119,631 matches
-
a doua Clinici de Endocrinologie din România. Tot la Iași titularul catedrei de Patologie generală, profesorul Tiron introduce printre primii în România tratamentul cu raze X în perioada dintre cele două războaie mondiale învățămîntul clinic medical are o serie de profesori recunoscuți pentru valoarea lor și care au constituit școli că: profesorul Ion Onescu, Ion Nicolau, C. C. Dimitriu, Marțian Cotrau, Petre Vancea, Șerban Brătianu. În 1948 Facultatea de Medicină devine Institut de Medicină avînd în componență să Facultate de Medicină Generală
Facultatea de Medicină din Iași () [Corola-website/Science/337056_a_338385]
-
catedrei de Patologie generală, profesorul Tiron introduce printre primii în România tratamentul cu raze X în perioada dintre cele două războaie mondiale învățămîntul clinic medical are o serie de profesori recunoscuți pentru valoarea lor și care au constituit școli că: profesorul Ion Onescu, Ion Nicolau, C. C. Dimitriu, Marțian Cotrau, Petre Vancea, Șerban Brătianu. În 1948 Facultatea de Medicină devine Institut de Medicină avînd în componență să Facultate de Medicină Generală, Pediatrie, Igienă Stomatologie și Farmacie. Ulterior șunt desființate succesiv Faculttaea de
Facultatea de Medicină din Iași () [Corola-website/Science/337056_a_338385]
-
României când un număr atât de mare de cetățeni aderă la o inițiativă în vederea organizării unui referendum pentru modificarea Constituției. Reprezentanți ai societății civile au afirmat că au fost semnalate situații în care elevi din diferite licee au raportat că profesori sau alte cadre școlare i-au obligat să semneze petiția. Liderii inițiativei au negat acuzațiile, recunoscând însă că voluntarii strâng semnături de oriunde se poate. Tot aceștia au precizat în raport cu eventuala implicare a unor minori că semnăturile date de respectivii
Inițiativa de modificare a articolului 48 din Constituția României () [Corola-website/Science/337051_a_338380]
-
() a fost un filolog american specializat în limbile clasice. El a predat din 1899 până în 1935 ca profesor de limba și literatura greacă la Trinity College din Hartford. a fost fiul cel mai tânăr al fermierului și tâmplarului Isaac Babbitt (1831-1888) și al soției lui, Sarah Cole Babbitt (1833-1898). Fratele său mai mare a fost germanistul Eugene Howard
Frank Cole Babbitt () [Corola-website/Science/337084_a_338413]
-
American Journal of Archaelogy" un raport detaliat al cercetărilor efectuate. Notele sale de călătorie au ajuns în 1987, împreună cu alte documente, în patrimoniul de documente al ASCSA. După întoarcerea sa în Statele Unite ale Americii Babbitt a predat mai întâi ca profesor de limba greacă la Universitatea Harvard. În 1898 s-a mutat pe un post similar la Trinity College din Hartford (Connecticut), unde și-a petrecut viața predând și lucrând în cercetarea vechilor texte grecești. În 1899 a fost numit profesor
Frank Cole Babbitt () [Corola-website/Science/337084_a_338413]
-
profesor de limba greacă la Universitatea Harvard. În 1898 s-a mutat pe un post similar la Trinity College din Hartford (Connecticut), unde și-a petrecut viața predând și lucrând în cercetarea vechilor texte grecești. În 1899 a fost numit profesor Hobart de limba și literatura greacă. Începând din 1908 până în 1931 el a îndeplinit și funcția de secretar al facultății. El a fost ales membru al Institutului de Arheologie din America, al Asociației Filologice Americane (președinte în mandatul 1926/27
Frank Cole Babbitt () [Corola-website/Science/337084_a_338413]
-
