13,759 matches
-
terestru. Plasma rezultată se extinde în spațiu, în zona inferioară a magnetosferei, alcătuind plasmasfera. Un fenomen spectaculos ce are loc în ionosferă îl reprezintă aurorele polare. Acestea se formează în urma interacțiunii dintre particulele cuprinse în magnetosferă și cele din ionosferă. Particulele încărcate provenite din vântul solar sunt captate de câmpul magnetic al Pământului și dirijate spre poli, de-a lungul liniilor de câmp. Aici concentrația lor devine suficient de mare pentru a putea produce ionizări și excitări. Radiațiile emise de atomii
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
sunt captate de câmpul magnetic al Pământului și dirijate spre poli, de-a lungul liniilor de câmp. Aici concentrația lor devine suficient de mare pentru a putea produce ionizări și excitări. Radiațiile emise de atomii excitați în urma ciocnirilor inelastice cu particulele energetice din plasmă pot avea lungimi de undă în domeniul vizibil. Astfel pot fi observate pe cer, cu ochiul liber, zone luminoase de diferite culori, în special roșu sau verde, datorate oxigenului atomic. Formarea plasmei în ionosferă contribuie la protejarea
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
undă în domeniul vizibil. Astfel pot fi observate pe cer, cu ochiul liber, zone luminoase de diferite culori, în special roșu sau verde, datorate oxigenului atomic. Formarea plasmei în ionosferă contribuie la protejarea și menținerea echilibrului natural la suprafața Pământului. Particulele de mare energie și radiațiile provenite de la Soare ar bombarda suprafața Pământului, distrugând materia vie. O mare parte din energie este, însă, absorbită în straturile superioare, prin ionizări, disocieri ale moleculelor, excitări și recombinări. Deși s-ar putea crede, focul
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
deseori de marinari în timpul furtunilor. Reprezintă, de fapt, o descărcare corona. Parametrii plasmelor naturale variază într-un domeniu destul de larg, după cum sugerează următorul tabel. Obținerea plasmei în laborator este dificilă din cauza pierderilor de energie prin radiație electromagnetică și recombinări ale particulelor încărcate. La temperaturi joase, se poate obține plasmă în gaze rarefiate. Acestea devin bune conducătoare dacă li se aplică o tensiune electrică suficient de mare. Pierderile sunt compensate prin transfer de energie provenită de la câmpul electric extern, continuu sau alternativ
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
de incinte. Pereții lor sunt acoperiți cu substanțe fluorescente care emit cele trei culori principale, roșu, albastru și verde. Intensitatea lor este controlată prin intermediul curentului electric aplicat fiecărei celule în parte. Se face prin bombardarea unei ținte din metal de către particulele energetice din plasmă. Atomii de la suprafața catodului sunt extrași și se depun pe anod sau pereții incintei. Datorită energiilor mari ale particulelor din plasmă este posibil ca două nuclee să se apropie suficient de mult pentru a depăși bariera electrostatică
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
controlată prin intermediul curentului electric aplicat fiecărei celule în parte. Se face prin bombardarea unei ținte din metal de către particulele energetice din plasmă. Atomii de la suprafața catodului sunt extrași și se depun pe anod sau pereții incintei. Datorită energiilor mari ale particulelor din plasmă este posibil ca două nuclee să se apropie suficient de mult pentru a depăși bariera electrostatică si de a forma un nou nucleu, cu masă atomică mai mare. Fenomenul poartă numele de fuziune nucleară și se produce cu
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
unității, care - luând în considerare frecvența redusă de utilizare a acestor unități în prezent - ar putea fi o durată de viață. Pentru a citi și a scrie corect pe disc, capetele trebuie să fie în contact direct cu suportul magnetic. Particule foarte mici de oxid desprins, praf, impurități, fum, amprente sau fire de păr pot pricinui probleme la citirea și scrierea pe disc. Testele producătorilor de unități și de dischete au stabilit că un spațiu de numai 0,000032 inch (32
Dischetă () [Corola-website/Science/309467_a_310796]
-
densitatea dischetei crește enorm. Tehnologia pentru producerea capetelor care pot efectua înregistrarea verticală, sau perpendiculară, exista de mai multă vreme; dar saltul tehnologic major nu îl constituie capetele, și nici măcar unitatea; ceea ce este deosebit este suportul. Discurile obișnuite au particule magnetice de forma unor ace minuscule care se găsesc pe suprafața discului. Orientarea acestor particule aciculare pe direcție perpendiculară pentru realizarea înregistrării verticale este foarte dificilă. Pe de altă parte, particulele de pe o dischetă cu ferită de bariu au forma
Dischetă () [Corola-website/Science/309467_a_310796]
-
