12,997 matches
-
care asigură succesul în lumea oamenilor mari, ești cu atât mai admirat, cu cât reușești săi duci mai eficient de nas pe ceilalți. Publicitatea, cea care servește și afacerile, și politica, ia conferit minciunii statutul de vedetă. În spațiul ei, minciuna convingătoare (chiar dacă toată lumea știe că e vorba de un neadevăr) nu mai este pusă la zid, ci premiată și catalogată drept „campanie de succes“. Lucrurile sau încurcat și mai mult de când publicitatea trece drept artă. După cum știm, arta este amorală
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
enigmei. Este, de fapt, Întrebarea Însăși, care moare numai prin răspuns. Socot că totul e bine, va murmura Oedip amintindu-și toate acestea. În schimb, pentru sfinxul nepăsător de la piramide nu există „bine” și „rău”. Nu există nici adevăr și minciună. Există numai nisipul și surîsul care Îl ignoră. Timpul care zboară iremediabil și ideea pe care o va nota Eugenio d'Ors În legătură cu tablourile lui Rafael: Atenție. Ne aflăm pe o culme omenească. La aceste Înălțimi nu mai e Îngăduit
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ne-am răspuns greșit. Acest orb a Înțeles că toate deșerturile nu valorează cît o piramidă pustie. Și că lașitate Înseamnă nu numai să eviți sau să fugi; tot lașitate e și daca nu-ți pasă. El se cutremură descoperind minciuna În care a trăit Însă vrea să bea paharul pînă la fund. Cel puțin dacă trebuie să Împlinească un destin, o va face fără să Îngenuncheze. Iar orgoliul său adevărat constă nu În acuzarea zeilor, ci În absolvirea lor. În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
În amănunt cum Afrodita s-a Înduplecat de rugămințile lui Pygmalion și a inspirat viață pietrei din care s-a Încarnat frumoasa Galateea. Lucrurile sînt totuși mult mai clare dacă facem abstracție de zeiță. Cum ar spune Rousseau, Pygmalion preferă minciuna descoperită de el unui adevăr descoperit de altul. MÎngîind statuia, degetele sale așteaptă Înfiorate ca piatra sa Înceapă să palpite și să devină carne omenească. El ne declară astfel cu pasiune că Încrederea grecilor În sculptură mergea pînă acolo Încît
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
De aici zeii și de aici Faust și contractul său cu Mefisto. De aici emoția care ne-ar putea lămuri de ce generație după generație suferă din pricina tînărului Werther În vreme ce sînt atîtea sinucideri reale despre care nu știm nimic. De aici minciuna Fetei Morgana pe care știința a ucis-o, dar poezia se Încăpățînează s-o Împingă În toate deșerturile. Orgoliul unui Nietzsche care, ros de boli necruțătoare, declara: „ceea ce nu mă omoară mă face mai puternic”, nu e mai prejos de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
printre zei nu vom avea nevoie de ea; ne mulțumim cu o baie violentă de lumină. Sfinxul moare printre arborii luxurianți care sprijină cerul ca niște coloane. Iar Oedip ezită să mai vorbească despre orgoliu. Ce poate face cu o minciună, el care a rîvnit cu patimă adevărul? Nu va mai fi nici rege, nici orb și, practic, nu va mai fi nimic. Dar, dacă ne vom uita mai atent, vom descoperi că arborii Hiperboreei nu sînt altceva decît coloanele Parthenonului
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
trup alb, nici prea mare, nici prea mic, dar la care nu distingea mădularele. În Manresa a văzut aceasta deseori: dacă s-ar spune că de douăzeci sau de patruzeci de ori, nu s-ar putea zice că e o minciună; la fel s-a întâmplat o dată la Ierusalim și altă dată pe când mergea, aproape de Padova 1. A văzut-o și pe Sfânta Fecioară, într-un chip asemănător, fără să-i distingă părțile trupului. Aceste lucruri pe care le-a văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Dar, se poate spune în anumite cazuri, cine trebuie scuzat și cine trebuie acuzat? - Da, sigur. Mai ales că dragostea nu se negociază. Ea vine așa cum este. - Ce păcat că omul trăiește o singură dată. - Crezi că viața este o minciună? - Nu! Viața este o chestie unică, este un dar de la Dumnezeu, iar moartea este un lucru sfânt. Este dreaptă și neînvinsă de nimeni. - Să ne bucurăm că existăm, iar dacă avem prieteni, nu ne trebuie nici dușmani și suntem bogați
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
