12,341 matches
-
Bor, însă autoritățile sârbe nu au permis acest lucru. Datorită calității Ungariei de stat de drept (garantat prin aderarea la Uniunea Europeană) aici românilor le sunt oferite drepturi depline. Foaia românească este singura publicație în limba română. Radio-Televiziunea Maghiară are o redacție în limba română, și transmite 25 de minute în limba română săptămânal pe canalul 1, cu reluare pe canalul 2. În privința educației, există Liceul Nicolae Bălcescu din Giula (Gyula), unde câteva materii se predau în limba română (geografia, științele naturii
Distribuția geografică a limbii române () [Corola-website/Science/296912_a_298241]
-
arădeană marcată în anul 1833 de înființarea celui de-al șaselea Conservator din Europa, după cele de la Paris, Praga, Bruxelles, Viena și Londra. Primul ziar tipărit la Arad a fost săptămânalul de limbă germană "Arader Kundschaftsblatt" în anul 1837, sub redacția lui Franz Schwester, care în 1840 începe tipărirea și variantei în limba maghiară, "Aradi Hirdeto". La 1 iulie 1848 apare săptămânalul "Der Patriot", publicat de Joseph Schmidt. Primul periodic arădean tipărit în limba română, a fost gazeta "Speranța", apărută între
Arad () [Corola-website/Science/296931_a_298260]
-
ianuarie - 13 iunie 1872, periodic considerat "„unica și prima foaie bisericească a românilor ortodocși din Ungaria și Ardeal”". Mai târziu, în anul 1877, apare revista, "Biserica și școala", cu existență neîntreruptă până în 1948. În 1897 apare ziarul Tribuna Poporului, sub redacția lui Ioan Russu-Șirianu, care în 1904 își schimbă numele în "Tribuna", iar în 1905 redactorul devine Sever Bocu. "Tribuna" fuzionează în 1912 cu ziarul "Românul", înființat în 1911 ca organ de presă al Partidului Național Român din Ungaria și Transilvania
Arad () [Corola-website/Science/296931_a_298260]
-
1906-1912, 1921-1922 și 1925-1926 este Decan al facultății de medicină iar între 1912 și 1915 Rector al Universității din București. Thoma Ionescu este întemeietorul școlii românești de anatomie și de chirurgie. A colaborat la redactarea marelui tratat de anatomie sub redacția lui P.J. Poirier, aducând contribuții la topografia etajului abdominal prin descrierea unor structuri anatomice care-i poartă numele. A dezvoltat și pus la punct numeroase tehnici și instrumente chirurgicale (vezi: "Eponime asociate"). În anul 1902, apare lucrarea ""Le traitement chirurgical
Thoma Ionescu () [Corola-website/Science/298324_a_299653]
-
din Pitești. În 1971 începe spectacolele de muzică și poezie, cu propria-i orchestră, numită „Baaad“, preludiu la capodopera sa poetică de mai tîrziu intitulată "La Baaad". Despre "Rod III", Marin Preda afirma: „ Am citit volumul lui Cezar Ivănescu în redacția editurii Cartea Românească. Din zecile de volume de poezie care ne vin, deodată am auzit o voce obsedată de un singur sentiment cîntat cu o mare adîncime și forță de expresie... Cititorul poate fi șocat de unicitatea sentimentului, dar în
Cezar Ivănescu () [Corola-website/Science/298381_a_299710]
-
în Iași, al Facultății de Filologie în semn de protest pentru ca a fost exmatriculat din facultate și exclus din Cenaclul Facultății de Filologie, pentru că a citit câteva poeme cumplite, anticomuniste și antisistem. A mai făcut greva foamei în 1983 în redacția revistei Luceafărul în semn de protest împotriva cenzurii comuniste care-i pregătea pentru a fi topită cartea de poeme "Doina". A făcut din nou, 7 zile greva foamei în 1986, până când a fost spitalizat în stare critică la Spitalul de
Cezar Ivănescu () [Corola-website/Science/298381_a_299710]
-