exista de mai multă vreme; dar saltul tehnologic major nu îl constituie capetele, și nici măcar unitatea; ceea ce este deosebit este suportul. Discurile obișnuite au particule magnetice de forma unor ace minuscule care se găsesc pe suprafața discului. Orientarea acestor particule aciculare pe direcție perpendiculară pentru realizarea înregistrării verticale este foarte dificilă. Pe de altă parte, particulele de pe o dischetă cu ferită de bariu au forma unor minuscule plachete hexagonale, care pot fi aranjate mult mai ușor cu axele de magnetizare
Dischetă () [Corola-website/Science/309467_a_310796]
-
unitatea; ceea ce este deosebit este suportul. Discurile obișnuite au particule magnetice de forma unor ace minuscule care se găsesc pe suprafața discului. Orientarea acestor particule aciculare pe direcție perpendiculară pentru realizarea înregistrării verticale este foarte dificilă. Pe de altă parte, particulele de pe o dischetă cu ferită de bariu au forma unor minuscule plachete hexagonale, care pot fi aranjate mult mai ușor cu axele de magnetizare perpendiculare pe planul de înregistrare. Toshiba a pus la punct un proces de cristalizare a sticlei
Dischetă () [Corola-website/Science/309467_a_310796]
-
de la Laboratorul Național Lawrence Berkeley să citească cilindrii de ceară fără să îi uzeze, prin mijloace optice de înaltă fidelitate. Folosind microscoape puternice sunt scanate șanțurile din cilindrii la scară foarte mare, după care cu ajutorul calculatorului sunt eliminate din imagini particulele de praf și zgârieturile. Mai apoi se trece la măsurarea dimensiunilor striațiilor, cu o precizie de ordinul micronilor. Prin aceată metodă avansată, specialiștii sunt de părere că va fi posibilă redarea satisfăcătoare a vocilor unor personalități precum regina Victoria a
Începuturile înregistrărilor sonore () [Corola-website/Science/309558_a_310887]
-
apel la cunoștințele de fizica. La începutul secolului anterior, Ernst Schrodinger și Werner Heisenberg au formulat legile de bază ale mecanicii cuantice. Această teorie descrie fizică lumii subatomice. Dr. Bell a elaborat o teorema din mecanica cuantică care afirma că particulele subatomice sau fotonii care s-au obținut prin divizarea în două a unei alte subparticule sau foton vor avea aceleași caracteristici. Teorema lui Bell și conectivitatea între perechile de subparticule le-a permis oamenilor de știință să transmită informația în
Psihotronică () [Corola-website/Science/309596_a_310925]
-
faptul că sunt definite diferit adesea nu deranjează. În afară de modelul gazului perfect și modelul gazului ideal, în fizică și tehnică se mai folosesc modelele gazului semiperfect și cel al gazului real. Modelul gazului perfect postulează următoarele despre structura și dinamica particulelor gazului perfect: Postulatele de mai sus sunt îndeplinite relativ bine de gazele aflate la presiuni mici. Datele experimentale arată buna concordanță cu realitatea la presiuni sub 5 Pa și temperaturi mult superioare celei critice. Verificarea experimentală a concordanței dintre premisele
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
de gaz perfect. Primul model este cel clasic, sau "gazul perfect Maxwell-Boltzmann" și două gaze perfecte cuantice: "gazul Fermi" respectiv "gazul Bose". Pentru fiecare din aceste modele, postulatele enunțate mai sus sunt valabile, diferența dintre ele constând în distribuția vitezelor particulelor asociată. Modelele cuantice au un grad mare de generalitate în sensul că, prin trecerea la limită pentru cazul clasic, ele se reduc la modelul gazului perfect clasic. Un gaz perfect clasic, numit și gaz Boltzmann-Maxwell este un model al gazului
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
internă, etc.) ai unui sistem termodinamic format dintr-un gaz ideal și parametri microscopici ai constituenților gazului (masa moleculei, viteza medie, energia cinetică medie, etc.) Modelul gazului perfect clasic nu ține cont de efecte relativiste sau de caracterul cuantic al particulelor constituente. Acest aspect limitează aplicabilitatea modelului, în sensul că rezultatele teoriei cinetice a gazului ideal nu mai sunt în concordanță cu observațiile empirice pentru domenii de temperaturi foarte joase sau foarte înalte și nici pentru presiuni foarte mari. De asemenea
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
sensul că rezultatele teoriei cinetice a gazului ideal nu mai sunt în concordanță cu observațiile empirice pentru domenii de temperaturi foarte joase sau foarte înalte și nici pentru presiuni foarte mari. De asemenea, modelul nu poate fi aplicat sistemelor de particule la care efectele cuantice sunt semnificative (electroni, fotoni, etc.). Fie un număr mare formula 2 de molecule aflate într-o incintă cubică cu latura formula 3, cu pereți perfect elastici, în care sunt îndeplinite premisele de mai sus. Macroscopic, sistemul este în
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
modelului gazului semiperfect în loc de cel al gazului perfect mărește de mai multe ori efortul de calcul la simulările numerice, așa că analistul problemei trebuie să decidă dacă este cazul să fie folosit. Un gaz perfect Bose este un gaz format din particule cu spinii întregi, numite bosoni, aflate în stare de echilibru termodinamic și care se supun legilor statisticii Bose-Einstein din cadrul mecanicii statistice cuantice. Gazul perfect Bose în statistica cuantică, este considerat ca fiind format din molecule punctiforme, energia lui se reduce
