12,372 matches
-
povestesc de generații, îmbogățind-o an de an cu noi "adaosuri și scornituri", după închipurile oamenilor ce erau mereu avizi de "întâmplări de dincolo de fire". Naratorul omniscient și narațiunea la persoana a III-a definesc perspectiva narativa a povestirii. Timpul narativ este cronologic, situându-se într-un plan al trecutului, iar spațiul narativ îmbină realul cu imaginarul. Modalitatea narativa se remarcă, așadar, prin absența mărcilor formale ale naratorului, de unde reiese distanțarea acestuia de evenimente.
Lostrița () [Corola-website/Science/306678_a_308007]
-
scornituri", după închipurile oamenilor ce erau mereu avizi de "întâmplări de dincolo de fire". Naratorul omniscient și narațiunea la persoana a III-a definesc perspectiva narativa a povestirii. Timpul narativ este cronologic, situându-se într-un plan al trecutului, iar spațiul narativ îmbină realul cu imaginarul. Modalitatea narativa se remarcă, așadar, prin absența mărcilor formale ale naratorului, de unde reiese distanțarea acestuia de evenimente.
Lostrița () [Corola-website/Science/306678_a_308007]
-
mereu avizi de "întâmplări de dincolo de fire". Naratorul omniscient și narațiunea la persoana a III-a definesc perspectiva narativa a povestirii. Timpul narativ este cronologic, situându-se într-un plan al trecutului, iar spațiul narativ îmbină realul cu imaginarul. Modalitatea narativa se remarcă, așadar, prin absența mărcilor formale ale naratorului, de unde reiese distanțarea acestuia de evenimente.
Lostrița () [Corola-website/Science/306678_a_308007]
-
a împrumutat chipul său acelui călăreț. Pe abside sunt pictați heruvimi, serafimi, îngeri, profeți, apostoli, ierarhi și cuvioși. Pictura interioară continuă tradițiile iconografice ale picturii murale din vremea lui Ștefan cel Mare, punându-se însă accent mai mult pe caracterul narativ al prezentării, ceea ce a dus la înmulțirea scenelor și registrelor. Pe cupola pronaosului este reprezentată "Fecioara rugându-se", având la piept medalionul cu pruncul Iisus, iar pe pereții acestei încăperi sunt pictați îngeri, prooroci, evangheliști, cele șapte sinoade ecumenice, apoi
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
cele două părți ale lui "Don Quijote" apar, în 1613, „"Nuvelele exemplare"”. E vorba de o grupare de douăsprezece narațiuni scurte, unele dintre el compuse cu mulți ani înainte, ce dau dovadă de multă originalitate. În ele autorul explorează diferite formule narative, cum ar fi satira lucianescă („"Colocviul câinilor"”), nuvela picarescă („"Rinconete și Cortadillo"”), miscelaneul („"El licenciado vidriera"”) nuvela bizantină („"Spaniola englezoaică"”, „"Amantul liberal"”) sau chiar nuvela polițistă („"Forța sângelui"”). Pentru dintre ele, cum ar fi „"El celoso extremeño"” („Gelosul din Extremadura
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
trato de Argel"”, au rămas necunoscute până în secolul XVIII. Influența lui Cervantes în literatura universală a fost atât de mare, încât limba spaniolă modernă a fost numită „"limba lui Cervantes"”. Miguel de Cervantes a cultivat într-un stil original speciile narative obișnuite în a doua jumătate a secolului al XVI-lea : nuvela bizantină, nuvela pastorală, nuvela picarescă, nuvela „"morisca"” (în care se idealizează relațiile dintre mauri și creștini), satira lucianescă și miscelaneul. A reînnoit specia denumită „"novela"”, care însemna atunci o
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
