12,570 matches
-
în Dacia, provenind de la sfîrșitul secolului al III-lea și începutul secolului al IV-lea, sînt din bronz, ceea ce ar proba faptul că au fost folosite de către o populație numeroasă și modestă. La Alba lulia, ca și la Brăteiu, descoperirea arheologică alimentează demonstrația stării socio-economice a Daciei postaureliene: inventarele mormintelor descoperite la Brăteiu conduc la concluzia supraviețuirii unei populații numeroase și a unei societăți diferențiate, găsindu-se în zidul acestei necropole cuptoare de pîine. Aceste concluzii reiau informațiile oferite de lucrarea
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
unei societăți diferențiate, găsindu-se în zidul acestei necropole cuptoare de pîine. Aceste concluzii reiau informațiile oferite de lucrarea Histoire de la Roumanie, publicată în Franța, în 1970, la Editura Horvath, unde Hadrian Daicoviciu semnează paginile privitoare la Antichitate. Urmărirea descoperirilor arheologice este confirmată de cercetările Ligiei Bîrzu, publicate în 1980 la București Continuitatea creației materiale și spirituale a poporului român pe teritoriul vechii Dacii. Autoarea reia informațiile în legătură cu descoperirea cimitirului Brăteiu și dezvoltă o teză care asociază creștinismul cu persistența unei
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Aurel Vulpe, iar ca redactor răspunzător figurează George Duma, colectivul redacțional schimbându-se pe parcurs. În editorialul-program, intitulat Sub două îndemnuri, se arată: „S-au strâns, prin urmare, laolaltă, toți cei d-aci, care s-au manifestat pe terenul istoric, arheologic, artistic în general, și au fundat «Ponticele», în amintirea celui dintâi poet care a trăit, a visat și s-a stins pe țărmul mării noastre”. Sunt publicate versuri de Al.T. Stamatiad, George Gregorian, N.I. Herescu, Ion Minulescu, Radu Gyr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288881_a_290210]
-
valorizare a dimensiunilor traseului antropologic, în care "hermeneutica reductivă" și "hermeneutica instaurativă" nu sunt suficente. Dacă "hermeneutica reductivă" limitează simbolul la un "epifenomen", la o "suprastructură", "hermeneutica instaurativă" augmentează simbolul până la un supraconștient trăit. Paul Ricoeur vorbește de o "hermeneutică arheologică", în sensul plonjării în elementul biografic, sociologic, filogenetic și de o "hermeneutică eshatologică", adică de un apel la ordinea esențială 8. Dacă civilizația a căzut, într-un anumit context istoric, într-un iconoclasm endemic, confundând demitizarea cu demistificarea, societatea contemporană
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
care creează impresia de straniu, de insolit. Situat cronologic între aceste două cărți, romanul Domnișoara cu miozotis (1970) e construit cu alte mijloace, clasic realiste, și cu o detașare auctorială ironică. În cuprinsul lui, e restaurată, la modul așa-zicând „arheologic”, viața craioveană de la sfârșitul secolului al XIX-lea, în care se consumă melancoliile și obsesiile unui tânăr intelectual cu veleități artistice, asemănător întrucâtva lui Traian Demetrescu. Iarăși diferit, sub toate aspectele, este romanul Orașul (1978), striat de masive componente livrești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287523_a_288852]
-
posibil să fi fost cunoscut în Turcia cu aproximativ 7.400 ani în urmă, dat fiind ca și denumirea provine din turcescul nohut. După cercetătorii greci cultivarea năutului a fost cunoscută din cele mai vechi timpuri în zonele Mediteranei. Descoperirile arheologice indică cultivarea năutului în aceste zone cu 3-4 milenii î.H. (AGATHOKLI I., PADUSI K., 1954; ro.wikipedia.org/wiki/Năut). în prezent, năutul este răspândit prioritar în Asia, unde în anul 2008 ocupa 11 mii hectare. în Africa năutul
NĂUTUL by OVIDIU UNGUREANU, MIHAIL AXINTE, GINA UNGUREANU, ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/91866_a_92807]
-