președinte în mandatul 1926/27) și membru fondator al Asociației de Studii Clasice din New England (președinte în mandatul 1920/21). În 1927 a primit titlul de doctor honoris causa al Trinity College. În anul 1931/32 el a fost profesor invitat la ASCSA. Babbitt s-a căsătorit la 28 iunie 1900 cu Ethel Hunt. Fiica lor, Sarah Frances Babbitt (1906-1988), a fost profesoară de educație fizică. Tatăl ei a jucat tenis la nivel înalt până la bătrânețe și a jucat squash
Frank Cole Babbitt () [Corola-website/Science/337084_a_338413]
-
un arhitect român care a construit numeroase clădiri, în special în perioada dintre primul și al Doilea Război Mondial. Discipol al manierei neo-românești, Simotta a dezvoltat un stil personal de rezonanță balcanică, cu influențe ale artei decorative bizantine. A fost profesor al multor generații de arhitecți. În paralel cu arhitectura, a pictat multe acuarele (acum în arhiva Uniunii Arhitecților din România). Clădirile sale poartă amprenta unei concepții clare, care se repercutează de la volume la decorații, la finisaje și în modul limpede
Gheorghe Simotta () [Corola-website/Science/337070_a_338399]
-
realizate) - locuințe individuale, blocuri de raport, arhitectura religioasă, stadion, arhitectura funerară, spital, muzeu, han etc. Gheorghe Simotta a fost elev al cunoscutului arhitect Ion Mincu și s-a format sub îndrumarea și lucrând cu arhitectul Petre Antonescu, la rândul sau profesor al multor generații. La început discipol al stilului neo-românesc, Gheorghe Simotta dezvolta un stil personal de îndepărtată rezonanță balcanică și cu influențe ale artei decorative bizantine (vizibile în detaliile de sculptură ornamentala) care se datorează, probabil, originii sale aromane. Dintre
Gheorghe Simotta () [Corola-website/Science/337070_a_338399]
-
Eminescu, imobilul din Aleea Modrogan nr. 2., imobilul din Str. Pitar Moș nr 6 (Oficiul de Aprovizionare al Farmaciștilor), imobilul din Bulevardul Elisabeta 61, „Casă Oștirii”. În 1938 a fost chemat la Facultatea de Arhitectură din București, unde a ajuns profesor titular la catedră de Desen Ornamental și Academic. A fost profesor vreme de 30 de ani. În paralel, mai ales la senectute, a pictat mult, lăsând în urmăo mulțime de acuarele. A murit în 1979, la 88 de ani. Orientarea
Gheorghe Simotta () [Corola-website/Science/337070_a_338399]
-
Moș nr 6 (Oficiul de Aprovizionare al Farmaciștilor), imobilul din Bulevardul Elisabeta 61, „Casă Oștirii”. În 1938 a fost chemat la Facultatea de Arhitectură din București, unde a ajuns profesor titular la catedră de Desen Ornamental și Academic. A fost profesor vreme de 30 de ani. În paralel, mai ales la senectute, a pictat mult, lăsând în urmăo mulțime de acuarele. A murit în 1979, la 88 de ani. Orientarea către arhitectură s-a produs în urma întâlnirii cu maestrul G. Mirea
Gheorghe Simotta () [Corola-website/Science/337070_a_338399]
-
University din New York, la Centre canadien d'architecture, Montreal Canada, la Cité de l'architecture et du patrimoine, Paris, Franța. Pe langă informațiile despre viața arhitectului, volumul lui Cornel Samara mai cuprinde o seama de dialoguri cu foști studenți ai profesorului Simotta, dar și un număr impresionant și foarte util de imagini ale realizărilor arihtectului Simotta, fotografii, file din carnetul de schițe și reproduceri după numeroasele acuarele. Gheorghe Simotta este trecut că unul din arhitecții reprezentând modernismul român din perioada interbelică
Gheorghe Simotta () [Corola-website/Science/337070_a_338399]
-
