14,490 matches
-
de cioburi. Părăsește sala, lăsându-l pe Franz prăbușit, dar pe terasa de la primul etaj al donjonului o împușcătură de-a lui Rotzko îi sfarâmă cutia. La scurtă vreme, se aude o explozie care transformă castelul în ruine. Pătrunși în castel, ordonanța și Nic Deck scot corpul contelui de Telek, care nu murise, dar își pierduse mințile repetând întruna: "„innamorata, voglio morire”". După prinderea lui Orfanik, se descoperă că baronul îi dăduse acestuia porunca să înregistreze vocea Stillei pe cilindri, iar
Castelul din Carpați () [Corola-website/Science/320184_a_321513]
-
portret în mărime naturală a artistei și un sistem de oglinzi s-a reușit obținerea unei imagini a cântăreței. Împușcătura trasă asupra baronului a distrus cutia unde erau păstrate înregistrările și de disperare baronul a dorit să se îngroape în castel, declanșând explozia. În ciuda descoperirii misterului, copiii din zonă continuă să învețe legendele castelului, bântuit de duhuri venite de pe lumea cealaltă. Capitolele acestei cărți nu au titlu, ci sunt numerotate de la I la XVIII. În cartea "Pe urmele lui Jules Verne
Castelul din Carpați () [Corola-website/Science/320184_a_321513]
-
reușit obținerea unei imagini a cântăreței. Împușcătura trasă asupra baronului a distrus cutia unde erau păstrate înregistrările și de disperare baronul a dorit să se îngroape în castel, declanșând explozia. În ciuda descoperirii misterului, copiii din zonă continuă să învețe legendele castelului, bântuit de duhuri venite de pe lumea cealaltă. Capitolele acestei cărți nu au titlu, ci sunt numerotate de la I la XVIII. În cartea "Pe urmele lui Jules Verne în România", Simion Săveanu, autorul acesteia, emite ipoteza că între 1882 și 1884
Castelul din Carpați () [Corola-website/Science/320184_a_321513]
-
făcut o călătorie incognito cu o navă pe Dunăre până la Giurgiu, apoi cu trenul la București și apoi la Brașov și, în final, la Homorod. Cu această ocazie ar fi cutreierat prin regiune mai multe săptămâni și ar fi vizitat Castelul Colț, care a devenit sursă de inspirație pentru romanul "". "Castelul din Carpați" a fost publicat cu cinci ani înainte de "Dracula" de Bram Stoker. Nu se poate vorbi de influențe verniene în opera englezului și asemănările existente nu sunt decât anecdotice
Castelul din Carpați () [Corola-website/Science/320184_a_321513]
-
Giurgiu, apoi cu trenul la București și apoi la Brașov și, în final, la Homorod. Cu această ocazie ar fi cutreierat prin regiune mai multe săptămâni și ar fi vizitat Castelul Colț, care a devenit sursă de inspirație pentru romanul "". "Castelul din Carpați" a fost publicat cu cinci ani înainte de "Dracula" de Bram Stoker. Nu se poate vorbi de influențe verniene în opera englezului și asemănările existente nu sunt decât anecdotice: situarea castelului, personalitatea baronului, mult mai puțin puternic și rău
Castelul din Carpați () [Corola-website/Science/320184_a_321513]
-
care a devenit sursă de inspirație pentru romanul "". "Castelul din Carpați" a fost publicat cu cinci ani înainte de "Dracula" de Bram Stoker. Nu se poate vorbi de influențe verniene în opera englezului și asemănările existente nu sunt decât anecdotice: situarea castelului, personalitatea baronului, mult mai puțin puternic și rău decât contele Dracula, dar foarte apropiată de cea a altor personaje ale lui Verne (Nemo, Robur, Sandorf etc.), povestea romantică atât de folosită în epocă și dragostea exercitată de personajul rău. În
Castelul din Carpați () [Corola-website/Science/320184_a_321513]
-
