12,132 matches
-
întunericului nopții, grosul trupelor trebuia să se retragă de-a lungul unei benzi albe întinse pe pământ de supraviețuitorii regimentului piloților de planoare. Ultimii apărători trebuiau să se retragă încet la sfârșit și să traverseze la rândul lor Rinul. Pentru ca germanii să nu descopere retragerea și să creadă că britanicii erau încă în zonă, s-a hotărât ca traficul radio să continue la cote înalte și ca să se declanșeze bombardamente puternice de artilerie asupra malului estic al fluviului, ceea ce ar fi
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
să creadă că britanicii erau încă în zonă, s-a hotărât ca traficul radio să continue la cote înalte și ca să se declanșeze bombardamente puternice de artilerie asupra malului estic al fluviului, ceea ce ar fi trebuit să îi facă pe germani să creadă că urma o nouă debarcare în acea zonă. În tot acest timp, soldații Diviziei I trebuiau să traverseze Rinul și să se îndrepte spre satul Driel. Un alt capitol al planului lui Urquhart prevedea ca un batalion de
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
podurile cucerite de trupele aeropurtate nu va întâmpina o rezistență puternică, iar joncțiunea lor se putea face în două-trei zile. Trupele aeropurtate britanice au aterizat ceva distanță de obiectivele lor și au trebuit imediat să facă față rezistenței puternice a germanilor, în special a celor din 9. SS-Panzer-Division „Hohenstaufen” și 10.SS-Panzer-Division „Frundsberg”. Doar grupuri mici de parașutiști au reușit să ajungă în fața podului rutier din Arnhem, în timp ce restul militarilor aliați au fost opriți din înaintare în lupte din periferia orașului
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
nord în ritmul anticipat datorită distrugerii podului de la Son (Brabantul de Nord). Ca urmare, trupele terestre nu au asigurat înlocuirea în luptă a trupelor aeropurtate așa cum fusese planificat. După patru zile de lupte, parașutiștii britanici au fost copleșiți de atacurile germanilor, iar restul diviziei a fost încercuit într-o pungă mică la nord de râu. Aceștia din urmă nu au putut fi sprijiniți nici de polonezii din Corpul XXX, când aceștia au ajuns pe malul sudic al râului, și nu au
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
parașutării urmând să fie făcute în zona „V”. Datorită calității slabe a informațiilor militare, britanicii se așteptau la o rezistență redusă din partea militarilor germani, din care majoritatea ar fi făcut parte din trupele de rezervă. Britanicii nu se așteptau ca germanii să poată opune o rezistență puternică asaltului combinat aerian și terestru, mulți comandanți militari așteptându-se ca succesul operațiunii să conducă la înfrângerea imediată a Germaniei. Au existat chiar militari care și-au luat în bagaje echipament sportiv, care ar
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
în rândul trupelor de rezervă din Olanda - așa numita „Marțea Nebună”. Totuși, aliații, ale căror linii erau foarte întinse, s-au oprit pentru reorganizare, ceea ce le-a acordat germanilor un răgaz pentru regrupare. Încercările făcute pentru clarificarea efectivelor exacte ale germanilor au fost dificil de realizat. Feldmareșalul Walter Model—comandantul Grupului de Armată B—și-a mutat cartierul general la Arnhem, de unde a coordonat restabilirea pozițiilor defensive și reorganizarea unităților cu efective dispersate. În momentul în care aliații au lansat Market
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
este cunoscut cu exactitate numărul soldaților care se retrăseseră din Normandia. Unele surse susțin că Divizia a 9-a număra până la 6.000 de militari, în timp ce altele consideră că a fost vorba de 6.000 - 7.000 de oameni. Alături de germani, la Arnhem luptau și olandezi pronaziști. Printre aceștia se aflau membri ai „Nationaal-Socialistische Beweging”, dar și persoane condamnate, forțate să se înroleze. Unitățile olandeze erau incorporate în cadrul marilor unități germane. La Arnhem, „SS Wachbattalion 3” format din olandezi era atașat
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
olandezi era atașat la „Kampfgruppe Von Tettau”, iar Batalionul al 3-lea al Diviziei a 34-a de voluntari SS „Landstorm Nederland” din tabăra de antrenament din Hoogeveen a intrat în compoziția aceleiași divizii pe 20 septembrie.. În timpul desfășurării luptelor, germanii au trimis trupe suplimentare în zonă. Adolf Hitler, surprins la început de atac, a fost convins că apărarea Olandei trebuie să fie prioritară și a aprobat trimiterea de întăriri suplimentare la Arnhem. Model a ordonat ca noii sosiți să fie
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