autobiografice interesante despre prima întâlnire cu viitorul lui profesor de logică și metafizică, Nae Ionescu, care avea să aibă o influență decisivă asupra carierei sale. Recunoscând talentul și cunoștințele lui Mircea Eliade, Nae Ionescu i-a dat o slujbă în redacția ziarului "Cuvântul". Deși părerile posterității sunt împărțite, Nae Ionescu a avut meritul de necontestat de a fi sprijinit tinere talente ca Eliade sau Mihail Sebastian. Dorind să-și lărgească orizontul intelectual dincolo de cultura franceză, pe atunci dominantă în România, Eliade
Mircea Eliade () [Corola-website/Science/297106_a_298435]
-
Deși, prin tradiție, adversari ai turcilor otomani, care au invadat adesea Transilvania, secuii au nutrit ulterior sentimente romantice de frățietate față de turci în pofida religiilor diferite. Secuii vedeau în turci un fel de "frate mai mare regăsit". Astfel, ziarul Timpul (de sub redacția lui Mihai Eminescu) consemna în anii 1877-1878 agitația din anumite așezări secuiești intracarpatice prilejuită de războiul româno-turc. Cete de secui organizate ad-hoc amenințau să pătrundă prin trecătorile din Carpați în Romania, unde urmau să atace și să pârjolească satele pentru
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
lor. În 1912, Stalin a fost cooptat în Comitetul Central la Conferința Partidului de la Praga. În 1917, Stalin era editorul ziarului "Pravda" în timp ce Lenin și cei mai mulți dintre conducătorii bolșevici erau în exil. După Revoluția din Februarie, Stalin și colectivul de redacție au luat poziție în favoarea susținerii guvernului provizoriu al lui Kerenski și se spune s-a mers până acolo încât i s-a refuzat publicarea unui articol lui Lenin, care cerea răsturnarea acestui guvern provizoriu. Când Lenin s-a întors din
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
în 1953. În anul 1957 debutează editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, " Alarma", apreciată de critica literară. În 1958 a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, facultatea Filologie și Istorie. Se angajează ca redactor la redacția numită revista pentru copii „Scînteia Leninistă”, actualmente „Noi”, și ziarul "Tînărul leninist", actualmente "Florile Dalbe" . La 8 iunie 1960 se căsătorește cu Raisa Nacu, profesoară de limba română și latină și se angajează ca redactor la revista „Nistru”, actualmente „Basarabia
Grigore Vieru () [Corola-website/Science/298182_a_299511]
-
Tabla Aquaria (descoperită la Cosmo De Utris), iar ulterior a publicat-o la Leipzig, în 1852, în „"Inscriptiones Regni Neapolitani latinae"”. În anul 1847 se reîntoarce în țară, după studii și cercetări rodnice. Pentru scurt timp lucrează la Rendsburg, în redacția cotidianului "Schleswig-Holsteiner Zeitung", după care, în toamna aceluiași an, este numit profesor de drept la "Facultatea din Leipzig". Pentru că a luat parte la mișcarea democratică din 1848 este judecat, condamnat la nouă luni închisoare pe care nu le execută, fiind
Theodor Mommsen () [Corola-website/Science/298183_a_299512]
-
Gheorghe Marinescu. Și-a continuat specializarea în neurologie pe lângă M.D. Noica, elev al lui Joseph Babinski și al lui Jules-Joseph Déjerine. Publică primele lucrări științifice încă din anii studenției, este ales președinte al "Societății Studenților în Medicină" și secretar de redacție al revistei "Spitalul", publicația acestei societăți. În 1920 devine preparator în laboratorul de histologie al profesorului Besnea, iar în 1922 primește titlul de Doctor în Medicină. În același an se căsătorește cu cea care îi va deveni colaboratoare sub numele
Ion T. Niculescu () [Corola-website/Science/297520_a_298849]
-
a jucat un rol activ la procesul de aderare a României la Uniunea Europeană. a absolvit liceul "Max-Ernst" din Brühl (între Köln și Bonn), unde a obținut diploma de bacalaureat. A lucrat apoi timp de doi ani (1963-1965) ca practicant în redacția cotidianului ""Neue Rhein-Neue Ruhr-Zeitung"". Verheugen a studiat istoria, sociologia și științele politice la universitățile din Köln și Bonn (1965-1969). În 1967 a aderat la Partidul Liberal vest-german, "Freie Demokratische Partei" ("FDP"), în cadrul căruia a devenit președintele organizației de tineret a
