12,103 matches
-
și-ar fi lăsat în urmă milenarele reușite în veac, amestecul cu lumea aceasta, sacralizarea atîtor categorii și corpuri istorice. Se apropie înfricoșata judecată împotriva culturii, înfricoșata judecată împotriva istoriei, profetizează undeva Berdiaev. Produse derivate, potrivit lui Ko\akowski, obiectivări care riscă să prindă umanul în capcana imanenței, potrivit lui Berdiaev, performanțele istorice și culturale ale religiei sînt limpede situate de amîndoi în condiția lor secundă, față de care axul credinței își păstrează suveranitatea. Printre alți gînditori contemporani, Koakowski, cu tăișul lucidității raționale, Berdiaev
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
modernitatea tîrzie par să caute mai ales securitate, căldura unui grup afinitar, material pentru propria identitate într-o lume care a răvășit apartenențele tradiționale sau, în sfîrșit, îndreptar pentru o viață nobilă. Iar așa fiind, distanța între divin și lume riscă încă o reducție: își vede maiestuoasa obiectivitate subordonată subiectivităților particulare. Nu apare cu atît mai netă, prin contrast, necesitatea de a (re)gîndi articularea dintre subiectivitatea persoanei umane și obiectivitatea nelumească a divinului? Despuiată de obiectivări, obiectivitatea lui ni se
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
amplificarea posibilităților angelice din ființa omenească. Lui Henry Corbin, studiul platonicienilor șiiți i-a furnizat materie pentru o philosophia imaginalis trans-confesională, de redescoperit și în tradițiile intelectuale europene. La el, accentul cade pe rolul mediator al imaginilor-arhetip fără de care distanța riscă să devină separație între un cer abstract și un pămînt iluzoriu. Pentru acești gînditori, ca și pentru Simone Weil sau A.K. Coomaraswamy, documentația oferită de științele specializate constituie materia primă din care se hrănește propria filozofie religioasă, propria tematizare
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
programatic să atace problema transcendenței în sine. Ele se ocupă numai de domeniul secund al reprezentărilor sale, al raportării omului la o realitate de a cărei natură nu își permit să se intereseze. Demersul lor suspendă așadar prestigiul nelumesc care riscă să se lipească, în conștiința comună, de fenomenele religiei ; le sustrage pe acestea interpretării pioase care le dă tuturor statutul nechestionabil al unor impozante fapte de tradiție. Așa stînd lucrurile, nu ne dau aceste științe materie pentru a cerceta în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
oglindiri dinamice ale acestei ordini. Continuitatea descendentă care proiecta legea divină în organizarea socială putea anestezia cîteodată conștiința rupturii de nivel pe drumul ascendent al participării omului la absolut. Mai cu seamă cînd o religie devine religie de stat, divinul riscă să fie privit drept capătul de sus al lumii și al societății, cel care, în continuitate cu ele, le dă nu numai legitimitate, ci și statut de scenă unde se joacă viața spirituală în întregul ei. Orice societate tradițională sau
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
societatea doar un mediu simbolic, doar o proiecție a principiilor în domeniul comunitar, doar un cadru care dă condiții persoanei pentru a-și realiza destinul integral? Sau este ea gîndită, în fond, ca împărăție divină imanentizată? Caz în care persoana riscă să fie subsumată unui colectiv religios stat, Biserică în calitate de instituție istorică, ierarhie socială pretinzînd să reproducă treptele cerești, mai nou partide ale lui Dumnezeu și să-i fie minate astfel profilul irepetabil, libertatea, responsabilitatea față de destinul ei. în modernitatea tîrzie
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
profundă a persoanei. Nikolai Berdiaev, filozof răsculat împotriva categoriilor de general-obligatoriu, colectiv, ierarhie obiectivată, vorbea despre necesitatea, în vremea noastră, de a concepe nu doctrina tinde să fie formulată după modelul legii civile, în paragrafe precis stabilite și obligatorii. Ea riscă să piardă astfel suplețea paradoxului, diversitatea abordărilor, conștiința că formularea nu acoperă integral misterul divin. H. Crouzel, Origen, ed. cit., p. 239 : Devenit religie dominantă, creștinismul se organizează : problemele de structură ecleziastică și de autoritate ocupă un loc din ce în ce mai mare
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
la soluția afirmațiilor extrapolate, mintea își stăpînește totuși bine subiectul transcendent, îl poate cuprinde în tabloul dual al contrariilor, fără ca posibilitățile ei să fie antrenate, ele înseși, într-un proces de trecere la limită. Simpla caracterizare prin negații a transcendenței riscă să mai adauge un capitol (strălucit) la gîndirea prin dihotomii care sortează realul în mod disjunctiv și static, întreținînd, după expresia lui Andrei Pleșu, bomba cu ceas a unui sistem fără aromă intelectuală sau teologală. Căutînd să formuleze experiența isihastă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