-și mai propune stabilirea valorii ci extragerea mărcilor antropologice care să conducă la desăvîrșirea unor figuri epistemologice, la Înmulțirea istoriilor ideilor. În mare parte, literatura supusă astăzi Încarcerării științifice nu mai este convocată la nici un ordin axiologic, ci la interogatorii arheologice. Este vorba despre proiectul arheologic instituit de Foucault și continuat de constructivismul la modă azi În istoriografie, proiect Început de Nietzsche sub forma unui proces, el, ce-i drept, În primul rînd axiologic. Dar procesul nu viza, și nu e
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ci extragerea mărcilor antropologice care să conducă la desăvîrșirea unor figuri epistemologice, la Înmulțirea istoriilor ideilor. În mare parte, literatura supusă astăzi Încarcerării științifice nu mai este convocată la nici un ordin axiologic, ci la interogatorii arheologice. Este vorba despre proiectul arheologic instituit de Foucault și continuat de constructivismul la modă azi În istoriografie, proiect Început de Nietzsche sub forma unui proces, el, ce-i drept, În primul rînd axiologic. Dar procesul nu viza, și nu e cazul să insist, axiologia subîntinsă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
poezie. Eroul literaturii de azi rămîne cel care “se spune”, iar scrierea, modalizată ca spunere, reprezintă individul ca principiu rezistent la presiune. Cei cu rezistență scăzută, sau cei cărora oricum refuză presiunile de orice fel, aleg, generic, o literatură borgesiană: arheologică, fabulos-livrescă, care dilată timpul atît cît trebuie, adică pînă acolo unde i se pierd marginile și existența ficțională cîștigă În volum ceea ce pierde În autenticitate brută: Alain Nadaud, Pierre Michon și Gérard Macé (ultimii doi, “biografi romanțați” nu pierd din
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
primul rînd (literatura feminină cu excepția Marei Redonnet). De remarcat este apariția, În grădinile mai multor estetici - pentru a relua leit-motivul terminologic al lui Viart - a romanului total: Malraux În romanul angajat, Butor În Noul Roman, Olivier Rollin În “romanul cultivat” arheologic (sau, Îndrăznesc, “postmodern”, prin asociere cu tematica arheologică a unor Pynchon sau Barth). Personajul romanului contemporan francez ar fi cel măcinat de o “neliniște existențială” conchide, cu rezonanțe heideggeriene, Dominique Viart. Romanele din zilele noastre sînt, crede autorul, sintetice În
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
remarcat este apariția, În grădinile mai multor estetici - pentru a relua leit-motivul terminologic al lui Viart - a romanului total: Malraux În romanul angajat, Butor În Noul Roman, Olivier Rollin În “romanul cultivat” arheologic (sau, Îndrăznesc, “postmodern”, prin asociere cu tematica arheologică a unor Pynchon sau Barth). Personajul romanului contemporan francez ar fi cel măcinat de o “neliniște existențială” conchide, cu rezonanțe heideggeriene, Dominique Viart. Romanele din zilele noastre sînt, crede autorul, sintetice În scriitură, recuperatoare, și critice din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
vecinii de alee plimbîndu-se cu aparatul digital de fotografiat atîrnat la gît și cu PET-ul de apă minerală la subsuoară; sau, poate, pe aceea de a Înainta pînă la gardul de sîrmă, spart din loc În loc, care decupează situl arheologic Într-o plasă știrbă de drumeaguri pulverulente; pe aceea de a-și Îmbăta privirea cu rusticele Împrejurimi. Turistului, oarecum obligat la conduită austeră de autoritatea monumentului, i se poate face totuși foame și se vede nevoit să-și asume gestul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o viziune “geologică” asupra existenței umane: ce suntem noi, oamenii, În fond, decât niște vajnici căutători ai unui iluzoriu sens, prozonieri ai unui prezent care nu ne aparține, ai unor reprezentări aduse la dimensiunea capacităților noastre de Înțelegere? Aceeași figură “arheologică”, tratată ironic, am mai Întâlnit-o la John Barth, În The Floating Opera, dar și la Pynchon, În The Crying of lot 49. Monge, Palafox, Crab (din La nébuleuse de Crabe - Nebuloasa lui Crabe, 1993), dar și personajele cărților ulterioare
