12,329 matches
-
cultă, pentru ca, înainte de toate, să n-aibe nevoie nici de-a apăra cauze injuste, nici de-a aluneca pe căi de-a dreptul imorale, trebuie ca existența ei să fie pe deplin asigurată. Care este acum mijlocul la care gândește baroul din Austria pentru a asigura necoruptibilitatea și cultura clasei? E același de care se bucură farmaciile. Fiindcă materiile chimice ce se cer pentru confecționarea medicamentelor trebuie să fie de calitatea cea mai bună posibilă, pentru că aci nu poate fi vorba
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
30.VI.1994, București), poet și prozator. Fiu al unui medic veterinar, B. a absolvit liceul la Bârlad (1952), urmând apoi, la București, Școala de Literatură „M. Eminescu” (1952-1954) și Facultatea de Drept (1954-1958). Din 1959, s-a înscris în barou și a funcționat ca avocat pledant. Debutează în „Luceafărul”, în 1966. Desfășoară regulat și activitate publicistică (mai ales cronică plastică), în publicațiile conduse de Eugen Barbu (în „Săptămâna culturală a Capitalei”, publică, în serial, între 1973 și 1977, un Dicționar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285680_a_287009]
-
trebuiau să se amestece cu alte etnii. Există istorici care, când aduc în prim-plan aceste instituții generate de politica antisemită a regimului, uită să amintească faptul că evreii au fost eliminați din instituțiile școlare publice, din cele culturale, din barouri etc. Comunitatea evreilor din România (Federația Uniunilor Comunităților Evreiești - FUCE), prin liderii săi, a considerat însă, pe bună dreptate, „munca de interes obștesc” o formă gravă de discriminare. Logica era una simplă și corectă din punct de vedere civic. Excluderea
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
socotite astfel când majoritatea capita lului aparține evreilor. Nu reglementează situația societăților în nume colectiv și comandită simplă. 9/. Decretul-Lege No. 3847 (Monitorul Oficial No. 243 din 17 Octombrie 1940) reglementează drepturilor avocaților evrei, limitându-le pentru acei rămași în Barouri în urma revizuirilor, numai la practica profesiunei în folosul coreligionarilor lor, persoane fizice. Art. 2. exceptează invalizii de război, orfanii de război și cei decorați pentru fapte de arme, cu Virtutea Militară sau alte ordine cu panglica de Virtute Militară. 10
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
despre activitatea dumneavoastră de până la al doilea război mondial. În 1934 am absolvit Facultatea de Drept din București și apoi am făcut serviciul militar la Școala Militară de Ofițeri de Rezervă din Ploiești. M-am Înscris ca avocat stagiar În Baroul Vâlcea, iar În 1939 am fost numit În magistratură ca judecător la judecătoria Băbeni-Ungureni, aproape de Râmnicu Vâlcea. Am participat din plin la al doilea război mondial. Începând din 1939, am fost concentrat În mai multe rânduri În Moldova și apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
magistrat și nu aveam voie să fac politică... Însă aveam legături de prietenie cu toți oamenii politici de-aici: și cu țărăniștii, și cu liberalii, și cu legionarii. Sigur că-i cunoșteam din perioada de când am fost avocat stagiar În Baroul Vâlcea, pentru că mulți erau avocați acolo. Despre desfășurarea alegerilor din ’46 ce ați putea să-mi spuneți? În toamna anului 1946, eu eram În magistratură. Fiind cu delegație la Parchetul Tribunalului Vâlcea, imediat după renumitele alegeri care au fost trucate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
au Început să citească câte o listă și, treptat-treptat, câte 15-20, am fost eliberați și ni s-a dat drumu’ acasă. Dar nu ni s-a spus absolut nimic... Ce ați făcut după eliberare? Am Încercat să mă reînscriu În Barou’ Vâlcea ca avocat, În ’48, Însă am funcționat numai câteva luni de zile, deoarece mi s-a spus că nu mai pot să rămân În continuare. Motivul era că se crease deja o celulă comunistă În cadrul Baroului... Mi-aduc aminte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mă reînscriu În Barou’ Vâlcea ca avocat, În ’48, Însă am funcționat numai câteva luni de zile, deoarece mi s-a spus că nu mai pot să rămân În continuare. Motivul era că se crease deja o celulă comunistă În cadrul Baroului... Mi-aduc aminte un fapt interesant de atunci: Înființarea acestei prime celule comuniste s-a făcut la inițiativa lui Manole Georgescu, un avocat renumit pe vremea aceea, care a motivat În felul următor acțiunea sa: „Măi, oameni buni, io nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Și de asemenea „Poetul și țăranul“. Încearcă tu să cânți așa ceva, când Milton Sills înțelege că Conway Tearle nu s-a urcat pe Titanic. Le cântam pe toate ridicând ochii din cursul despre ofense juridice, pentru că toceam pentru examenul de barou. Dar oricum ai lua-o, alea au fost vremuri emoționante. Sau