etapă necesară, ca pas pregătitor pentru întîlnirea cu libertatea apofatică a divinului. Etajînd realul într-o ordine fără fisură al cărei supremum e Unul, monismul sistematic poate fi tot atît de odihnitor pentru rațiune ca și dihotomiile statice. Dar el riscă să rateze ruptura de nivel între creat și increat, să instaleze, între Principiu și manifestare, o molcomă continuitate, prăpăstii ușor de trecut, imposibile identități. El riscă să fie de două ori nerealist. întîi inadecvat față de majestatea Unului, pe care îl
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
poate fi tot atît de odihnitor pentru rațiune ca și dihotomiile statice. Dar el riscă să rateze ruptura de nivel între creat și increat, să instaleze, între Principiu și manifestare, o molcomă continuitate, prăpăstii ușor de trecut, imposibile identități. El riscă să fie de două ori nerealist. întîi inadecvat față de majestatea Unului, pe care îl definește, în funcție de producțiile lui, drept capăt al ordinii lumii, obiectivîndu-l în această ordine. Apoi neputincios ori slab în a da seamă de dualitatea care face cu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
toleranță. Practicăm zi de zi, la tot pasul, o autolimitare devenită pentru noi omniprezentă și banală. Asistăm la excesele ei care tind spre autodesființare în ideologia corectitudinii politice. Ne indignăm sau ne îngrijorăm cînd fundamentalisme religioase ori mișcări politice extremiste riscă să șubrezească principiul autolimitării, punînd astfel în cauză însăși democrația liberală. E adevărat că autolimitarea noastră e pedestră, că, departe de a avea justificări metafizice, ea ne oferă doar confortul libertății negative, asigurîndu-ne că nu vom fi siliți să facem
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
astfel, alții au trecut dincolo de ea, rafinînd-o din afară. Dar, asumați sau îndepărtați de instituția eclezială, ei își duceau totuși existența într-un cadru religios general împărtășit, care orienta și aspectele profane ale vieții, și atitudinea față de spectacolul lumii. Puteau risca o interpretare personală, îndrăzneață, novatoare a mesajului creștin și a sensului pe care el îl dă existenței umane. Dar interpretarea lor avea totuși loc pe fondul unei culturi religioase bine instalate în societatea mare, cunoscută de toată lumea, gestionată și supravegheată
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
atât de mult jocul politic, astfel încât celelalte partide să se vadă obligate să imite atitudinea Reformiștilor sau ca instituțiile guvernului să se vadă complet delegitimate în fața instrumentelor plebiscitului, mânuite abil de liderii politici. Canada nu este Venezuela și nici nu riscă să devină. Cu toatea acestea, discursul plebiscitar al Reformiștilor, preluat de Partidul Conservator, aflat la putere, a condus la o degradare a răspunderii și transparenței democratice (accountability) și la o erodare generală a reprezentării democratice (Fossum & Laycock, 2011). Partidul Reformei
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ca o posibilă permanență. Atunci când Fico a preluat funcția în 2006 a putut astfel să pretindă, mai mult decât Mečiar, că "puterea reală" se află în altă parte și, în același timp, a putut acționa conform cu ceea ce spunea, fără a risca prea mult să destabilizeze echilibrul de putere din cadrul sistemului politic. - Instituționalizarea sistemului de partide. Populiștii citează frecvent instituționalizarea unui sistem de partid ca o limitare a vocii poporului, în timp ce adversarii populismului se tem de instabilitatea generată de o schimbările prea
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
afaceri. De aceea și-a câștigat titlurile de noblețe, în unele organizații, în timp ce în altele este pe cale de a și le câștiga. Companiile care nu au înțeles sau nu vor înțelege suficient de repede efectele impactului achizițiilor asupra întregii organizații riscă să iasă de pe piață încet, dar sigur. În numeroase întreprinderi directorii de achiziții fac parte din ramura ierarhică superioară și fac parte din forurile cele mai înalte ale acesteia. În plus față de aceste aspecte, dacă funcția de achiziții ocupă poziția
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]
-
hrană: este vorba despre anularea răspunsului. După cum remarcă Pavlov, individul rămâne capabil să se adapteze unui mediu în perpetuă schimbare tocmai datorită faptului că relația stabilită este temporară. Invers, dacă comportamentul învățat rămâne neschimbat în ciuda schimbărilor importante ale mediului, acesta riscă să devină un neadaptat, și chiar un caz patologic. Si, tot în termenii adaptării, putem interpreta procesul de diferențiere a stimulului sau, invers, de generalizare a stimulului. Invățarea răspunsului se face, deci, prin contiguitatea stimulilor, după un model unidirecțional simplu
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
mari de timp; - fiecare ședință de expunere trebuie să dureze până în momentul în care subiectul observă că frica sa a dispărut sau, cel puțin, că a diminuat puternic; invers, dacă un pacient se expune pentru o perioadă prea scurtă, el riscă să-și agraveze teama (efect de sensibilizare); - o ședință de expunere este mai eficientă dacă este pregătită de către terapeut, care observă anticipările adesea negative ale subiectului, explică derularea obișnuită a unei expuneri, previne subiectul că acesta trebuie să fie atent
