14,040 matches
-
lui Maximilien de Robespierre și a iacobinilor. Dictatura impusă de Comitetul Salvării Publice în timpul „Terorii”, din 1793 până în 1794, a provocat până la 40.000 de decese în interiorul Franței, dar a abolit sclavia în colonii și a asigurat granițele noii republici. Domnia „Terorii” s-a încheiat cu executarea lui Robespierre și înlăturarea de la conducere a iacobinilor. Un consiliu executiv cunoscut sub numele de Directorat și-a asumat atunci controlul asupra statului francez în 1795 și s-a menținut la putere până în 1799
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
în privința preoților refractari și taberei gărzilor provinciale. La 18 iunie a fost citită scrisoare lui La Fayette în Adunare, în care scria că îi acuză pe iacobini că au instaurat un stat în stat și cerea Adunării să pună capăt domniei cluburilor. Șefii ai celor 48 de secțiuni au reacționat organizând o demonstrație armată la 20 iunie, ai căror lideri proveneau din Clubul Cordelierilor. Iacobinii i-au respins. 8.000 de demonstranți, membri ai Gărzii naționale, au năvălit la Tuileries. Regele
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
orașe importante au fost fondate de acești coloniști, ca Miletus, Ephesus, Smyrna (Izmirul modern) și Byzantium (mai târziu Constantinopol și Istanbul). Anatolia a fost cucerită de Imperiul Ahemenid în timpul sec. V și VI î.Hr. și, mai târziu, a căzut în timpul domniei lui Alexandru cel Mare, în 334 î.Hr. Anatolia a fost, ulterior, împărțită într-un număr mic de regate care au fost cucerite de Republica Romană la mijlocul sec. I î.Hr.. În 324, împăratul roman Constantin I alege Byzantium ca noua capitală
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
și a devenit, sub numele Istanbul, capitala Imperiului Otoman. În timpul secolelor XVI și XVII, Imperiul Otoman a atins apogeul, fiind unul din cele mai puternice din lume, controlând teritoriile de pe 3 continente. Imperiul a devenit mai puternic și prestigios în timpul domniei lui Suleiman Magnificul. Imperiul Otoman a fost, de multe ori, în conflict cu Sfântul Imperiu Roman și statul polono-lituanian, cauza fiind dorința Imperiului de a ajunge și controla centrul Europei. Pe mare, imperiul a susținut războaie cu Liga Sfântă (din
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
dragostea, murind, cui să o las?” Mai fidel originalului, Pintilie sugerează: „Satul de tot, să scap de tot aș vrea,/ Ci, mort, stingheră-mi las iubirea mea.” Faptul că nemernicia subminează din răsputeri bunul simț ține de esență însăși a domniei cantității. Încununarea excelentei e o izbîndă simbolică, după numeroase evitate capcane, a binelui în încleștarea inegala cu răul: nu seamănă, bunăoară, cu celebrul salariu de merit, cu care netrebnicia, în feluritele-i personificări, se împopoțonează neobrăzat. Iar dragostea care îl
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]
-
comparată în revista Capricorn. Sprijinit de Nicolae Iorga și de unul din frați, care îl susține material, face în 1933 o călătorie de studii la Veneția și debutează editorial ca istoric în 1934, cu o colecție de documente privitoare la domnia lui Mihail Radu (Mihnea al III-lea). În exil, Alexandru Ciorănescu și-a uimit adeseori compatrioții prin multitudinea și diversitatea temelor abordate. Într-o recenzie din 1965, Mircea Popescu afirma următoarele: „Dacă am afla că domnul Alexandru Ciorănescu, ale cărui
Alexandru Ciorănescu () [Corola-website/Science/297632_a_298961]
-