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Pascal Quignard este un European cu arma Americanului la gît. Ultimul are laserul În mînă, El contra-scoate din teacă literatura: ce potlatch! În primul rînd, cronologia. Cu grijă, excelentul romanist care este Pascal Quignard decupează un cronotop misterios, În umbră, arheologic, al primelor secole creștine (În alte cărți el nu făcea altfel, de-a lungul excursiilor care Încep puțin Înainte de Hristos și se termină În Renaștere: de pildă, Albucius, alt fragmentarium despre viața scriitorului roman Caius Albucius Silus). În felul acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Romei; dar tânărul, inocentul, fragilul, sentimentalul și melancolicul, afară de asta fără asemănare de frumos, Antinous a fost acela care i-a cucerit imaginația mai întâi. Pe la sfârșitul secolului al XIX-lea fusese reînviat interesul față de Antinous ca rezultat al recuperărilor arheologice din lumea antică romană și mai ales din Egipt. S-a dezvoltat un fel de cult, în care îi era atribuit rolul romantic al poetului rătăcit, aproape de Keats. Romancierii și poeții au început din nou, așa cum făcuseră în Renaștere, să
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
era numai unul dintre numeroasele studii. Yourcenar nu a lăsat nici o însemnare despre modul și momentul când a dat prima dată de el în lecturile ei. Dar pe la 1926 ea achiziționase o fotografie a dulcelui și sobrului Antinous din Muzeul Arheologic de la Florența, în timpul uneia dintre multele ei excursii în Italia 54. Și examinase de mult Villa Adriana în timpul unei prime călătorii 55. Prima ei încercare literară de a scrie despre Hadrian și Antinous era de fapt o biografie a lui
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
șantierului unei hidrocentrale, exaltat, romantic, naiv, luat peste picior de muncitori, înșelat de soție, neînfrânt totuși, în stare să-și suporte drama, hotărât să muncească în continuare și după dezmeticire, după smulgerea brutală din ceața iluziilor. Inspirat de o descoperire arheologică, Studiu osteologic... e o vastă cronică politică, reflectând întreaga epocă dintre sfârșitul ultimului război mondial și „zilele noastre”, când - spune autorul - biografia ce structurează piesa „nu se sfârșește”. Această biografie este a unei țărănci, Măria, eroină „dintr-un șir de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
fond asupra creației specifice locale, asupra vitalității fenomenului. "Latinitatea, conchidea același istoric, e rezultatul acestui ansamblu de interacțiuni la toate nivelele social, politic, instituțional, cultural și mental." Ansamblu complex, pus în valoare atât prin studiul izvoarelor scrise, cât mai ales arheologic. Se cunoaște acum mecanismul care a permis modului de viață roman și limbii latine să câștige ascendență asupra vechilor structuri și idiomuri autohtone, a căror vitalitate a decis în fond asupra noilor creații. Cel mai frumos imn dedicat Romei, Carmen
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
la limbile neolatine, la albaneză, la idiomurile slave și germanice, cu interes special pentru vocabularul agricol, pastoral, religios, adică pentru elementele lui cele mai arhaice. Partea următoare sistematizează argumentele toponimice. A patra, la fel de sintetică și expeditivă, pe cele de ordin arheologic. Dovezile continuității dace și daco-romane, emergența creștinismului în zona carpato-dunăreană, procesul românizării (sec. VI-XI) constituie verigi importante în demonstrația autorului. Încă o parte prezintă continuitatea instituțiilor socio-politice. Ultima, a șasea, evocă sumar sursele medievale ale continuității românești. Între acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