clasică, ca în "Dracula" de Bram Stoker: În opera lui Jules Verne nu se observă alte elemente importante ale legendei vampirice, cum ar fi imensa putere a vampirului sau importantul arhetip al vânătorului de vampiri (Van Helsing de Stoker). În "Castelul din Carpați", vânătorul de vampiri este Telek. Alți autori relaționează "Castelul din Carpați" cu "Consuelo" de George Sand, prietenă a lui Verne și presupun că ea l-a însoțit la cercurile inițiatice ale epocii. Studiile o aseamănă pe Stilla cu
Castelul din Carpați () [Corola-website/Science/320184_a_321513]
-
Verne nu se observă alte elemente importante ale legendei vampirice, cum ar fi imensa putere a vampirului sau importantul arhetip al vânătorului de vampiri (Van Helsing de Stoker). În "Castelul din Carpați", vânătorul de vampiri este Telek. Alți autori relaționează "Castelul din Carpați" cu "Consuelo" de George Sand, prietenă a lui Verne și presupun că ea l-a însoțit la cercurile inițiatice ale epocii. Studiile o aseamănă pe Stilla cu Porporina, protagonista operei lui Sand, căci unele descrieri sunt foarte asemănătoare
Castelul din Carpați () [Corola-website/Science/320184_a_321513]
-
Mathias Sandorf". Acest roman, ca și marea majoritate a operei lui Verne, a fost ecranizată. Există patru adaptări cinematografice: două românești în 1957 și 1981, o producție cehoslovacă în 1981 și una franceză în 1976 (ORTF). Prima adaptare a volumului "Castelul din Carpați" a fost realizată în 1957, producător fiind Alberto Cavalcanti, iar scenarist Titus Popovici. Pelicula nu a fost finalizată. În 1975 a fost realizat un film francez de televiziune, intitulat " Le château des Carpathes", a cărui premieră a avut
Castelul din Carpați () [Corola-website/Science/320184_a_321513]
-
edificiul a fost doar rareori utilizat de către regii din Castilia. În 1329, regele Alfonso al XI-lea al Castiliei a convocat Curtea de la Madrid pentru prima data. Filip al II-lea a mutat curtea la Madrid în 1561. Alcázar Antiguo ("Castelul Vechi") a fost construit pe locul acesta în secolul al XVI-lea. A ars la 24 decembrie 1734; regele Filip al V-lea a comandat un nou palat construit pe aceeasi locație. Construcția a durat din 1738 până 1755 și
Palacio Real () [Corola-website/Science/320247_a_321576]
-
personal pentru a interveni la Papa Leon al XIII-lea, însă el a confirmat verdictul tatălui și relația a luat sfârșit. Albert Victor nu a putut trece peste sentimentele sale față de Hélène; relația lor este comemorată la mormântul lui de la Castelul Windsor de o coroană cu un singur cuvânt scris pe ea "HELENE". Mai târziu s-a aranjat pentru el logodna cu Prințesa Mary de Teck însă Albert Victor a murit înainte ca nunta să aibă loc. Ea a fost prima
Prințesa Hélène de Orléans () [Corola-website/Science/320268_a_321597]
-
august, tânărul Henri în vârstă de zece ani, a fost rege sub numele de Henric al V-lea. Henri împreună cu familia sa au părăsit Franța și au plecat în exil la 16 august 1830.. Familia regală s-a instalat la Castelul Holyrood din Marea Britanie. În aprilie 1832, ducesa de Berry, mama contelui de Chambord, a debarcat în Franța în speranța de a provoca o revoltă în partea de vest a Franței, care ar fi acordat tronul fiului său. Încercarea ei a
Henri, conte de Chambord () [Corola-website/Science/320269_a_321598]
-
3 iunie 1844 a făcut ca Henri să devină șeful Casei Regale și să fie recunoscut de către susținătorii săi legitimiști drept Henric al V-lea. În 1844, contele de Chambord și mătușa lui, ducesa d'Angoulême, s-au stabilit la Castelul Frohsdorf, situat la sud-est de Viena. La 15 noiembrie 1846, contele de Chambord s-a căsătorit cu Maria Theresa de Modena cu care a format un cuplu unit. Tatăl prințesei în vârstă de 29 de ani, Ducele de Modena, era