doritor de progres. În 1840 este ales primar al orașului Iași. Negruzzi nu ia parte la mișcarea din 1848 și mult timp rămâne retras din afacerile statului, reintrând mai târziu ca judecător, membru în Divanul domnesc (1857) și apoi, sub domnia lui Cuza, ca director al departamentului finanțelor, deputat și epitrop la Sf. Spiridon. Se stinge din viață la 24 august 1868, și este înmormântat în cimitirul bisericii din Trifeștii Vechi. Negruzzi debutează cu traducerea poeziei Șalul negru după Aleksandr Pușkin
Constantin Negruzzi () [Corola-website/Science/297630_a_298959]
-
Ioan Neculce (n. 1672 - d.cca 1745) a fost un cronicar moldovean, mare boier, care a ocupat diferite funcții importante în perioada domniei lui Dimitrie Cantemir. Ioan Neculce s-a născut în anul 1672, în satul Prigorenii Mici, azi comuna din județul Iași. Tatăl său a fost Neculce vistiernicul, se pare grec de origine, iar mama - Catrina era fiica vistiernicului Iordache Cantacuzino și
Ion Neculce () [Corola-website/Science/297634_a_298963]
-
marea dregătorie de vel vornic al Țării de Sus, acordată de Grigore al II-lea Ghica, în 1731. A murit după 1744, lucru ce se dovedește prin ultimele cuvinte ale cronicii lui, unde spune că Constantin Mavrocordat, fiind scos din domnia Moldovei, nu a stat mazilit nici un an întreg, ci a fost numit în Muntenia, ceea ce s-a întâmplat în anul 1744. În lucrarea sa „Istoria literaturii române”, istoricul Gheorghe Adamescu spune: „"Neculce a fost un militar distins, iar Petru cel
Ion Neculce () [Corola-website/Science/297634_a_298963]
-
vreo nenorocire, vreo persecuție, ci - precum însuși zice - și-a pus nădejdea în Dumnezeu, care din toate l-a scăpat"”. Lucrarea de căpetenie a lui Neculce - în afară de compilarea cronicilor anterioare - este Letopisețul Țării Moldovei de la Dabija Vodă până la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat. Lucrarea cuprinde evenimentele din 1662 până la 1743, la care a fost mai totdeauna părtaș sau le-a cunoscut de aproape. Cel mai probabil, cronicarul și-a început lucrul la Letopiseț după anul 1732, când avea deja
Ion Neculce () [Corola-website/Science/297634_a_298963]
-
de ani și a lucrat la Letopiseț până în anul 1744. În prefața lucrării, autorul relatează că până la Duca-Vodă el s-a condus de diferite izvoare aflate pe la alții, ""iar de la Duca-Vodă cel bătrân înainte până unde s-o vedea, la domnia lui Ion Vodă Mavrocordat, nici de pre un izvor a nimănui, ce am scris singur dintru a mea știință, câte s-au tâmplat de au fost în viața mea. Nu mi-au trebuit istoric străin să cetesc și să scriu
Ion Neculce () [Corola-website/Science/297634_a_298963]
-
subiectele legendelor și poemelor din literatura noastră modernă, precum: "Daniil Sihastru" de Bolintineanu, "Aprodul Purice" de Negruzzi, "Altarul mănăstirii Putna" de Alecsandri, "Cupa lui Ștefan" de Bolintineanu, "Dumbrava roșie" de Alecsandri, "Visul lui Petru Rareș" de Alecsandri ș.a. Aproape toți domnii, despre care vorbește Neculce în cursul cronicii sale, au câte un scurt portret sau câte o caracteristică. Dintre toți istoricii și criticii literari, numai George Călinescu l-a caracterizat pe ca având un "ton bârfitor și moralizator." Iată un exemplu
Ion Neculce () [Corola-website/Science/297634_a_298963]
-
a genovezilor, iar ulterior a lui Dobrotici și a lui Mircea cel Bătrân. În Cronica de la Nürnberg se afirmă că „românii locuiau în insula Peuce vestită de cei vechi”. Prin termenul de Peuce se înțelegeau atunci și gurile Dunării. În timpul domniei lui Mircea cel Bătrân (1386-1418), puterea domnitorului muntean s-a întins de-a lungul ambelor maluri ale Dunării, până la gurile de vărsare și coastele Mării Negre, inclusiv asupra insulei Șerpilor. Ulterior, insula ajunge, împreună cu gurile Dunării, în stpânirea voievodatului Moldovei, fiind