contemporani precum Lope de Vega, Góngora sau Quevedo la imitarea vechilor romanțe, ceea ce a dat naștere unei cărți intitulate „"Romancero nuevo"”, pentru a o diferenția de „"Romancero viejo"”, din secolul XV, operă cu caracter anonim. Viaje del Parnaso Unicul poem narativ de mai lungă întindere a lui Cervantes este „"El viaje del Parnaso"” („"Călătoria Parnasului"”), din 1614. E format din terține concatenate, prin intermediul cărora autorul critică pe anumiți poeți, pe alții îi satirizează, iar pe alții îi elogiază (de exemplu pe
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
Cei doi se întorc în mlaștina lui Shrek unde, după căsătorie, se organizează o seară de karaoke, la care participă creaturile de basm de la începutul filmului. Filmul de animație are la bază povestirea lui Steig dar se depărtează de firul narativ al acesteia. Regizorul Andrew Adamson a ales pentru personajele sale nume importante ale ecranului american: Mike Myers este vocea căpcăunului verde, Cameron Diaz este vocea Prințesei Fiona, iar Eddie Murphy este vocea Măgărușului băgăreț și vorbăreț care îl însoțește pe
Shrek () [Corola-website/Science/307452_a_308781]
-
O tradiție în acest sens s-a creat încă în cercurile comuniste staliniste și troțkiste, în cele anarhiste, precum și în propaganda antisemită promovată de grupări conducătoare și intelectuale din lumea arabă și musulmană și de simpatizanții acestora, pătrunzând și în narativul de neo-emancipare islamică față de expansionismul modernist reprezentat de „Diavolul cel Mare”, adică SUA și „Diavolul cel Mic”, adică Israelul. Drept critică la adresa antisemitismului camuflat ca antisionism se poate argumenta că de fapt dușmănia gratuită față de țara unui popor nu poate
Sionism () [Corola-website/Science/303069_a_304398]
-
urmă, alte manuscrise au fost descoperite la Veneția, la Versailles, la Lyon și la Cambridge. Totuși, "manuscrisul de la Oxford" prezintă cea mai mare autoritate. El a fost scris de mâna unui scrib anglo-normand și datează din jurul anului 1170, deși firul narativ circula cu mult înainte din gură în gură (grație caracterului exclusiv oral pe care îl aveau cântecele de gesta la început). Poemul se întemeiază pe un incident istoric mărunt, bătălia de la Roncesvalles din 15 august 778, când ariergarda francilor lui
Cântecul lui Roland () [Corola-website/Science/303110_a_304439]
-
televiziunea, pot să realizeze filme documentare, în mare parte reconstituiri cât mai reale a unor fapte petrecute, care într-un fel sau altul a influențat opinia publică la un moment dat. Veridicitatea reportajului este creată prin: relatarea secvențială a evenimentului narativ, inserarea elementelor portretistice de-a lungul relatării, prin introducerea detaliilor, camuflarea impresiilor subiective în scurte relatări, prezentarea faptului ca real. Considerată ca fiind o specie jurnalistică, complexă, reportajul îmbină cele trei moduri de expunere (descrierea, narațiunea și dialogul), creând impresia
Reportaj () [Corola-website/Science/302240_a_303569]
-
cum ar fi "Povestea lui Wenamun și Instrucțiuni de oric"e, care relatează povestea unui nobil, care este jefuit pe drum pentru a cumpăra cedru din Liban și luptă să se întoarcă în Egipt. Din anii 700 î.en., poveștile narative și instrucțiunile, cum ar fi "Instrucțiunile de Onchsheshonqy", precum și documente personale și de afaceri au fost scrise în demotică. Multe povestiri scrise în demotică în timpul perioadei greco-romane au fost preluate din epocile istorice anterioare, când Egiptul a fost o națiune
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
își pună pe hârtie propriile revelații. Oare pâna la Matei Iliescu să nu avem decât exerciții de ...scriitură, în scopul formării, al edificării scriitorului capabil să scrie Romanul? S-ar părea că așa este, căci citind Prozele, dai de stiluri narative total diferite, de parcă autorul se ia „la trânta cu zmeii" poeticii literare, pentru a-și măsura forțele. Ba mai mult, ca un veritabil erou de basm, învinge și accede la un nivel superior, propunând noi viziuni. Prima proză, Didactica nova