Henri, conte de Chambord () [Corola-website/Science/320269_a_321598]
-
Chambord a inițiat un prim gest de împăcare cu familia d'Orléans. În 1850, la moartea lui Louis-Philippe el a celebrat o slujbă în memoria defunctului și a scris văduvei lui, regina Marie-Amélie. În 1851, Henri moștenște de la mătușa sa castelul Frohsdorf din Austria. Se instalează acolo definitiv și conservă amintirile regale: portrete ale familiei regale, steagul alb dat de Carol al X-lea în august 1830, cadouri de la legitimiști. Construiește pe domeniul Frohsdorf două școli pentru copiii personalului castelului și
Henri, conte de Chambord () [Corola-website/Science/320269_a_321598]
-
sa castelul Frohsdorf din Austria. Se instalează acolo definitiv și conservă amintirile regale: portrete ale familiei regale, steagul alb dat de Carol al X-lea în august 1830, cadouri de la legitimiști. Construiește pe domeniul Frohsdorf două școli pentru copiii personalului castelului și o parohie. Sub al Doilea Imperiu, contele de Chambord menține contacte regulate cu reprezentanții partidului legitimist din Franța, cu care a schimbat o corespondență secretă. Din 1862, el a făcut cunoscută poziția sa prin manifeste adresate francezilor, le-a
Henri, conte de Chambord () [Corola-website/Science/320269_a_321598]
-
Biserica de lemn Luieriu, din comuna Suseni, județul Mureș, construită în anul 1731 este una din bisericile călătoare ale Transilvaniei. Mutată de regina Maria în anul 1939 la castelul Bran, biserica în scurt timp ""călătorește"" din nou ajungând peste munți, prin grija patriarhului Iustinian, tocmai la schitul Jercălăi de lângă Urlați, județul Prahova. În prezent biserica de lemn și-a păstrat atât vechiul hram, "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil" dar
Biserica de lemn din Luieriu () [Corola-website/Science/320311_a_321640]
-
nou ajungând peste munți, prin grija patriarhului Iustinian, tocmai la schitul Jercălăi de lângă Urlați, județul Prahova. În prezent biserica de lemn și-a păstrat atât vechiul hram, "Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil" dar și cel nou, primit în urma mutării la castelul Bran, "Sfânta Maria". Se află înregistrată pe lista monumentelor istorice sub codul: . Construită de "iobagii" din Luieriu - "așa era menționat în fișa monumentului întocmită cu ocazia mutării bisericii la castelul Bran" - în ""văleat 1731 în luna mai 17"" a slujit
Biserica de lemn din Luieriu () [Corola-website/Science/320311_a_321640]
-
și Gavriil" dar și cel nou, primit în urma mutării la castelul Bran, "Sfânta Maria". Se află înregistrată pe lista monumentelor istorice sub codul: . Construită de "iobagii" din Luieriu - "așa era menționat în fișa monumentului întocmită cu ocazia mutării bisericii la castelul Bran" - în ""văleat 1731 în luna mai 17"" a slujit comunitații din Luieriu până când, în urma construirii unei noi biserici de zid, a fost strămutată, în anul 1939 la castelul Bran. După anul 1947, ajungând să fie nefolosită și neîngrijită, biserica
Biserica de lemn din Luieriu () [Corola-website/Science/320311_a_321640]
-
era menționat în fișa monumentului întocmită cu ocazia mutării bisericii la castelul Bran" - în ""văleat 1731 în luna mai 17"" a slujit comunitații din Luieriu până când, în urma construirii unei noi biserici de zid, a fost strămutată, în anul 1939 la castelul Bran. După anul 1947, ajungând să fie nefolosită și neîngrijită, biserica se deteriorează iar prin grija patriarului Iustinian este din nou strămutată la schitul Cricov-Jercălăi de lângă orașul Urlați, a cărei biserică se ruinase. Aici, așezată în noua locație a fost