care sunt astfel prin natură, când sunt concepute intenționat ca să poarte o identitate (ceea ce include toate operele de spirit definite prin regimul proprietății literare și artistice), sau prin destinație, când au ca efect obiectiv participarea la această identitate (arhivele, piesele arheologice...). Partea a doua Practicile și publicurile Capitolul 4 Actorii și logicile cercetării O regulă elementară a metodei sociologice constă în retrasarea genezei sociale a problemelor ridicate (Bourdieu, 1992). În speță, când este vorba de anchete privind "practicile culturale", sociologul trebuie
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
nu sunt sondate, în afara unor cazuri excepționale (ne gândim la ancheta privind practicile diletantiste din 1996). Coordonatorul procedează întotdeauna, in fine, la includeri și excluderi inevitabil problematice: "Au fost eliminate activitățile culturale ne-artistice (lucrul cu arhivele, participarea la săpături arheologice, scrierea unor articole pentru ziare sau reviste), precum și activitățile al căror caracter artistic nu face obiectul unui consens (artizanatul)" (Donnat, 1996, anexe metodologice, pp. 173-176). Presați de o logică practico-politică, anchetatorii administrațiilor urmăresc înainte de toate să producă rezultate; chestionarea în privința
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Tabelul 1. Inventar, clasare, înscriere, arhivare Moduri de capitalizare 1985 1995 Rata de creștere Înscrieri (număr cumulat) 22 358 29 449 31,7 % Clasarea obiectelor mobiliare (număr cumulat) 111 202 131 516 18,2 % Inventar (comune incluse) 6 637 Situri arheologice repertoriate 219 985 Arhive naționale (în kilometri liniari) 2 687 Sursa: după Janine Cardona și Chantal Lacroix, Chiffres clés 1996. Statistiques de la culture, La Documentation française, Paris, 1997. În total, statul determină bunurile patrimoniale prin clasare, inventar și colecție. În
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
bunurilor prin clasare, inventar sau achiziție în cazul Fondurilor Regionale de Artă Contemporană (FRAC), studiate de Pierre-Alain Four (1993), Philippe Urfalino și Catherine Vilkas (1995) sau Nathalie Heinich (1997). La fel, comisiile regionale, de tipul Comisiei Regionale pentru Patrimoniu Istoric, Arheologic și Etnologic (COREPHAE), marchează calea de parcurs (de la regiune la stat) pentru a obține recunoașterea unui bun în patrimoniul național. După Mesnard (1990), crearea comisiilor cu paritate egală (profesioniști și experți pe de o parte, agenți administrativi și funcționari de
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Lista abrevierilor AICA: Asociația Internațională a Criticilor de Artă AMI: Acord multilateral asupra investiției BIT: Birou Internațional de Muncă CAC: Centrul de Artă Contemporană CAPC: Centrul de Artă Plastică Contemporană CND: Centrul Dramatic Național CORÉPHAE: Comisia Regională pentru Patrimoniul Istoric, Arheologic și Etnografic CREDOC: Centrul de Cercetări pentru Studierea și Observarea Condițiilor de Viață CSA: Centrul de Sociologie a Artelor CSI: Centrul de Sociologie a Inovațiilor CSP: Categorii socioprofesionale DEP: Departamentul de Studii și Prospective (din Ministerul Culturii) DIE: Cheltuieli interne
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
În amenajarea teritoriului montan, aplicată în conformitate cu prevederile Legii nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului și urbanismul, cu modificările și completările ulterioare, se au în vedere prioritățile și nevoile populației montane, în concordanță cu necesitatea conservării monumentelor istorice și a siturilor arheologice, a biodiversității și utilizării durabile a resurselor naturale din zonele montane. (2) La proiectarea construcțiilor în localitățile din zonele rurale montane se asigură specificul arhitectural al zonei, în perspectiva dezvoltării turismului și agroturismului. (Legea muntelui, nr. 347 din 2004) [Citește
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]