu, se naște în 1954 și, de data aceasta, moștenește atracția spre arte a tatălui, devenind muzician. Din
Ion Popescu Lac () [Corola-website/Science/333918_a_335247]
-
Militare) de la Corpul 7 Teritorial de Armată. Cei doi se căsătoresc în 1946, iar în 1947 se naște primul lor fiu, Alexandru Valentin Popescu, care își moștenește bunicul, ajungând el însuși la gradul de colonel în Armata României. Al doilea fiul, Gabriel Mircea Popescu, se naște în 1954 și, de data aceasta, moștenește atracția spre arte a tatălui, devenind muzician. Din păcate, Gabriel moștenește și caracterul bolnăvicios al tatălui său, stingându-se din viață la numai 56 de ani. După terminarea
Ion Popescu Lac () [Corola-website/Science/333918_a_335247]
-
autorul intenționa să scrie un al treilea volum intitulat " Copacul în flăcări" sau, după alte surse, "Desăvârșirea lui ", dar din acest proiect n-au mai rămas decât titlul și câteva pagini disparate. Romanul descrie copilăria și tinerețea lui Ion Sântu, fiul medicului Matei Sântu și al Amelicăi (fiica arhivarului Iancu Urmatecu), până în timpul Primului Război Mondial, continuând acțiunea romanului " Sfârșit de veac în București" din care nu sunt preluate decât câteva personaje: medicul Matei Sântu, Amelica, Iancu Urmatecu și Barbu B. (Bubi) Barbu
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
Jurubița, cumnata sa. Destinatara viitoare a averii arhivarului este fiica lui, Amelica, o ființă rea și mediocră, roasă de invidie și pasionată doar de treburile gospodărești. Sosit la București după ce urmase studii la Viena, tânărul Barbu B. Barbu (alintat Bubi), fiul baronului, este sedus de Jurubița, necunoscând trecutul promiscuu al acesteia. Femeia se distanțează de Urmatecu și începe să-l denigreze, dezvăluindu-i tânărului că arhivarul îl înșeală de ani de zile pe baron, lucru confirmat de Ioachim Dorodan. Crezând că
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
și opera subterană a termitelor lucifuge, destrămând fibră cu fibră somptuoasa scară aurită a unui castel medieval”. Ascensiunea socială a lui Urmatecu nu este descrisă în toate fazele ca în "Ciocoii vechi și noi", ci doar în cea a înfloririi. Fiu al unui măcelar și al unei moașe bețive, arhivarul a urcat pe scara socială lingușindu-i pe cei bogați și puternici și reușind să se facă indispensabil. Dorința lui Urmatecu nu este doar simpla parvenire, ci el încearcă să-și
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
de Curtea-Veche" al lui Mateiu I. Caragiale). El consimte tacit la fărâmițarea propriei averi, fiind preocupat doar să-și întrețină amanta de lux. Personajul trăiește o letargie vegetativă, fiind însuflețit doar de afecțiunea pentru domnița Natalia și pentru cățelușa Fantoche. Fiul baronului, Bubi, pare o variantă mai tânără a acestuia, având o fire de artist. Deși la început lansează ideea unei fabrici și încearcă să o pună în practică, el își pierde repede interesul, iar lipsa de simț practic îl determină
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
instinctul proprietății, după cum constată singur cu ocazia inspectării moșiilor ce i-au mai rămas după moartea baronului și fuga Jurubiței. Familia Barbilor este destinată să se stingă, nemaigăsindu-și nicio utilitate în lumea contemporană. Cei doi baroni Barbu, tatăl și fiul, au fost incluși de criticul Dumitru Micu în categoria inadaptaților anacronici din familia morală a prințului Lai Cantacuzin (personaj al romanului "Locul unde nu s-a întâmplat nimic" (1933) de Mihail Sadoveanu). Criticul Octav Șuluțiu considera că ei sunt exemplare
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
personajele romanului " Sfârșit de veac în București", unii critici literari au evidențiat o serie de asemănări între acest roman și "Ciocoii vechi și noi". Iancu Urmatecu, baronul Barbu și Jurubița (țiitoarea lui Urmatecu și amanta ulterioară a lui Bubi Barbu, fiul baronului) își găsesc corespondențe în Dinu Păturică, postelnicul Andronache Tuzluc și Kera Duduca din romanul lui Filimon, având un destin similar într-o oarecare măsură. Perpessicius afirma că aparențele acestor asemănări sunt înșelătoare, pentru că, în ciuda unor apropieri la nivelul subiectului
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
se face totdeauna cu scop de vindecare, ci de asemenea cu ocazia unei sărbători, în cele mai multe comunități în ziua de Sfântul Gheorghe. Obiceiul a fost integrat în practica religioasă ortodoxă, mielul fiind identificat cu cel sacrificat de profetul Avraam în locul fiului său. În Oltenia s-a constatat la rudari și credința în ursitoare, mai puternică decât la români, existând un ritual pentru întâmpinarea lor când se naște un copil. Ființe asemănătoare cu ursitoarele apar și în basme ale băieșilor din Ungaria
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
(17 noiembrie 17004 martie 1771) a fost prinț al Prusiei și margraf de Brandenburg. A fost cavaler al Ordinului Vulturul Negru. A fost fiul lui Philipp Wilhelm, margraf de Brandenburg-Schwedt și al prințesei Johanna Charlotte de Anhalt-Dessau. A fost nepot de frate al regelui Frederic I al Prusiei. Frederic Wilhelm a fost cunoscut ca un om brutal din cauza temperamentului său vulcanic, a severității și