noii sosiți să fie trimiși direct în prima linie. De-a lungul celor nouă zile de lupte, puterea militară germană a crescut constant, în vreme ce britanicii au pierdut constant soldați și echipamente. Pe 21 septembrie, în a cincea zi de lupte, germanii aveau o superioritate numerică de 3:1 și aceasta continua să crească. Mai înainte de primele parașutări, aliații au executat raiduri intense de bombardament și mitraliere ale pozițiilor germane. Raidurile aeriene au vizat pozițiile cunoscute ale bateriilor artileriei antiaeriene, ca și
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
planul inițial și să îl ajute pe Frost, care ataca podul, și a ordonat batalionului său săse deplaseze spre sud în timpul nopții la Oosterbeek. Doar acțiunea Batalionului 2 nu a întâmpinat o rezistență puternică, reușind să evite liniile defensive ale germanilor, care nu fuseseră stabilite ferm în zonă. În schimb, înaintarea britanicilor a fost încetinită de masa de civili olandezi, care aglomeraseră drumurile aclamându-i pe aliați. parașutiștii britanici au reușit să ajungă la poduri după-amiaza târziu. Podul de cale ferată
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
zonă. În schimb, înaintarea britanicilor a fost încetinită de masa de civili olandezi, care aglomeraseră drumurile aclamându-i pe aliați. parașutiștii britanici au reușit să ajungă la poduri după-amiaza târziu. Podul de cale ferată fusese aruncat în aer de geniștii germani mai înainte ca aliații să ajungă aici, iar podului de pontoane îi lipsea secțiunea din mijloc. La venirea serii, militarii companiei A comandate de maioul Digby Tatham-Warter au fost martorii traversării podului de către soldații germani comandați de Gräbner. Cea mai
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Gough, tunurile antitanc cu proiectile de 6 livre, cartierul general al brigăzii și geniștii, în total cam 740 de militari, au înaintat la căderea nopții până în centrul orașului Arnhem. Aici, ei au reușit să ocupe capătul de nord, neapărat de germani, al podului rutier. Cartierul general era condus de maiorul Tony Hibbert. Locotenentul John Hollington Grayburn a condus o tentativă de preluare a controlului asupra capătului sudic al podului, dar a fost respin. O a doua încercare de preluare a controlului
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
de batalionul al 2-lea pentru intrarea în oraș, sperând să poate să ajungă mai departe în centrul Arnhemului. Ei au ajuns în dreptul pozițiilor germane încă pe întuneric și, timp de câteva ore, au încercat să străpungă liniile acestora. Linia germanilor comandați de Spindler, care primeau un val continuu de întăriri, era tot mai puternică pentru a fi străpunsă, iar până la ora 10:00 înaintarea britanicilor a fost oprită. Un atac mai bine coordonat a fost declanșat după amiază, dar și
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Pe la ora 09:00, batalionul de recunoaștere SS s-a deplasat înapoi spre Arnhem dinspre sudul râului, după ce comandanții au constatat că nu este nevoie de prezența militarilor acestuia la Nijmegen. Deși au identificat pozițiile britanicilor de la capul de pod, germanii au încercat totuși să îl traverseze în forța. După o încleștare de două ore, în timpul căreia a suferit pierderi grele, batalionul SS a trebuit să se retragă. Cam jumătate dintre vehiculele blindate ale batalionului au fost distruse în luptă, iar
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
încleștare de două ore, în timpul căreia a suferit pierderi grele, batalionul SS a trebuit să se retragă. Cam jumătate dintre vehiculele blindate ale batalionului au fost distruse în luptă, iar comandantul unității, Viktor Eberhard Gräbner, a fost ucis în acțiune. Germanii au continuat să atace de-a lungul perimetrului apărat de forțele britanice pentru restul zilei, dar aliații au rezistat tuturor asalturilor inamicilor. Generalul Hicks, care se afla în zona apărată a zonelor de aterizare, a fost informat că în lipsa lui
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
ajungă în zonă cu al doilea val de transport), la Arnhem, să participe la luptele pentru podul rutier. Regimentul a plecat în dimineața zilei de 18 septembrie și a făcut joncțiunea în seara aceleiași zile cu Batalionul I de parașutiști. Germanii au început atacurile împotriva liniilor defensive stabilite Brigăzii I aeropurtate încă din timpul dimineții. Unități ale Kampfgruppe „Von Tettau” au atacata pozițiile apărate de oamenii lui Border. Soldații scolii de subofițeri SS au atacat Renkum, iar marinarii „Kriegsmarine” au hărțuit
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
miliari britanici au reușit să se retragă până la mijlocul zilei. Batalionul al 11-lea de parașutiști, care nu fusese implicat până atunci în lupte grele, a încercat să cucerească înălțimile de la nord de pozițiile lor, dar au fost copleșiți de germani. Militarii din South Stafford au încercat la rândul lor să cucerească înălțimile, dar au fost respinși și ei. Fără să aibă nicio speranță că ar putea străpunge liniile inamice, cei aproximativ 500 de britanici din cele patru batalionae s-au