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
gazului perfect clasic care este formula 76. Abaterea de la comportarea gazului perfect clasic se numește "degenerarea gazului". Degenerarea depinde de valoarea factorului formula 77, care poate fi aproximată prin relația formula 78 Din această relație rezultă că degenerarea gazului este mai pronunțată pentru particule de masă mică, la temperaturi joase și la volume mici, adică la presiuni ridicate. În general, pentru cele mai multe gaze factorul formula 79 la temperatura și presiunea ordinară. abaterile lor de la comportarea ideală, datorată degenerării sunt cu mult mai mici decât abaterile
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
o condensare a gazului care nu se datorează acțiunii forțelor intermoleculare, fenomen cunoscut sub denumirea de "condensare Einstein", iar gazul aflat într-o asemenea stare energetică se numește condensatul lui Einstein. Un gaz perfect Fermi este un gaz format din particule numite fermioni, caracterizate prin aceea că au spinii semîntregi, aflate în stare de echilibru termodinamic și care se supun legilor statisticii Fermi-Dirac din cadrul mecanicii statistice cuantice. Ecuația de distribuție Fermi-Dirac pentru un sistem de fermioni se poate scrie sub forma
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
Bose, presiunea gazului Fermi diferă de cea a gazului perfect clasic, deviațiile de la comportarea față de aceasta sunt de același ordin de mărime ca și ale gazului perfect Bose. Din acest motiv nu pot fi observate decât la gaze formate din particule ușoare cum ar fi gazul electronic și gazul izotopic formula 87 La temperaturi extrem de joase, constanta formula 88 devine subunitară, astfel că are loc o degenerare extremă a gazului. În acest caz, forma ecuației de stare scrisă pentru degenerarea slabă nu mai
Gaz perfect () [Corola-website/Science/309598_a_310927]
-
de a explica straniile fenomene, pe care știința oficială nu le putea explica. Deși la început teleportarea a fost prezentă numai în literatura științifico-fantastică, în prezent domeniul este intens studiat de fizicieni. În prezent este posibilă teleportare cuantică a unor particule fundamentale. Până nu demult, fizicienii puteau teleporta numai lumină ori atomi la distanțe scurte (millimetri). Însă acum lucrurile s-au schimbat, dupa publicarea în octombrie 2006 în revista științifică "Nature" , unde profesorul Eugene Polzik și comanda sa din Niels Bohr
Teleportare () [Corola-website/Science/309626_a_310955]
-
metru. "Pentru prima oară, s-a efectuat teleportarea dintre lumină și materie, două obiecte diferite." În iunie 2007, echipa lui Ashton Bradley din Australia a propus o tehnică ce nu folosea cuplarea cuantică. "Vorbim despre o rază de 5000 de particule ce dispar într-un loc și apar în altul", spunea Bradley . "Simțim că schema noastră e mai aproape de conceptul fantastic", a adăugat el . În luna mai 2014, o echipă de cercetători a universității TU Delft a publicat studiul „Unconditional quantum
Teleportare () [Corola-website/Science/309626_a_310955]
-
fond cu microunde, (CMBR). Numărul mare al neutrinilor provoacă radiația cosmică de fond cu neutini. Temperatura curentă a corpurilor întunecate (a acestei radiații de fotoni) este de 3 K (−270 °C; −454 °F). Unele regiuni ale spațiului cosmic pot conține particule cu încărcătură energetică ridicată și au o temperatură mult mai mare decât radiația cosmică de fond CMBR. Spațiul extraterestru nu este supus suveranității vreunui stat. Pentru a efectua un zbor spațial orbital, o navă spațială trebuie să depășească viteza de
Spațiul cosmic () [Corola-website/Science/309737_a_311066]
-
denumită spațiul cis-lunar. Spațiul interplanetar, spațiul din jurul Soarelui și a planetelor sistemului solar, este regiunea dominată de mediu interplanetar care se extinde până la heliopauză, adică până acolo unde influență mediului galactic este mai puternică decît câmpul magnetic și fluxulul de particule generate de Soare. Spațiul interstelar este spațiul fizic dintr-o galaxie care nu este ocupat de stele sau de sistemele lor planetare. Mediul interstelar se referă -prin definitie- la spațiul interstelar (dintre stele). Spațiul intergalactic este spațiul fizic dintre galaxii
Spațiul cosmic () [Corola-website/Science/309737_a_311066]
-
asemănătoare poate duce la confundarea acestor două noțiuni, chiar în lucrări prestigioase, mai ales că din punctul de vedere al aplicațiilor tehnice, faptul că sunt definite diferit adesea nu deranjează. "Gazul ideal" este un gaz, considerat ca fiind format din particule individuale aflate în mișcare aleatorie, care satisface exact următoarele două cerințe: Relația lui Mayer este valabilă indiferent de faptul că moleculele ar avea sau nu mișcare de rotație sau vibrație. De asemenea, toate relațiile care descriu procesele termodinamice prin care
Gaz ideal () [Corola-website/Science/310008_a_311337]