Frederic Wilhelm de Brandenburg-Schwedt () [Corola-website/Science/333962_a_335291]
-
separate; Sophia a trăit la castelul Montplaisir, iar margraful a trăit în castelul Schwedt. Se pare că s-au împăcat numai atunci când soția era în stadiul terminal al bolii; a murit în brațele soțului ei. Margraful și-a recunoscut un fiu nelegitim, singurul lui urmaș de sex masculin care a supraviețuit copilăriei. Din cauza lipsei sale de moștenitori, terenuri și titlul lui au fost moștenite de fratele său mai mic, Frederic Henric (a domnit în perioada 1771-1788). Frederic Wilhelm a murit la
Frederic Wilhelm de Brandenburg-Schwedt () [Corola-website/Science/333962_a_335291]
-
sunt derivate din propria ei antrenament: a fost forțată să supraviețuiască în regiunea de nord timp de o lună (deși se pare că a reușit furând livrările fortăreței de nord). Izumi îi consideră pe frații Elric, ca pe propii ei fii, si, deși ea taie legăturile elev-profesor cu ei după ce a aflat de încercările lor cu transmutația umană (și în mod similar lui Ed aderarea militară de stat), ea continuă să facă tot ce poate pentru a-i ajuta. [ch. 28
Fullmetal Alchemist () [Corola-website/Science/333960_a_335289]
-
se confruntă cu Greed, a devenit una dintre scenele favorite ale lui Arakawa. [4] Izumi și soțul ei Sig Curtis (シ グ · カ ー テ ィ ス Shigu Kătisu?) a fost însărcinată cu ani înainte de începerea seriei; cu toate acestea, fiul lor a fost născut mort. Izumi încercat și nu a reușit să reînvie copilului prin transmutarea umană (un act care l-a creat pe Wrath, în primul anime). Colonelul Roy Mustang (ロ イ · マ ス タ ン グ Roi Masutangu
Fullmetal Alchemist () [Corola-website/Science/333960_a_335289]
-
-se de prejudiciul că un alt alchimist al focului ar putea provoca. Riza este atribuită că asistenta personal a lui King Bradley pentru a fi folosită ca ostatica, cănd Mustang află că homunculi dețin controlul statului. Când ea descoperă că fiul adoptat a lui King Bradley,Selim, is a homunculus aș well, ea îi trimite descoperirea lui Mustang sub formă de cod, de îndată ce ea poate. Arakawa a primit diverse întrebări cu privire la viitorul relației ei cu Mustang și a comentat că, în timp ce
Fullmetal Alchemist () [Corola-website/Science/333960_a_335289]
-
mitocondrial al lui Richard. ADN-ul mitocondrial obținut de la Ibsen dovedea că oasele de la Mechelen nu erau cele ale lui Margaret. Joy Ibsen, ziaristă pensionară, a murit în 2008, având trei copii: Michael, Jeff și Leslie. La 24 august 2012, fiul ei, Michael Ibsen (născut în Canada în 1957, producător de mobilă astăzi activ la Londra), a dat echipei de cercetare o probă de ADN prin tușeu bucal pentru a o compara cu probe ale rămășițelor umane găsite în urma săpăturilor. Analiștii
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
mai 2009 Țel Aviv) a fost un ziarist, scriitor, redactor literar și traducător israelian, evreu originar din Transilvania. s-a născut în 1908 sub numele David Klein la Cehu Silvaniei sau Szilágycseh, în Transilvania, pe atunci parte a Austro-Ungariei că fiu al rabinului Salomon (Shlomo) Zalman Klein, care a păstorit comunitatea evreiască ortodoxă din orășel vreme de cincizeci de ani, care la rândul său, era nepotul unui vestit rabin și învățat, Rabbi Shmuel (Shmelke) Klein din Hust și Seliș, autor al
David Ghiladi () [Corola-website/Science/333981_a_335310]
-
17 aprilie 1919, Doba) a fost unul dintre ofițerii superiori ai Armatei României din perioada Primului Război Mondial. A îndeplinit funcții de comandant de regiment și brigadă și divizie în campaniile anilor 1916, 1917 și 1918. s-a născut la Craiova, ca fiu al lui "Ioan Paul" și "Vasilica Paulian". Tatăl său era un cunoscut profesor muzicolog, fondatorul în 1897 a societății corale "Doina" , prima de acest fel în România dinainte de Primul Război Mondial. A fost director al Liceului „Traian” din Drobeta Turnu
Constantin Paulian () [Corola-website/Science/334007_a_335336]
-
Anna de Saxonia (23 decembrie 1544 - 18 decembrie 1577) a fost moștenitoarea lui Maurice, Elector de Saxonia și a soției acestuia, Agnes de Hesse, care a fost fiica cea mare a lui Filip I, Landgraf de Hesee. Singurul fiu al lui Maurice, Albert, a murit în copilărie. Anna a fost a doua soție a lui Wilhelm de Orania. Anna s-a născut și a murit la Dresda. Averea ei a atras mulți pețitori; înainte de propunerea Casei de Orania în
Anna de Saxonia (1544-1577) () [Corola-website/Science/333989_a_335318]
-
a Danemarcei și Norvegiei, unde a fost adesea nefericită și singură. A fost descrisă ca fiind mândră, sfidătoare și încăpățânată, dar și inteligentă și pasionată. În acele timpuri ea a fost cea mai bogată moștenitoarea din Germania. În 1556 Erik, fiul regelui suedez Gustav Vasa, i-a cerut mâna în căsătorie, urmat doi ani mai târziu de Wilhelm de Orania. El avea nevoie de fonduri pentru războiul său împotriva habsburgilor în Țările de Jos, așă că o căsătorie cu o moștenitoare
Anna de Saxonia (1544-1577) () [Corola-website/Science/333989_a_335318]