Günter Verheugen () [Corola-website/Science/297530_a_298859]
-
publice și câte ceva din textele proprii, iar la 1 ian. 1956 se angajează ca redactor la revista Teatru, datorită intervenției lui Radu Stanca. Arestat la 3 februarie 1957, este condamnat la un an de închisoare "pentru omisiune de denunț". ("...în redacția revistei Teatru - unde mă aflam cu I. D. Sîrbu - a venit Marcel Petrișor, tot un arădean, un originar de pe meleagurile arădene, care ne-a informat despre revoluția din Ungaria. Ne-a spus că, în cazul în care va fi și la
Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-website/Science/297544_a_298873]
-
este eliberat, iar la 8 aprilie 1958 se căsătorește cu Irinel Liciu, primă balerină la Operă. Până în 1963 i se interzice să reintre în viața literară. Apoi, George Ivașcu îl angajează la revista Lumea. Din 1969 începe să lucreze în redacția revistei Secolul XX (al cărei redactor-șef va deveni în 1992). A fost, în ultimul deceniu al vieții, directorul revistei "Secolul XX", apoi președintele fundației cu același nume, care s-a transformat în "Secolul 21". Publică numeroase cărți - de poezie
Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-website/Science/297544_a_298873]
-
replică la "Caleidoscopul" (1908) lui A. Mirea (pseudonim al lui Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel) prin care se face remarcat în lumea literară. Garabet Ibrăileanu (cu care întreține o interesantă corespondență), îl cheamă la Iași (1911), ca subsecretar de redacție la "Viața românească" (Topîrceanu: conferința „Cum am devenit ieșean",). Odată cu stabilirea la Iași, activitatea la "Viața românească" și influența lui Ibrăileanu, Topîrceanu abandonează faza adolescentină a creației sale, cu romantismul desuet, sentimentalizarea excesivă și tendințele vădite spre filozofarea retorică, pornind
George Topîrceanu () [Corola-website/Science/297552_a_298881]
-
românească" și influența lui Ibrăileanu, Topîrceanu abandonează faza adolescentină a creației sale, cu romantismul desuet, sentimentalizarea excesivă și tendințele vădite spre filozofarea retorică, pornind spre noi orizonturi poetice. La despărțirea de adolescență invocă clemența criticii postume: Subsecretar, apoi secretar de redacție la "Viața românească", aflată sub influența lui Ibrăileanu, Topîrceanu cunoaște și colaborează cu scriitori de frunte, precum Sadoveanu, Gala Galaction, Tudor Arghezi, Mihai Codreanu sau Hortensia Papadat-Bengescu, grupare aflată în luptă polemică cu "sămănătorismul" lui Nicolae Iorga sau cu "modernismul
George Topîrceanu () [Corola-website/Science/297552_a_298881]
-
o tehnică rafinată a versificației. Casa Memorială „George Topîrceanu” din Iași a aparținut scriitorului Demostene Botez, prieten cu George Topîrceanu. A fost construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, începutul secolului al XX-lea. După ce în 1919 a fost sediul redacției revistei "Însemnări literare" tipărită sub direcția lui Mihail Sadoveanu și George Topîrceanu, (din colectivul de redacție mai făceau parte Garabet Ibrăileanu și Demostene Botez), imobilul este pus la dispoziția lui George Topîrceanu, în anul 1932. Acesta va locui aici până la
George Topîrceanu () [Corola-website/Science/297552_a_298881]
-
prieten cu George Topîrceanu. A fost construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, începutul secolului al XX-lea. După ce în 1919 a fost sediul redacției revistei "Însemnări literare" tipărită sub direcția lui Mihail Sadoveanu și George Topîrceanu, (din colectivul de redacție mai făceau parte Garabet Ibrăileanu și Demostene Botez), imobilul este pus la dispoziția lui George Topîrceanu, în anul 1932. Acesta va locui aici până la 7 mai 1937, când, răpus de boala necruțătoare, va trece în neființă la numai 51 de