viață nu ai cu cine să-ți împărtășești bucuriile și necazurile, toate impedimentele sunt mai greu de învins, iar primejdia de a fi păgubită sufletește este mult mai mare. Flacăra iubirii trebuie să fie comună și să trăiești omenește fără minciună. Abia atunci cunoști gustul adevăratei vieți pe Pământ. Așa văd eu viața, iar Dumnezeu stă în preajmă aproape de fiecare dată. După ce murise mama biologică a Carlinei, toți o răsfățară... La rândul ei îi dăduse dreptate maică-sii întro oarecare măsură
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
îl privi în ochi și era trist. Îi aprecie gestul și chiar îl sărutase. Parcă visa. Sărutul la ei se practica la aniversări, onomastice sau când se impunea după o sosire din vreo lungă delegație. Uneori, adevărul se amesteca cu minciuna preschimbând totul într-o indiferență. Nu știa să fi fost iubirea ...păcatul ei. Nu știa ca degete străine să-i fi gâtuit iubirea. Tăcerea ei nu avea glas iar strigătul durerii o îndemna să tacă. Nici îngerii câteodată nu vin
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
făgaș fără întoarcere. Nici unul nu căuta să tragă jarul la oala lui în problemele de afaceri. Leon era una dintre acele persoane corecte pe care le întâlnești foarte rar în viață. Era un om onest, fără ascunzișuri, fără viclenii, fără minciuni și gata să ofere tot ce-i stătea în putință. Când întâlnești o persoană cu un asemenea caracter, cum poți să mai poruncești inimii? Adevărul este că îi era greu să se descurce singură într-o lume străină, necunoscută, departe
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pentru că, până la urmă, filmul este (totuși !) arta cea mai populară. Dacă privim această emergență doar ca pe o fatalitate generațională (tinerii care se revoltă întotdeauna împotriva părinților biologici sau simbolici), este just, dar insuficient. De fapt, tinerii se revoltă împotriva minciunii în care s-au complăcut generațiile anterioare ! Această minciună a fost conjugată pe toate modurile, pătrunzând profund în țesutul social și, prin extensie, artistic. în România, dacă voiai să te exprimi în cinema (artă cu largă deschidere spre mase), trebuia
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
populară. Dacă privim această emergență doar ca pe o fatalitate generațională (tinerii care se revoltă întotdeauna împotriva părinților biologici sau simbolici), este just, dar insuficient. De fapt, tinerii se revoltă împotriva minciunii în care s-au complăcut generațiile anterioare ! Această minciună a fost conjugată pe toate modurile, pătrunzând profund în țesutul social și, prin extensie, artistic. în România, dacă voiai să te exprimi în cinema (artă cu largă deschidere spre mase), trebuia să accepți anumite concesii. Ecranizările (o soluție de ieșire
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de a realiza că, pentru a denunța ideologia, nimic nu este mai eficace decât investigarea instrumentului său de propagandă preferat adică filmul . Invers decât în Hamlet unde teatrul-în-teatru scotea la iveală tocmai adevărul disimulat , filmul în film din Reconstituirea este minciună revelată, simulacru deconstruit : nu doar că oamenii puși în fața camerei de filmat își pierd spontaneitatea, produc o realitate imperfectă etc., dar simplul fapt de a-i împinge într-un act de manipulare, de real regizat, dezvăluie resorturile complice ale imaginii
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
a sobei. Ultimele flăcări fără putere.” Antipa trăiește în lumea cărților, le devorează. Că narator secund, reproduce povești imaginare, identificându-se lui Poprișcin, cronicarul. Personalitatea să este difuza și disonanta:,, Farmecul ascuns al bărbatului Antipa pe care unii îl numesc minciună, alții nepăsare și ușurință, bătaie de joc. Ceea ce unul numește putere, altuia i se pare slăbiciune.” El pare a se reflectă în permanență, dublu, în planul conștiinței și în oglindă:,,Cuprins de o ciudată euforie, privindu-se în adâncul ei
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Spune-mi, te rog, întoarce doamna Teona privirea spre mine, o privire amețitor de albastră, ce mai scrii acum? Un roman, un scenariu de film și o piesă de teatru, răspund eu, fără să mă simt vinovat prea mult de minciună, căci piesa de teatru e gata, romanul e în curs de editare, iar scenariul cinematografic abia l-am început. Trei deodată, surîde doamna Teona. Cum poți face lucrul ăsta cînd ai doar două mîini?! Sincer să fiu, îi răspund, eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