acuarele. Gheorghe Simotta este trecut că unul din arhitecții reprezentând modernismul român din perioada interbelică și în cartea (în engleză) În perioada 20 februarie - 13 martie, în spațiul Universității "Ion Mincu", Uniunea Arhitecților din România a organizat o expozitie dedicată profesorului și arhitectului Gheorghe Simotta prezentând unele dintre cele mai importante lucrări din vastă lui activitate. Cu această ocazie a fost lansat de Editură Simetria și un catalog, într-o înaltă ținută grafică sub îngrijirea arhitectei Irina Patrulius. Expoziția "Nedespărțite Daruri
Gheorghe Simotta () [Corola-website/Science/337070_a_338399]
-
(în , n. 31 martie 1947, Rehovot) este un arheolog israelian, cercetător al vestigiilor antice din Ierusalim. Reich este profesor de arheologie la Universitatea din Haifa. s-a născut în 1947 la Rehovot, pe atunci în Palestina sub mandat britanic ca fiu al lui David (Romek) Reich refugiat evreu din Polonia și a soției sale Herta, născută Eisler, refugiată din
Ronny Reich () [Corola-website/Science/337072_a_338401]
-
În timpul serviciului militar a servit drept instructor și ghid pentru cunoașterea geografiei și istoriei Israelului, functie care de mare căutare după Războiul de Șase Zile. Întors din armată la universitate Reich a vrut sa continue studiile de geografie fizică (cu profesorul Asher Schick), dar ca urmare a muncii la excavatiile arheologice de la Ierusalim, a ales să facă studii de master în arheologie, orientându-se spre studiul Epocii de Fier și al culturii asiriene. Lucrarea sa de masterat sub conducerea profesorului Igael
Ronny Reich () [Corola-website/Science/337072_a_338401]
-
cu profesorul Asher Schick), dar ca urmare a muncii la excavatiile arheologice de la Ierusalim, a ales să facă studii de master în arheologie, orientându-se spre studiul Epocii de Fier și al culturii asiriene. Lucrarea sa de masterat sub conducerea profesorului Igael Yadin s-a ocupat de arhitectura regală asiriană în Asiria, Siria și Palestina antică.Ulterior a scris mai multe articole despre diverse aspecte legate de cultura asiriană în săpăturile de la Ayelet Hashahar, Tell Abu Salima, Beit Tzur, Tel Jemme
Ronny Reich () [Corola-website/Science/337072_a_338401]
-
Epoca de Fier la cea Romană timpurie. În anul 1990 el si-a terminat teza de doctorat „Mikvaot (Băi rituale evreiești) în Țara Israelului din Epoca celui de-al Doilea Templu și din perioadele Mișnei și a Talmudului, sub îndrumarea profesorilor Nahman Avigad și Lee Israel Levine. Teza sa se baza pe descoperiri făcute în cursul acestor excavații. Lucrarea a fost considerată un studiu de referință într-un subiect care nu fusese niciodată până atunci studiat din perspectivă arheologică. În anul
Ronny Reich () [Corola-website/Science/337072_a_338401]
-
între altele un studiu asupra greutăților de piatră folosite ca măsurători mai ales la Ierusalimul antic. În anul 1995 Reich a devenit membru al corpului didactic al Universității din Haifa, mai întâi în calitate de conferențiar de arheologie clasică, din 2002 ca profesor extraordinar și din 2006 ca profesor titular. Între anii 2002-2005 Ronny Reich a fost decanul facultății de arheologie. În anul 2010 le a fost numit președintele Consilului arheologic având funcția de a sfătui pe ministrul învățământului și culturii și Oficiul
Ronny Reich () [Corola-website/Science/337072_a_338401]
-
de piatră folosite ca măsurători mai ales la Ierusalimul antic. În anul 1995 Reich a devenit membru al corpului didactic al Universității din Haifa, mai întâi în calitate de conferențiar de arheologie clasică, din 2002 ca profesor extraordinar și din 2006 ca profesor titular. Între anii 2002-2005 Ronny Reich a fost decanul facultății de arheologie. În anul 2010 le a fost numit președintele Consilului arheologic având funcția de a sfătui pe ministrul învățământului și culturii și Oficiul de Antichități în probleme de arheologie