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cogniției permite schimbarea motivației. Simptomele fizice ale depresiei Explicarea simptomelor fizice și vegetative ale depresiei în cadrul unui model psihologic prezintă o serie de dificultăți. Examinarea acestor variabile fiziologice conduce, după opinia lui Beck, la combinarea unor stadii conceptuale diferite și riscă să producă mai multe confuzii decât clarificări. Beck constată o relație clară între cogniție depresivă și încetinire motorie, oboseală. Mai mult, semnele vegetative pot fi definite ca semnale fiziologice ale unei tulburări psihologice particulare. Principiile epistemologice ale modelului lui Beck
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
moment în care v-ați simțit în mod special rău?”, etc. Dacă un terapeut recontextualizează în sensul lucrurilor care merg bine, pacientul simte probabil că nu este înțeles și terapeutul nu dezvoltă suficientă empatie (comprehensiune în legătură cu ceea ce trăiește pacientul). Pacientul riscă, în această situație, să caute să convingă terapeutul, argumentând în legătură cu starea sa de rău, cu privire la veridicitatea suferinței sale, și relația colaborativă nu s-ar instala. O bună recontextualizare - centrează atenția pacientului asupra trăirilor sale mai degrabă decât asupra relației cu
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
inutile („dacă am înțeles bine”, „Ați spus mai înainte...”). Ii este teamă ca pacientul să nu fie iritat de aceste repetiții, lucru care nu se întâmplă aproape niciodată! A nu repeta exact ceea ce spune pacientul diminuează considerabil impactul reformulării: - terapeutul riscă să „traducă” în mod diferit ceea ce pacientul verbalizează; - pacientul își focalizează atenția asupra formulării și asupra terapeutului mai degrabă decât asupra trăirii sale. A relua cuvânt cu cuvânt ceea ce spune pacientul permite o bună recentrare a terapiei în cadrul relației colaborative
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
manieră administrativă Terapeuții pun adesea întrebări pentru a obține informații, cu riscul ca aceste întrebări să pară a fi o interogare administrativă. Uneori, aceste întrebări formează o listă ca într-o interogare administrativă. Această manieră de a acționa, sigur utilă, riscă să contribuie la pierderea relației colaborative și la întărirea rezistențelor, ceea ce diminuează accesul la informații. Terapeutul - Ce meserie aveți? Pacientul - Sef de echipă. Terapeutul - Ce problemă aveți? Pacientul - Cred că sunt deprimat. Terapeutul - De când a apărut această problemă? Pacientul - Oh
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
presupune o perioadă de observare, ale cărei rezultate nu sunt încă disponibile. Nu există decât puține date în legătură cu durata optimă a tratamentelor. Conform unui studiu al lui Blanco subiecții care întrerup tratamentul prin SSRI după douăsprezece până la douăzeci de săptămâni riscă mai mult să recidiveze decât cei care continuă să ia medicamente. In ceea ce privește tratamentele secvențiale, un studiu al lui Rosser și al. a arătat că un tratament secvențial cu antidepresive urmat de un tratament prin TCC nu era mai
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
a-ți trece mâna peste frunte pentru a reflecta sunt tot atâtea indicii în ceea ce privește atenția, care stabilesc o atmosferă de încredere și favorizează schimbul de informații. Din contra, trierea corespondenței, convorbirile telefonice, consultarea ceasului pun în pericol alianța terapeutică și riscă să-i alunge pe cei mai anxioși și mai sensibili. Nevoia de talent pedagogic ” Explicația amplifică întotdeauna implicarea”: aceasta ar trebui să fie deviza terapeutului în față întrebărilor pacientului său. Mult timp, medicina a crezut că este bine să țină
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ca aparatul să nu facă din nou pană, sau să nu provoace un accident. In mod evident, acest lucru nu s-a întâmplat niciodată. Totuși, în fiecare zi au loc aceleași ritualuri și, din cauza randamentului scăzut, acest tată de familie riscă să-și piardă slujba. Émilie a șaizeci și cinci de ani. Ea este infirmieră ieșită la pensie. Nu i-a fost niciodată frică de sânge... Totuși, chiar înainte de a se pensiona, una dintre prietenele sale a decedat de sida. Viața sa se
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
veritabile...) și să păstreze o activitate socială de fațadă, uneori la locuri de muncă cu responsabilitate. Emoțiile, în special teama, nu sunt mai puțin intens resimțite, pacientul trăind la fiecare confruntare sentimentul că a fost aproape de catastrofă și că a riscat să fie demascat. Forme asociate unei personalități evitante: aceste tulburări se dovedesc a fi mai dificil de tratat datorită, mai ales, caracterului lor ego-sintonic marcat: evitările sunt justificate prin absența dorinței de a merge în întâmpinarea celorlalți („N-am chef
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]