Matei Iliescu (roman) () [Corola-website/Science/302347_a_303676]
-
o succesiune de revelații. Catalogul ar fi un traseu inițiatic cu triplă bătaie: o inițiere a unui eu fictiv ce evoluează din copilărie spre adolescență, o inițiere a unui narator textual ce ia act de conștiința de sine ca instanță narativă superioară și o inițiere poetică de formare a romanului din propria materie. Încă din prima pagină are loc revelația conștientizării sinelui. Apoi urmează și altele cum ar fi cea a Raiului și a Iadului, a cerului, a mării etc. Nu
Matei Iliescu (roman) () [Corola-website/Science/302347_a_303676]
-
tipare abisale, mitice. Prin această viziune, are loc o mutație nu numai tehnică și estetică ce ține de un nou mod de a face literatură, ci mult mai mult, are loc o mutație de ordin chiar ...cultural. Originalitatea în ceea ce privește tehnica narativă este tocmai dualitatea planurilor ce interferează, ceea ce Radu Petrescu a numit transfer de calități, și autoparafrază, prin care romanul își găsește materia în el însuși, reluându-și scenele fundamentale. De aici înainte (cap XXI, n.a.) voi relua mereu în filigran
Matei Iliescu (roman) () [Corola-website/Science/302347_a_303676]
-
ce duce pâna la mituri. Critica de după ‘89 s-a pus de acord asupra unui singur lucru: și anume, a fost de acord că Matei Iliescu este o capodoperă, atât prin viziunea pe care o oferă, cât si prin tehnica narativă, ce nu au egal pâna la el. „Nebunia" lui Radu Petrescu a fost de a juca totul pe o carte, pe Matei Iliescu. Radu Petrescu este un caz singular în literatura româna, atipic, pe care nu îl poți încadra clar
Matei Iliescu (roman) () [Corola-website/Science/302347_a_303676]
-
impune prin proporții, documentare și compoziție. Când e vânturat și de suflul unei pasiuni puternice, el se apropie hotărât de arta mare”. Autorul folosește modalități epice ca narațiunea auctorială, dialogul și monologul, dar și metode de analiză psihologică și tehnici narative moderne precum decupajul cinematografic, colajul sau excesul punctelor de suspensie. Simetria cărții se datorează faptului că începe cu spânzurarea sublocotenentului ceh Svoboda și se termină cu spânzurarea lui Apostol Bologa, eroul cărții. Similar, paginile de început și de sfârșit ale
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
o premisă vagă cum ar fi „Charlie intră la saună” sau „Charlie lucrează la un magazin de amanet”. Apoi, Chaplin și echipa sa dezvoltau ideea și aveau grijă de acțiune și glume. Odată ce ideile erau finalizate, se adăuga o structură narativă, din cauza căreia Charlie trebuia să refilmeze unele scene deoarece acestea nu corespundeau poveștii. Tehnicile unice ale lui Chaplin au devenit cunoscute abia după moartea sa, când filmele sale au fost examinate în anul 1983 de către documentarul britanic „Necunoscutul Chaplin”. Acesta
Charlie Chaplin () [Corola-website/Science/302485_a_303814]
-
îi adâncește semnificațiile. De data aceasta ar părea că pășește pe drumul bătătorit al dramelor cu ilegaliști, tipografii conspirative și damnați ai cauzei politice, dar toată această schemă devenită, prin exces, convențională, este la autorul nostru înșelătoare, este pretextul, materialul narativ în jurul căruia se desfășoară o parabolă despre raporturile dramatice dintre individ și istorie, dintre destinele individuale și istoria înțeleasă ca destin colectiv." (Mircea Ghițulescu, Steaua, 4/1987) "La prima vedere, Sorana este mai ales o piesă de dragoste. Personajele - terțetul