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
la aterizare. La nord de calea ferată, Batalioanele 156 și 10 de parașutiști au atacat liniile germane într-o încercare de cucerire a înălțimilor împădurite de la nord de Oosterbeek. Atacurile ambelor batalioane au fost oprite în fața pozițiilor bine apărate ale germanilor, iar în acea după amiază britanicii nu avansaseră mult mai departe de pozițiile inițiale de start. Urquhart, dându-și seama că trebuie să adopte o atitudine mai defensivă și să prevină astfel izolarea celor două batalioane la nord de calea
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
RAF. Misiunea a fost un eșec - în ciuda bravurii piloților, echipele de la sol nu au reușit să recupereze decât aproximativ 31 t de provizii. Zona de parașutare „V”, care trebuia să fie folosită pentru reaprovizionare, a fost tot timpul în mâinile germanilor, iar la Londra nu a fost trimis nici un mesaj care să avertizeze despre acest fapt. Pe pod, forțele comandate de Frost au reușit să reziste, dar în condițiile în care nu soseau provizii și întăriri, pozițiile lor erau din ce în ce mai greu
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
de provizii să fie făcute într-o zonă de lângă hotelul Hartenstein, echipajele unor avioane de transport au zburat către zona de debarcare „Z”, aflată sub controlul german. Din acest motiv, toate proviziile parașutate în zona „Z” au căzut în mâinile germanilor. La Oosterbeek, germanii au folosit panourile și torțele de semnalizare capturate de la britanici pentru atragerea avioanelor RAF. Zece dintre cele 164 de avioane de transport participante la misiune au fost doborâte în zona orașului Arnhem. Doar 13% dintre proviziile parașutate
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
fie făcute într-o zonă de lângă hotelul Hartenstein, echipajele unor avioane de transport au zburat către zona de debarcare „Z”, aflată sub controlul german. Din acest motiv, toate proviziile parașutate în zona „Z” au căzut în mâinile germanilor. La Oosterbeek, germanii au folosit panourile și torțele de semnalizare capturate de la britanici pentru atragerea avioanelor RAF. Zece dintre cele 164 de avioane de transport participante la misiune au fost doborâte în zona orașului Arnhem. Doar 13% dintre proviziile parașutate au fost recuperate
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
vreme de neapărat. Numeroase clădiri folosite de britanici pentru adăpostirea răniților au fost distruse sau incendiate. Din acest motiv a fost declarat un armistițiu de două ore în seara acestei zile, iar răniții au fost evacuați și luați prizonieri de germani. Printre britanicii luați prizonieri s-a numărt și Frost. În timpul nopții, câteva subunități au încercat să spargă încercuirea ca să ajungă la Oosterbeek. Unele dintre aceste grupuri, precum cel condus de maiorul Hibbert, au fost capturate de germani. În jurul orei 5
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
luați prizonieri de germani. Printre britanicii luați prizonieri s-a numărt și Frost. În timpul nopții, câteva subunități au încercat să spargă încercuirea ca să ajungă la Oosterbeek. Unele dintre aceste grupuri, precum cel condus de maiorul Hibbert, au fost capturate de germani. În jurul orei 5 în dimineața zilei de joi, toate punctele de rezistență de la pod încetaseră lupta. În ultimele ore ale luptelor de pe pod, britanicii au transmis un mesaj radio care a fost recepționat însă doar de germani: „Fără muniție. Dumnezeu
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
fost capturate de germani. În jurul orei 5 în dimineața zilei de joi, toate punctele de rezistență de la pod încetaseră lupta. În ultimele ore ale luptelor de pe pod, britanicii au transmis un mesaj radio care a fost recepționat însă doar de germani: „Fără muniție. Dumnezeu să îl apere pe Rege”. În cursul dimineții, soldații germani au eliminat ultimele cuiburi de rezistență a supraviețuitorilor care se mai aflau în zona podului. După mai multe ore în care s-a lucrat la eliberarea de
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
traverseze podul pentru întărirea forțelor din Nijmegen. Britanicii reușiseră să păstreze controlul asupra podului din Arnhem suficient de mult pentru ca parașutiștii din Regimentul 82 și din cadrul diviziei blindate să cucerească podul din Nijmegen După ce au înfrânt rezistența britanicilor la Arnhem, germanii au avut mai mulți soldați disponibili pentru operațiuni la Oosterbeek. În cursul serii, germanii și-au schimbat prioritățile. Două zile mai târziu, batalioanele de parașutiști din cadrul Brigăzii I comandate de Stanisław Sosabowski au putut să decoleze din Anglia. 114 avioane
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]