Insula Șerpilor () [Corola-website/Science/297700_a_299029]
-
destul de puține, acestea fiind și singurele porți de intrare a cetelor de tătari venite să jefuiască așezările moldovene. Dacă vadurile de la Hotin și Tighina erau apărate de garnizoanele cetăților cu același nume, în schimb cel de la Soroca nu avea, până la domnia lui Ștefan cel Mare, o protecție din piatră, ci doar fortificații de lemn cu valuri de pământ, care aveau să existe și pe vremea lui Bogdan cel Orb. În timpul domniei lui Petru Rareș, pe resturile vechii cetăți se construiește o
Cetatea Soroca () [Corola-website/Science/297707_a_299036]
-
același nume, în schimb cel de la Soroca nu avea, până la domnia lui Ștefan cel Mare, o protecție din piatră, ci doar fortificații de lemn cu valuri de pământ, care aveau să existe și pe vremea lui Bogdan cel Orb. În timpul domniei lui Petru Rareș, pe resturile vechii cetăți se construiește o cetate nouă, din piatră, de 15-20 m. care se păstrează și astăzi într-o stare excepțională. Cetatea Sorocăi este unică printre cetățile medievale moldovenești prin sistemul arhitectonic de construcție. Planul
Cetatea Soroca () [Corola-website/Science/297707_a_299036]
-
în ciuda opoziției violente a acesteia cauzată de numirea de către regina Angliei a unui lord-locțiitor din afara familiei și chiar din afara insulei. După mai multe conflicte, Irlanda a intrat în întregime sub dominație engleză la începutul secolului al XVII-lea, la sfârșitul domniei Elisabetei I și la începutul domniei lui Iacob I. Nobilimea irlandeză care a acceptat în cele din urmă autoritatea Londrei era însă predominant catolică, în timp ce noii coloniști ce veneau din Anglia erau protestanți și erau favorizați la alegerea în structurile
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]
-
de numirea de către regina Angliei a unui lord-locțiitor din afara familiei și chiar din afara insulei. După mai multe conflicte, Irlanda a intrat în întregime sub dominație engleză la începutul secolului al XVII-lea, la sfârșitul domniei Elisabetei I și la începutul domniei lui Iacob I. Nobilimea irlandeză care a acceptat în cele din urmă autoritatea Londrei era însă predominant catolică, în timp ce noii coloniști ce veneau din Anglia erau protestanți și erau favorizați la alegerea în structurile de putere din Irlanda. La 1640
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]
-
în "Vânătoarea regală" ne aflăm într-un moment final al acestei agresiuni, cănd anonimizarea eroilor a fost desăvârșită de acțiunea coroziva a anomiei sociale. Oricât am dori, nu putem cu adevarat identifica eroi memorabili în astfel de române în care domnia colectivități pare tiranica, absolută”. „Adevăratul mesaj al lui George Balaita se află nu în "ce" spune, ci în "cum" spune și constă poate într-o nesfirsita bucurie că lumea există.” (Alex. Ștefănescu) „Nu s-ar zice, citindu-i frazele sprintene
George Bălăiță () [Corola-website/Science/297708_a_299037]
-
presiune a francezilor - să își mute reședința la Torino. Castelul a rămas doar un centru administrativ până când Christine, Ducesa de Savoia, a readus curtea regală aici, în 1640. În 1786 Victor Amadeus III a adăugat castelului o Aripă Regală. În timpul domniei lui Napoleon, ""Aile du Midi"" (Aripa de Sud) a fost reconstruită și redecorată pentru a găzdui prefectura departamentului Mont-Blanc. Reamenajări importante au avut loc după ce Savoia a fost alipita Franței, în 1860. În prezent, în acest castel își are sediul