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
iminenta distrugere a Ierusalimului și propun o dată imediat precedentă evenimentului, când soarta războiului iudaic împotriva dominației romane lăsa deja să se prevadă catastrofa. Proclamarea solemnă de la început (): «Isus, Christos, Fiul lui Dumnezeu» permite să fie identificate în Marcu două arcuri narative: a) primul se încheie cu proclamarea de credință mesianică făcută de Petru «Tu ești Christos, Fiul Dumnezeului celui viu» (); b) al doilea se încheie cu mărturia centurionului roman sub crucea lui Isus: «Fiul lui Dumnezeu era acesta» (). În felul acesta
Evanghelia după Marcu () [Corola-website/Science/302717_a_304046]
-
b) al doilea se încheie cu mărturia centurionului roman sub crucea lui Isus: «Fiul lui Dumnezeu era acesta» (). În felul acesta Evanghelia se evidențiază ca un itinerar care duce la descoperirea profundă și misterioasă a identității lui Isus. Primul ciclu narativ (), prima secțiune () este marcat, progresiv, de intrebările cu privire la identitatea lui Isus (cf. ; ; ; ; ). După o scurtă introducere asupra ministerului lui Ioan Botezătorul, asupra Botezului lui Isus și asupra ispitirii lui (), prezintă proclamarea Evangheliei în Galileea (; ), chemarea și răspunsul primilor ucenici () și
Evanghelia după Marcu () [Corola-website/Science/302717_a_304046]
-
adună poporul lui Dumnezeu atât dintre fiii/restul lui Israel cât și dintre păgâni (). Ucenicilor care nu înțeleg (; ), Isus le deschide ochii credinței () ca - în cele din urmă - să-l poată mărturisi ca Mesia (). În cel de-al doilea ciclu narativ () Isus ia și mai evident inițiativa de a-i instrui pe ucenici (). într-o primă secțiune, în timp ce-i „pe cale” (; ; ) spre Ierusalim (), prezice ucenicilor săi, care „nu înțeleg”, de trei ori pătimirea și învierea sa și-i instruiește cu privire la exigențele și
Evanghelia după Marcu () [Corola-website/Science/302717_a_304046]
-
cheia de decodare. Mitul este o poveste a originilor omului și în același timp mărturisește și modul în care trebuie să concepem originea zeilor, adică a religiei. Astfel, un mit egiptean nu are un același sens cu unul hindus. Forma narativă este identică, dar modurile fiecăruia dintre ele de a concepe lumea sunt diferite.Spiritualități și religii, Sylvie Barnay, France Loisirs, 2004. Pentru Lucian Blaga mitul reprezintă „"visurile colective ale popoarelor..., întîile mari manifestări ale unei culturi. Mitul este o relatare
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
este identică, dar modurile fiecăruia dintre ele de a concepe lumea sunt diferite.Spiritualități și religii, Sylvie Barnay, France Loisirs, 2004. Pentru Lucian Blaga mitul reprezintă „"visurile colective ale popoarelor..., întîile mari manifestări ale unei culturi. Mitul este o relatare narativă, fabuloasă, care pune în scenă ființe ce încarnează sub formă simbolică forțe ale naturii sau aspecte ale condiției umane. "Simbolul" este un obiect sau eveniment care trimite la altceva decât la ceea ce indică îm mod direct, care posedă deci un
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
Textul revizuit a devenit a doua ediție, publicată în 1951 atât în Marea Britanie, cât și în SUA. Pentru a armoniza mai bine tonul din "Hobbitul" cu cel din continuarea sa, Tolkien a început o nouă versiune în 1960, îndepărtând secțiunile narative care nu aveau legătură cu acțiunea. El a abandonat noua revizuire la capitolul al treilea, după ce a fost criticat că „nu mai este "Hobbitul"”, în sensul că își pierduse mult din tonul vesel și ritmul rapid. După o serie de
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]