am fost învăluit cînd i-am prins mîna ridicată, ezitînd în aer, a însemnat sinceritatea iubirii, sau ipocrizia care îmbracă cinismul... Dar oare nu-i mai plăcut să păstrezi în suflet farmecul unei întrebări decît să simți pe obraz palma minciunii?! Căci nu de riscul în sine mă tem eu acum, ci de faptul că aș putea pierde amăgirea întrebării. Sînt ca soldatul de pe front, care a primit o scrisoare de la soție: e fericit, dar nu o deschide de teamă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cînd vorba mea vulgară a căzut peste ei ca o palmă. Am reușit sigur c-am reușit! să dau eu lovitura finală, dar ce mi-a adus această lovitură?! Mi-am dovedit cumva că toată comportarea doamnei Teona a fost minciună și orgoliu?! Nu. Ba, dimpotrivă: din toată întîmplarea de azi am ieșit mai bogat cu cîteva priviri senine, ca o revărsare a unui suflet prea plin de feminitate. Privesc cu nesaț drumul spre oraș, cu aceeași fericire și nerăbdare ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
scînteie, care să mă renască din urmele cenușii împrăștiate de vîntul stîrnit la plecarea celei iubite. Pot trage oare o linie și să fac totalul? Da... Voi obține o sumă de amintiri frumoase... Dar dacă "frumusețea" a fost de fapt minciună?! Atunci, se anulează totul. Nu, n-am dreptul să anulez un trecut frumos, ce-mi aparține! E comoara mea, purtată într-un colț al sufletului. Fiecare diamant de acolo m-a zgîriat ori m-a atins doar, și toate rănile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în fața întregii țări. Izbucnesc într-un rîs înfundat, batjocoritor. Mă ridic de pe scaun, împing scaunul sub masă și mă retrag un pas. Ce rost mai are...?!..., strîng eu din umeri. Ceea ce susține acum tovarășa Roman a depășit de mult granițele minciunii. Și cum dînsa are o funcție mai mare decît mine, în "competiția" dintre noi doi, minciuna dînșii devine adevăr, singurul adevăr! Tovarășe Vlădeanu, face semn cu stiloul spre mine prim-secretarul, să nu uităm pentru ce sîntem aici! Tovarășe prim-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
masă și mă retrag un pas. Ce rost mai are...?!..., strîng eu din umeri. Ceea ce susține acum tovarășa Roman a depășit de mult granițele minciunii. Și cum dînsa are o funcție mai mare decît mine, în "competiția" dintre noi doi, minciuna dînșii devine adevăr, singurul adevăr! Tovarășe Vlădeanu, face semn cu stiloul spre mine prim-secretarul, să nu uităm pentru ce sîntem aici! Tovarășe prim-secretar, îi răspund eu, n-ar fi rău să se clarifice de ce sîntem aici. Explozia de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nu mi-i îndemînă... Înțelegi?! Înțeleg că alegi calea dragostei, deși aș prefera să "înțeleg" cum de-ai folosit dragostea ca armă... Nu cumva ești implicat în scandalul din familia Chirilă? îl întreb, privindu-l fix. Familia Chirilă era o minciună! îmi strigă Vlad. Ea, arată cu privirea spre interfon, sugerînd că e vorba de Brîndușa, are măcar scuza că soțul ei a părăsit-o din nou... Știu doar eu, atît! spune Vlad încet, furios. Nu-i place să se jeluiască
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
doi ani. Am să trec... Ce dracu' ai găsit la paparuda aia de madam Chirilă? Vlad tresare și se întoarce brusc spre mine: Cine spune că am găsit ceva!? Era absolut necesar să demonstrezi că familia Chirilă avea la bază minciuna? Da! Eu nu pot accepta formula aceea: "Las' că-l pedepsește Dumnezeu". Nu, dom'le! Să se pedepsească singur iată dreptatea cea bună! Pilotăm în liniște un nou ciclu. Va trebui ca în pauza următoare să fiu foarte abil. Vlad
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-su... Spune-mi, îl întreb, ce-ai simțit cînd planul tău a reușit? Nimic. Dar absolut nimic. Se întoarce mai bine spre mine și face un gest de neputință: Îți jur că n-am vrut decît să mă conving de minciuna unei căsnicii! O minciună care a băgat în închisoare o fată... Știi tu ce mi-a spus Silvia cînd i-am povestit? "Nu trebuia să te murdărești..." Așa mi-a spus, apoi s-a lăsat între noi doi o răceală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
întreb, ce-ai simțit cînd planul tău a reușit? Nimic. Dar absolut nimic. Se întoarce mai bine spre mine și face un gest de neputință: Îți jur că n-am vrut decît să mă conving de minciuna unei căsnicii! O minciună care a băgat în închisoare o fată... Știi tu ce mi-a spus Silvia cînd i-am povestit? "Nu trebuia să te murdărești..." Așa mi-a spus, apoi s-a lăsat între noi doi o răceală totală. Poate că frumos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]