poate crezi că e apă de ploaie? Nu, de ce? Crezi că sunt un bandit, doar că te abții s-o spui în față. Te lupți prea mult să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de dispreț, cum apărea În piesele scrise de cei mai buni autori români, cei care au participat la defilările Mișcării legionare și adunările ei populare, funcționari de stat și avocați naționaliști care i-au alungat pe colegii lor evrei din Barou Încă Înainte ca acest fapt să se fi petrecut În celelalte orașe ale României, preoții care au incitat prin predicile lor și de sărbători Împotriva evreilor, muncitorii antisemiți din marile Întreprinderi industriale - și În fruntea lor ceferiștii, Uzina de tramvaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
primea la cantina Comunității. Dar nu numai săracii au suferit. Și mulți din pătura Înstărită, care au contribuit la Întreținerea instituțiilor Comunității, au sărăcit În scurt timp: „Am fost goniți din școli, profesorii noștri scoși din Învățământ, șavocațiiț scoși din barou, din servicii, prăvăliile și fabricile rechiziționate, aruncați din armată ș.a.m.d.”. În ajunul pogromului Evreii din Iași erau obișnuiți cu ceea ce unul dintre ei a numit „micile excese” - „o palmă, un scuipat, un geam spart” erau fapte zilnice, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
o vom prezenta aici. Dar la Iași, contenciosul a trebuit să se ocupe aproape În toată perioada regimului antonescian de implicațiile juridice ale pogromului, În afară de celelalte sarcini. Iașiul a fost primul oraș În care avocații evrei au fost excluși din Barou, pierzând astfel posibilitatea de a se Întreține. Iată de ce a existat Întotdeauna o rezervă de avocați, parte dintre ei foarte dotați, care au găsit de lucru la Comunitate. Legislația antisemită și Împilările autorităților locale le-au creat o existență. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
generația dela 1922 cu toate nefastele ei acțiuni, spirituale și materiale; tulburările și bătăile șstudenților evreiț din universități; devastările de magazine, gospodării, biserici și cimitire; asasinatele permanent nepedepsite; Oradea XE "Oradea" , Borșa XE "Borșa" ; numerus valahicus; agitațiile și excluderile din barouri; guvernul Goga XE "Goga, Octavian" -Cuza XE "Cuza, Alexandru C." ; reînvierea sistemului antisemit de guvernământ; pogromurile din iunie 1940; aruncările evreilor din trenuri; statutul juridic al evreilor din august 1940; Antonescu și regimul legionar cu jafurile și crimele sale; legislația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
și pe front se îmbolnăvește de tuberculoză. Urmează, în primii ani postbelici, Facultatea de Drept a Universității din Iași. După absolvire e magistrat (substitut de procuror, procuror), avocat (până în 1946, când i se interzice practicarea avocaturii în urma epurării politice a barourilor). A trăit la Dorohoi până în 1940, mutându-se apoi la București, unde frecventează ocazional cenaclul Sburătorul. O. era apreciat ca fermecător partener de conversație și cultiva cu talent „comerțul” epistolar, dar existența lui s-a plasat sub semnul discreției. A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288516_a_289845]
-
una «bucătărie» - în locul celei reale, foarte incomodă, amenajată din fosta terasă -, iar cealaltă, în care locuise bunica, tocmai atunci decedată, era declarată «cameră de serviciu». Deoarece în același interval de timp mă căsătorisem, iar tatăl meu fusese dat afară din «Barou» (interzicându-i-se, prin aceasta, exercitarea profesiei „libere”, de avocat) și datorită „zvonurilor” anunțând nori din ce în ce mai negri, s-a renunțat la mica stratagemă: considerând că trebuia ales răul cel mai mic, au fost aduși, ca ocupanți ai celor două mici
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în 1949, în ziua de 19 decembrie, am fost chemat la grefa închisorii și mi s-a adus la cunoștință că mâine voi fi judecat și că voi avea un apărător din oficiu. Într-adevăr, a venit un avocat de la baroul Suceava, avocatul Găină. I-am spus avocatului că eu n-am nici o declarație la dosar și nu știu de ce sunt învinuit. Avocatul, destul de timorat, mi-a răspuns: „Eu nu sunt aici ca să te apăr, ci ca să te acuz”. I-am
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Bergerac de Edmond Rostand îl entuziasmează și C. decide să traducă piesa în limba română. Până în 1914 practică, intermitent, avocatura. O maladie gravă, care îi afectează progresiv și incurabil vederea începând din 1905, îl determină să se retragă din lumea baroului. Devine taciturn, meditativ, greu abordabil. Deși atras de profesiunea de actor, n-o practică, din cauza tracului exagerat. Urcă pe scenă ca actor o singură dată în stagiunea 1912-1913, în rolul Zitophanes, din Martira de Jean Richepin, piesă pe care o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
