14,288 matches
-
era bine fixată în pământ. — Nu mișca acum! A scos un cuțit din buzunar, l-a fluturat de la stânga la dreapta de câteva ori și mi-a tăiat umbra cu o îndemânare greu de descris în cuvinte. Aceasta s-a desprins imediat de la pământ. S-a zvârcolit puțin, încercând să opună rezistență, dar degeaba. A căzut neputincioasă. Fără trupul de care fusese legată, arăta jalnic. Paznicul a pus cuțitul deoparte și am privit amândoi umbra. — Nu ți se pare că arată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pământ. S-a zvârcolit puțin, încercând să opună rezistență, dar degeaba. A căzut neputincioasă. Fără trupul de care fusese legată, arăta jalnic. Paznicul a pus cuțitul deoparte și am privit amândoi umbra. — Nu ți se pare că arată ciudat așa, desprinsă de trup? întrebă el. Umbrele nu-s bune de nimic. Doar atârnă la greutate și-atât. M-am apropiat de umbră și i-am spus: — Îmi pare rău, dar trebuie să te părăsesc o vreme. N-am avut de gând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fără mine un pic? — Un pic? Adică până când? întrebă Umbra. Nu știu. — O să-ți pară rău, zise ea în șoaptă. Nu mi-e clar ce se întâmplă aici, dar îți pot spune că nu e normal ca omul să se desprindă de umbra lui. Faci o mare greșeală. Mi se pare foarte straniu locul acesta! Oamenii nu pot trăi fără umbre și umbrele nu se pot descurca fără oameni. Și totuși noi doi vom trăi despărțiți. Ceva nu e în regulă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
apoi degetele să alunece în voie pe suprafața sinuoasă a poveștii pe care urmează să mi-o spună. Numai că vocea lui e stinsă, iar imaginile încețoșate, ca niște constelații care pălesc în zori pe bolta cerească. Nu reușesc să desprind din ele decât unele fragmente neclare și oricât mă străduiesc să le adun laolaltă, nu mă simt capabil să stăpânesc imaginea globală, să le transform într-un tablou care să spună cu-adevărat ceva. Poate doar un peisaj pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
simțeam stomacul undeva în gât, mă zgâriasem la piept. Toate astea le aveam sub control, dar de la brâu în jos, nimic. Nici o senzație. Poate nu mai aveam partea de jos. Posibil să se fi pulverizat din pricina șocului. Să se fi desprins chiar în dreptul rănii de la burtă. Picioarele, unghiile, penisul, testiculele... Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât mi se părea mai anormal să se fi întâmplat așa ceva. Cu siguranță că aș fi simțit și alte dureri, nu numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Nu-și mai lua privirile de la el. — E cam ciudat, zise ea cu un zâmbet stânjenit. Dar bine că ai reușit să pui mâna pe așa ceva. Te bucuri? — A meritat să venim până aici. — Individului n-au reușit să-i desprindă umbra de tot. Doar un pic, dar i-a mai rămas suficientă, spuse fata în șoaptă. De aceea trăiește în pădure. Nu e suficient de puternic să meargă mai în adâncuri, dar nici nu se poate întoarce în oraș. Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cerul putea fi considerat punctul logic culminant al întregii existențe. La fel ca și marea. Dacă o priveai zile-n șir, aveai impresia că nu mai exista altceva pe lume. Joseph Conrad era de aceeași părere. O bărcuță s-a desprins de vaporul ficțiunii și plutea pe oceanul nemărginit. Nimeni nu-i putea contesta calitatea specială. Am rămas întins pe iarbă și am băut ultima cutie de bere. Am fumat și o țigară. Trebuia să mă gândesc la lucruri mult mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
UNIRII IAȘI ORA 16. (N.n). Arestarea fizică, dacă a fost, s-a produs la orele 11,oo a.m . nu după ora 16 ,00 . “Trecuse de miezul nopții . N-au aflat nimic de la mine” , etc . DIN CELE DOUĂ VARIANTE SE DESPRIND CÂTEVA CONCLUZII : 1 - Domnul Casian Maria Spiridon a participat utopic la “un ceva” în ziua de 14 decembrie 1989 , ora 16 Piața Unirii Iași . Să presupun , la o bere) . 2 - Domnul Casian Maria Spiridon , unul din organizatorii de bază , “În
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
alegând o literatură ușoară, într-un stil și o limbă accesibile. De asemenea, urmau să se tipărească studii privitoare la istoria națională, biografii și comentarii ale evenimentelor politice importante. Au trimis versuri un număr de tineri, rămași, cei mai mulți, necunoscuți; se desprind Dimitrie D. Păun, Vasile D. Păun și G. Mulțescu. Tot Mulțescu traduce din Schiller, iar Gr. G. Tocilescu scrie articole documentate și bine argumentate despre economia politică, despre importanța documentelor istorice ș.a. Limbajul folosit de colaboratori este însă bombastic, iar
FOAIA SOCIETAŢII „RENASTEREA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287049_a_288378]
-