Biserica de lemn din Luieriu () [Corola-website/Science/320311_a_321640]
-
care poate călători prin lumi paralele infinite (numite "umbre"), familie care a domnit peste lumea cea adevărată, Amber. El se întâlnește cu membri ai acestei familii nou-redescoperite. Apoi, Corwin este prezentat plimbându-se prin Model (), un labirint aflat în temnițele Castelului Amber, care îi dă control asupra multiversului. A doua serie relatează povestea fiului lui Corwin, Merlin (Merle), un vrăjitor și un expert în calculatoare. Zelazny a mai scris câteva povestiri a căror acțiune se petrece în universul Amber. Aranjate în
Cronicile Amberului () [Corola-website/Science/320369_a_321698]
-
șapte povestiri apar în volumele 5 și 6 din "The Collected Stories of Roger Zelazny". Zelazny a colaborat și la "The Visual Guide to Castle Amber" (1988), care conține detalii biografice ale personajelor din Amber, precum și un ghid detaliat al Castelului Amber. Cartea a fost scrisă de Neil Randall, fiind ilustrată de Todd Cameron Hamilton și James Clouse. John Betancourt a scris o serie de romane a căror acțiune se petrece în universul Amber. Seria lui Betancourt redă povestea tatălui lui
Cronicile Amberului () [Corola-website/Science/320369_a_321698]
-
și aveau posibilitatea să primească pachete de la familie. Bandera a beneficiat și de ajutorul financiar al organizației sale, OUN-B. Germanii au permis naționaliștilor ucraineni să părăsească lagărul ca să participe la un congres al reprezentanților OUN, care a avut loc la castelul Fridental, aflat la circa 200 m de Sachsenhausen . Ei au rămas prizonieri în acest castel până în septembrie 1944. Ca urmare a reacției germanilor împotriva facțiunii lui Bandera, grupul controlat de Melnik s-a bucurat de un anumit avantaj în fața rivalilor
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
al organizației sale, OUN-B. Germanii au permis naționaliștilor ucraineni să părăsească lagărul ca să participe la un congres al reprezentanților OUN, care a avut loc la castelul Fridental, aflat la circa 200 m de Sachsenhausen . Ei au rămas prizonieri în acest castel până în septembrie 1944. Ca urmare a reacției germanilor împotriva facțiunii lui Bandera, grupul controlat de Melnik s-a bucurat de un anumit avantaj în fața rivalilor și a reușit să ocupe o serie de poziții în administrația civilă în Ucraina ocupată
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
Armând de Bourbon, Prinț de Conți. O mare frumusețe și fiică favorită a tatălui său, Mărie Anne a rămas văduva în 1685 la vârsta de 19 ani. Nu s-a recăsătorit și nu a avut copii. Născută în secret la Castelul Vincennes în afara Parisului la 2 octombrie 1666, Mărie Anne a fost cea mai mare fiica nelegitima a regelui Ludovic al XIV-lea. Considerată cea mai frumoasă fiica a regelui, a devenit fiica sa favorită. Totuși, copilul favorit a fost mai
Marie Anne de Bourbon () [Corola-website/Science/321035_a_322364]
-
Mademoiselle de Blois", titlu acordat mai tarziu mai tinerei sale surori vitrege, Françoise-Marie de Bourbon. La 16 ianuarie 1680, Mărie Anne s-a căsătorit cu vărul ei, Louis Armând de Bourbon, Prinț Conți, care era "prinț de sânge", în capelă Castelului Saint-Germain-en-Laye. Zestrea ei a fost de un milion de livre. În 1683, și-a pierdut fratele iubit, Contele de Vermandois, care a fost născut în aceeași zi la un an după ea. Tânărul fusese exilat de la curte după implicarea într-
Marie Anne de Bourbon () [Corola-website/Science/321035_a_322364]