Ronny Reich () [Corola-website/Science/337072_a_338401]
-
o teză despre poetul Conrad Ferdinand Meyer. Între 1976 și 1986 a lucrat ca asistent universitar la "Deutsches Seminar" din cadrul aceleiași universități. În 1984 a obținut abilitarea în istoriei literaturii germane moderne. El a predat de mai multe ori ca profesor invitat la universități din Statele Unite ale Americii, precum Universitatea Berkeley din California, University of California, Santa Barbara și Universitatea Stanford. Din 1986 până în 1990, el a condus proiectul "Literature and Media Analysis" al Deutsche Forschungsgemeinschaft (DFG) din Kassel și în
Friedrich Kittler () [Corola-website/Science/337088_a_338417]
-
Statele Unite ale Americii, precum Universitatea Berkeley din California, University of California, Santa Barbara și Universitatea Stanford. Din 1986 până în 1990, el a condus proiectul "Literature and Media Analysis" al Deutsche Forschungsgemeinschaft (DFG) din Kassel și în 1987 a fost numit profesor de studii germanice moderne la Universitatea Ruhr. În 1993 a fost numit la catedra de istorie și estetică media a Universității Humboldt din Berlin. În 1993 Kittler a fost distins cu "Siemens Media Arts Prize" ("Siemens-Medienkunstpreis") de către ZKM Karlsruhe ("Zentrum
Friedrich Kittler () [Corola-website/Science/337088_a_338417]
-
Revue de métaphysique et de morale" împreună cu Xavier Leon și Elie Halévy în 1893. Între 1895 și 1900 a predat la Liceul Pierre Corneille din Rouen. În anul 1897 și-a terminat teza sub titlul "". În 1909 el a devenit profesor de filosofie la Sorbona. El a fost căsătorit cu , un important militant pentru dreptul de vot al femeilor în Franța, cu care a avut patru copii.<br> Forțat de către naziști să-și părăsească postul de la Sorbona, Brunschvicg a fugit în
Léon Brunschvicg () [Corola-website/Science/337092_a_338421]
-
Dumnezeu. Acest lucru duce la "coincidentia oppositorum", o unire a contrariilor. Istoricul religiilor Mircea Eliade a folosit intensiv acest termen în eseurile sale despre mituri și ritualuri, descriind coincidentia oppositorum ca fiind un „model mitic”. Psihiatrul Carl Jung, filozoful și profesorul de studii islamice Henry Corbin, precum și filosofii evrei Gershom Scholem și Abraham Joshua Heschel au folosit, de asemenea, această expresie. Termenul este folosit, de asemenea, pentru a descrie o revelație a unicității unor lucruri considerate anterior ca fiind diferite. O
Coincidentia oppositorum () [Corola-website/Science/337106_a_338435]
-
Rogério Noel Peres Claro () a fost un profesor în învățământul profesional tehnic, jurnalist și popularizator al istoriei orașului Setúbal. a urmat studii la Liceul Național din Setúbal (actuala Școală Secundară Bocage) și apoi a obținut o licență în filologie romanică la Universitatea din Lisabona. și-a început cariera
Rogério Peres Claro () [Corola-website/Science/337123_a_338452]
-
profesional tehnic, jurnalist și popularizator al istoriei orașului Setúbal. a urmat studii la Liceul Național din Setúbal (actuala Școală Secundară Bocage) și apoi a obținut o licență în filologie romanică la Universitatea din Lisabona. și-a început cariera didactică ca profesor în învățământul profesional tehnic în 1943, după care a fost director al Școlii Industriale și Comerciale din Estremoz (actuala Școală Secundară Rainha Santa Isabel) între 1952 și 1961 și al Școlii Industriale și Comerciale din Setúbal (actuala Școală Secundară Sebastiăo
Rogério Peres Claro () [Corola-website/Science/337123_a_338452]