Chambéry () [Corola-website/Science/297713_a_299042]
-
Pe lângă acestea, mai apar județele Olt și Romanați atestate documentar din secolele XV-XVI. Lista este extinsă până la 23 de județe dintre care doar 16-17 sunt menționate în mod constant. În baza atestărilor documentare ale termenului "județ" din documentele muntenești până la domnia lui Petru Cercel acestea sunt: Jaleș, Vâlcea, Motru, Elhov, Prahova, Brăila, Romanați, Mehedinți, Jiul de Sus/Gorj, Pădureților, Vlașca, Olt, Gilort, Teleorman, Buzău, Jiul de Jos/Dolj, Râmnicu Sărat, Saac și Ialomița. Dintre aceste 19 județe, Jaleș, Motru și Gilort
Județ () [Corola-website/Science/296601_a_297930]
-
în final, a Imperiului Roman (din 27 î.Hr., condus de un împărat); aceste succese au depins de cuceririle militare, de dominația economică, precum și de asimilarea selectivă a civilizațiilor învecinate, în mod notabil, etruscii și vechii greci. În anul 64, în timpul domniei lui Nero, o mare parte a orașului a fost mistuită de incendiu. Orașul a fost reconstruit în timpul Flaviilor, dar mai ales în timpul împăraților Traian, Adrian și Caracalla. De la fondarea Romei în 753 î.Hr., orașul a rămas neînfrânt din punct de
Roma () [Corola-website/Science/296557_a_297886]
-
rămânând astfel și când a început declinul imperiului și împărțirea sa în două, chiar dacă, până la urmă, și-a pierdut statutul de capitală în detrimentul orașului Milano și, apoi, Ravenna, fiind depășită ca prestigiu de capitala Imperiului Roman de Răsărit, Constantinopol. În timpul domniei lui Constantin I, episcopul de Roma a căpătat atât importanță religioasă, cât și politică, până la urmă ajungând să fie cunoscut drept Papă și stabilind Roma ca centru al Bisericii Catolice. În urma prădării Romei din 410 de către Alaric I și căderii
Roma () [Corola-website/Science/296557_a_297886]
-
Papale. Roma a rămas capitala Statelor Papale până la anexarea sa de către Regatul Italiei în 1870; orașul a devenit o destinație a pelerinilor în timpul Evului Mediu și focar de dispute între papalitate și Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană, începând cu domnia lui Carol cel Mare, care a fost primul împărat încoronat de papă (Leon al III-lea) la Roma, de Crăciun, în anul 800. În afară de perioade scurte ca oraș liber în Evul Mediu, Roma și-a menținut statutul de capitală papală
Roma () [Corola-website/Science/296557_a_297886]
-
parade militare. În București se află Universitatea Naționala de Apărare și Muzeul Militar Național. Primele asociații sportive din România au fost înființate la mijlocul secolului al XIX-lea. Una din primele s-a numit "„Societatea de dare la semn”" (înființată în timpul domniei lui Al. I. Cuza). În primii ani ai secolului al XX-lea s-au extins sporturi precum boxul, ciclismul și mai târziu jocurile de echipă. Primul meci de fotbal oficial s-a jucat la Timișoara în 1902 iar în 1910
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
-lea, Portugalia devine o mare putere maritimă, punând bazele unui vast imperiu colonial: (ins. Capului Verde, Angola, Mozambic, Arabia de Sud, coasta occidentală a Indiei, peninsula Malacca, Ceylon, Brazilia), apogeul expasiunii teritoriului și al înfloririi economice și culturale fiind atins în timpul domniei regelui Manuel I (1495 - 1521). La jumătatea secolului al XVI-lea, Portugalia pierde statutul de mare putere maritimă, cea mai mare parte a imperiului său colonial fiind cucerită, în secolele XVII-XVIII, de Olanda și Anglia. Între 1580 și 1640, Portugalia
Portugalia () [Corola-website/Science/296612_a_297941]