perspectiva pare, poate nefiresc,,,adâncă”, dar nu violentează ochiul, nu devine abisală. Cuvântul greu de spus îl are aici culoarea, sau mai degrabă îmbinările de culori și tușa nu extrem de pronunțată, dar fermă. Nepurtând niciun fel de nume, tablourile se desprind de locurile care le-au inspirat, raportându-se astfel la meleagurile încărcate de amintiri ale fiecăruia dintre privitori. Descrierea peisajului este pudică, nimic nu-ți dă impresia unei manifestări dure în exercițiul compunerii. Și tocmai prin aceasta pictura lui Ionel
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
perspectiva pare, poate nefiresc,,,adâncă”, dar nu violentează ochiul, nu devine abisală. Cuvântul greu de spus îl are aici culoarea, sau mai degrabă îmbinările de culori și tușa nu extrem de pronunțată, dar fermă. Nepurtând niciun fel de nume, tablourile se desprind de locurile care le-au inspirat, raportându-se astfel la meleagurile încărcate de amintiri ale fiecăruia dintre privitori. Descrierea peisajului este pudică, nimic nu-ți dă impresia unei manifestări dure în exercițiul compunerii. Și tocmai prin aceasta pictura lui Ionel
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
GÂNDUL NOSTRU, revista apărută la București, lunar, între decembrie 1941 și mai 1942. Redactori sunt Gh. Bumbești, Paul Dumitriu și Florin Papazu, iar redactor-responsabil este Constantin Șuter. Publicația își propune „să desprindă conturul general, dominantele și permanentele lumii astăzi în plămădire”, oferind un punct de vedere realist. Rubrici: „Însemnări”, „Cronică revistelor”, „Cronică cărților”, „Cronică dramatică”. Semnează articole Florin Papazu, I. V. Săndulescu (De la bibliotecă la realitate), Radu Câmpeanu (Limite), Mihai Ralea (Date
GANDUL NOSTRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287149_a_288478]
-
George Munteanu). Altfel spus (păstrând termenul de comparație propus): ca un mare compozitor creând geniale variațiuni pe o temă (folclorică) dată. Asemenea variațiuni au scris și Beethoven, și Schubert, și Liszt, și Brahms. Creator cu fundament folcloric, neputând fi nici desprins de, nici redus la acesta, C. se avântă pe jumătate din trunchiul viguros al literaturii populare pentru a se înscrie în specia literaturii culte. El este miticul Centaur, de o unică splendoare, al culturii noastre. Apărut după începuturile noastre literare
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
snoavele”, niște „mucalituri” cam nesărate. Înzestrat cu bun gust, D. e un intuitiv care își valorifică în speculații pertinente o experiență trecută prin lecturi. Din cronicile lui dramatice, ca și din tratatul în formă epistolară Scrisori către actorul X, se desprinde o viziune marcată de idealism estetic: teatrul, ca manifestare a frumosului, trebuie să provoace o înălțare sufletească. Realismul pe care îl profesează, formulat convențional („imaginea vieții”), se nuanțează („iluzia realității”). E de înțeles că se arată reticent față de devierile în
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
de mahala, fost băiat de prăvălie, care își adunase cu frenezie tăcută aurul, lipsindu-se de orice altă bucurie, își trăiește clipele din urmă într-o tensiune halucinantă, înspăimântat la gândul că averea i-ar putea fi micșorată ori furată. Desprins de restul lumii, închis ca într-o hrubă în camera lui mizeră, confruntat numai cu sine și cu vedeniile pe care le are, el transferă banului un soi de forță sacră, capabilă să-l ajute în a-și inhiba pornirile
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
în obositoare pasaje narative, secvențe dezlânate, tablouri cu contururi șterse, totul duce spre impresia de imitație, de autopastișă. Câteva chipuri de oameni simpli, creionați în linia realismului simbolic, propriu scriitorului, atrag atenția. Cu toate imperfecțiunile ei, Luceafărul nu poate fi desprinsă din tripticul dramatic al lui D., virtuală meditație asupra istoriei românești. De altfel, se pare că dramaturgul avea între proiecte o altă trilogie, închinată de data aceasta lui Mircea cel Bătrân, Vlad Țepeș și Mihai Viteazul, domnitori ai Țării Românești
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
zilele de „zaveră” (1821), revoluția de la 1848. Câtă vreme se bizuie doar pe scrisa altora (Grigore Ureche, Dimitrie Cantemir, Dionisie Fotino ș.a.), expunerea e austeră. Când evocarea se apropie de vremea sa, stilul se însuflețește, prinde culoare. Nostalgia trecutului se desprinde din cronica lui D., conștient totuși de neajunsurile vechiului regim, pe care le pune însă, în mare parte, pe seama „streinizmului”, condamnând „stăpânirea grecilor”. El are destulă simpatie și înțelegere pentru țărănime, după cum nu vede cu ochi buni luxul și trândăvia
DRAGHICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286850_a_288179]
-