George Topîrceanu () [Corola-website/Science/297552_a_298881]
-
nu mai figurează printre studenții clujeni, frecventând doar anumite cursuri universitare. Continuă colaborarea la "Tribuna", publicând "Atque nos", "Fata craiului din cetini", "Draga mamei", "Dragoste păcurărească". Ioan Slavici, directorul "Tribunei", îl caută personal la Cluj pentru a-l atrage în redacția revistei și pentru a stabili cu el o eventuală colaborare. Publică la revista din Gherla "Cărțile săteanului român", continuă să tipărească în "Tribuna" povești și basme versificate ("Fulger", "Brâul Cosânzenii", "Tulnic și Lioara)", corespondează cu Slavici, care îl cheamă la
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
pentru a stabili cu el o eventuală colaborare. Publică la revista din Gherla "Cărțile săteanului român", continuă să tipărească în "Tribuna" povești și basme versificate ("Fulger", "Brâul Cosânzenii", "Tulnic și Lioara)", corespondează cu Slavici, care îl cheamă la Sibiu, în redacția ziarului. Din vara anului 1887 poetul începe să lucreze ca redactor la "Tribuna", inaugurându-se astfel o etapă hotărâtoare în formația sa. Despre începuturile sale literare George Coșbuc mărturisește: Referirea este făcută la revista de informare pedagogică și literară "Școala
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
direcția "interesului către folclor", ca bază a literaturii culte, și către limbajul popular, orientată, în esență spre "idealul restabilirii unității culturale a poporului român". Timpul petrecut aici s-a dovedit a fi cel mai rodnic din activitatea sa. Munca în redacția "Tribunei", alături de I. Slavici, I. Bechnitz, de Septimiu Albini, toți oameni cu o serioasă cultură înaintată, a însemnat o adevărată școală literară. Anii petrecuți în redacția "Tribunei" sibiene (1887 - 1889) vor culmina cu apariția poemului "Nunta Zamfirei", un poem - spectacol
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
aici s-a dovedit a fi cel mai rodnic din activitatea sa. Munca în redacția "Tribunei", alături de I. Slavici, I. Bechnitz, de Septimiu Albini, toți oameni cu o serioasă cultură înaintată, a însemnat o adevărată școală literară. Anii petrecuți în redacția "Tribunei" sibiene (1887 - 1889) vor culmina cu apariția poemului "Nunta Zamfirei", un poem - spectacol admirabil, care a impresionat chiar și pe olimpianul Titu Maiorescu. Cu "Nunta Zamfirei" George Coșbuc s-a impus definitiv în atenția cititorilor și a criticilor de peste
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
1891; "Vestitorii primăverii", "Noaptea de vară", "Vara", "Vântul", 1892; "Rugăciunea din urmă", 1893). Demisionează din postul de funcționar și este cooptat în colectivul profesorilor asociați care elaborau un manual de școală intitulat "Carte românească de citire", lucrează un timp în redacția unor publicații ("Lumea ilustrată"). În anul 1893, apare volumul "Balade și idile" (258 de pagini), editat de Socec. O primă variantă a acestui volum este gata de tipar la Editura Librăriei Socec din primăvara anului 1892. În 1893, volumul "Balade
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
artistică. Un rol de seamă în dezvoltarea culturii românești l-a avut G. Coșbuc și prin participarea sa la conducerea unor importante reviste, dovedind, în acest sens, o evidentă vocație publicistică. Experienței dobândite la "Tribuna" se va adăuga munca în redacția revistei "Lumea ilustrată", publicație cu caracter enciclopedic, editată la București, bilunar în anul 1896. Din conducere fac parte: Coșbuc, D. Stănescu și I.I. Roșca. La București, George Coșbuc a mai făcut parte și din conducerea revistelor "Vatra" (1894), "Foaie interesantă
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]