31.V.1962, Paris), eseist și critic dramatic. Este fiul Anei (n. Goldstein) și al lui Leon Weiss, croitor. Urmează la București Liceul „Matei Basarab” (absolvit în 1912) și Facultatea de Drept (licența în 1915). Îmbrățișează cariera de avocat în Baroul Ilfov (1919- 1940), fiind și autor al unor lucrări juridice. Membru al Partidului Național Țărănesc, este ales vicepreședinte al filialei București, iar în 1932 deputat de Ilfov. În timpul celui de-al doilea război mondial, în urma aplicării legilor rasiale ale guvernării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290676_a_292005]
-
Al. Sichleanu, C. Fusea, Isaia Zerescu, Iancu Nicolaescu și Rădulescu. Pe lângă aceștia, cu autorizația Președintelui Curții, li s-au adăugat Ion Brătianu și Anton Arion (cu drept de a-i asista pe acuzați În calitate de apărători), deși nu erau Înscriși În barou. Primii care și-au Început pledoaria În cadrul apărării au fost avocații: Pantazi Ghica, Petrescu și Nicolae Fleva. Ultimul a susținut o pledoarie memorabilă ce avea să-l facă celebru prin argumentarea deosebită, pe care a folosit-o spre a anula
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by IULIAN ONCESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1273]
-
din București (1895). Funcționează șase ani în magistratură - portărel la Tribunalul Ilfov, substitut la Brăila, supleant la Constanța, procuror și judecător sindic la Ploiești. Din 1900 este, o perioadă de zece ani, membru în Consiliul de disciplină și prodecan al Baroului Ilfov, iar în1933-1934 decan. Participă la primul război mondial, înaintând până la gradul de căpitan, într-un regiment de artilerie călare, fiind și redactor la ziarul „România” din Iași al Marelui Cartier General. Debutează în revista ,,Duminica” (1890), cu versuri scrise
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289378_a_290707]
-
Ioan (26.XI.1912, București), traducător și publicist. Este fiul Otiliei (n. Garfunkel) și al lui Aron Comșa, contabil. Licențiat al Facultății de Științe Juridice a Universității din București, face și studii la Pitman’s College din Londra. Membru al Baroului de Ilfov, este secretar în biroul consilierului juridic al Legației Britanice (1935-1941), avocat pledant la Institutul Central de Statistică (1944-1947) și, concomitent, redactor al publicațiilor „Rumanian Press Review” pentru Misiunea Militară Americană (octombrie 1944-martie 1945), apoi pentru Misiunea Politică Americană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286351_a_287680]
-
i se intentase. Continuă prelegerile la Universitate (unde predă și estetica), precum și activitatea de conducere a Școlii Normale, de la a cărei direcție va fi însă înlăturat, fără motiv, la 16 ianuarie 1868. M. profesează acum și avocatura (fusese admis în Baroul de Iași la 10 ianuarie 1866). Partizan convins al unității tânărului stat român, a desfășurat o intensă activitate politică, mai ales în paginile ziarului „Vocea națională” (1866), pentru a combate mișcarea separatistă, susținând în același timp alegerea unui domn străin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
Alexandru Paleologu, Dinu Pillat, Alexandru Ciorănescu, Marcel Avramescu, Haig și Arșavir Acterian. S. susține examenul de bacalaureat în 1929 și se înscrie la Facultatea de Drept a Universității din București, pe care o va absolvi în 1934, când intră în Baroul de Ilfov. Adevăratul debut se produce în 1934 în „Revista burgheză”. Tot acum frecventează cenaclul Sburătorul. E. Lovinescu înregistrează în Agende literare, la 16 noiembrie 1934, apariția lui „Steinhardt - Anthistius cu cartea lui de parodii”, iar peste două zile prezența
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
în refuzul de a da ascultare ordinelor venite din exterior, care cereau imperios executarea populației evreiești; afecțiunea mea pentru neamul românesc s-a întărit”. Regimul comunist nu se arată deloc blând cu S. E dat afară din casă și din barou și va fi funcționar în mai multe instituții (1949-1959). În 1987 scriitorul mai notează: „Greu m-am împăcat cu regimul introdus în toamna anului 1947. Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat destulă voință și destulă luciditate pentru a nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
acestui nou regim. Purtarea majorității coreligionarilor mei m-a surprins și m-a supărat, făceau jocul unui partid care, de altfel, avea să se descotorosească repede de ei. Am suferit alături de atâția alții, am fost dat afară din casă și barou și am dus-o foarte greu din punct de vedere material și sufletesc. Am fost și foarte bolnav, vreme îndelungată”. Își pune mai acut problema religioasă. Se simte atras din ce în ce mai mult de ortodoxie, grație, între alții, lui Virgil Cândea. Studiază
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]