temelor: primele poezii privilegiază proiecțiile simboliste în peisaj, Pe culmi de gând consemnează „ceasurile chinuite” ale interogațiilor ce îi invadează existența, iar versurile din celelalte cărți refac traseul iubirii și al unei biografii zbuciumate. G.-B. reușește uneori să se desprindă de influența bacoviană, iar voluptatea imagistică, tropii proliferând amețitor capătă un caracter definitoriu: „Slove de azur, în spații, / Scriu arpegiul primăverii, / Simfonii înmănunchiate / Peste apele durerii, / Cântec cu nădejdi furate / Din azur...”; „Iubirea, / Mistuită/ În cuibul de sânge/ Al inimii
GRIGORESCU-BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287358_a_288687]
-
europene. Progresul însuși este pentru clericul G. nu atât produsul rațiunii, cât darul providenței pentru oameni. Sunt evidente reacția antiturcească și încercarea de a-i îngloba pe români între neamurile luminate ale Europei. Tendința cărturarului este de a îmbina concepțiile desprinse din tradiția poporului român cu ideile vehiculate de iluminism. „Patria” și obștea sunt concepte ce își fac loc în gândirea lui G. Cunoscător al trecutului, el citează în sprijinul ideilor sale documente istorice și letopisețe românești. Prefața la Loghică aduce
GRIGORE RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287354_a_288683]
-
împreună cu ei, șvabi, polonezi, ruteni, evrei, veniți după 1775, trăiau în bună înțelegere. Din șirul oamenilor întâlniți în peregrinările lui sau despre care a auzit povestindu-se, locuitori ai unui tărâm ce adesea se confundă cu acela al basmului, se desprind „chipuri” insolite, precum harabagiul Cărășel, Ivan Muscalul, Șmil Meremurate, cel urmărit de un destin tragicomic, jupânul Toiba sau Caleb Șoil. Li se alătură, într-o rememorare plină de căldură, de sensibilitate, cu atenție pentru ceea ce au particular, personaje ale unui
GRIGOROVITZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287363_a_288692]
-
face istorie literară, pentru că refuză să judece literatura din perspectiva istoricului (cum se Întîmplă În literatura română). În al doilea rînd, pentru că vorbește despre raportul dintre cititor și poezie fără să facă apel la un cititor ideal-type, pozitiv sau negativ, desprins din lucrări de sociologie, psihologie socială, etc, sau la o abstractă epistemologie socială, așa cum face majoritatea eseiștilor literari (i.e., „cititor dezvrăjit versus cititor vrăjit”). În al treilea rînd, pentru că evită, scurt spus, stilul heideggerian, devenit el Însuși o poezie și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a epuizat potențialul inovator, cultura franceză a fost obligată să se pronunțe În privința unui concept de import - asta e situația, trebuie să-i faci față. Acest lucru nu s-a Întîmplat nici În 1977, cînd postmodernismul era Încă o jucărea desprinsă din desenele animate, nici În 1979, cînd, totuși, Lyotard a deschis una dintre marile căi moderne de Înțelegere a postmodernismului ca discurs terminal ci, mai tîrziu, mai ales atunci cînd, Tel Quel-ul transformat În Infini, Sollers În vedetă literară și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
preț a obsesiei litotice este cea mai radicală dintre cele „de douăzeci de grade” prezentate pînă acum. Dacă personajele lui Echenoz fug de locuința care le prinde Întotdeauna din urmă - dacă nu moartea -, dacă personajele lui Toussaint nu se pot desprinde spațiul tern al Încăperilor anonime (prima carte a sa se numește Sala de baie, tradusă la editura Unu, 1991), personajele lui Christian Oster au o relație stingheră cu locuința. N-o părăsesc, nici n-o locuiesc, se află undeva În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
această muințioasă observare de sine să alunece pe panta ruminațiilor, ea derapează către În afară. Alunecă, dar nu pentru a cădea În sine, ci pentru a proiecta totul În exterior: după ce primește un telefon de la iubita lui, Marie, naratorul, abia desprins din brațele lui Li Qi, se simte brusc vinovat și aruncat În afara seducției exercitată de aceasta. Dar nu insistă În confesiune, ci, pentru a semnala evaporarea vrăjii erotice, descrie lichidul sleit al unei beri pe care, În urmă cu cîteva
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
este privit ca un atentat absurd la libertatea umană sau la sensul vieții. Moartea, la personajele lui Jean Rouaud, este una - oximoronul trebuie luat ca atare - efemeră: moarte-accident, moarte vaccinată, moarte vie, brodată de pânza infinită a vieții. Fenomenologia morții, desprinsă din literatura romancierului francez, este una În care moartea intervine În conștiința martorului doar printr-o modificare, nu neapărat și, de fapt, aproape deloc dureroasă, produsă asupra vieții acestuia. Mătușa (“la tante”) naratorului din Les Champs d’honneur suferă la
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]