13,247 matches
-
Ministru. Și ne-a venit pe cum că avem dreptate. Au mai venit în sat ispectori și ingineri, și toți au spus că avem dreptate, și dreptatea n-o vedem. Bine, dacă aveți acte și dovediți că din vechi ați umblat pe drumul acesta, atunci firește că aveți dreptate. Avem noi, zice cineva din mulțime, cu glas întărâtat, dar cine ne-o dă? Vorbitorul dintăiu ridică mâna stângă în semn de pace, și întoarse numai puțintel capul, spre partea celui ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
parale la cură. * Așa povestea Toader Cicea și neamurile noastre... * Sf. Neculai e podar * Toamna frunzele-și colindă Cântă-un greier supt o grindă... Ceru-i înorat: o pânză încremenită de fum. E frig; băiețandrii, pe miriști și ogoare culese umblă zgriburiți, cu mânile strânse în suman și cu varga subsuoară. Pășesc încet, printre burueni îngălbenite și spinării, de-acurmezișul haturilor, după grămăgioara amestecată de vite: câțiva cârlani, doi mânji, câteva junci. Un câne merge alene pe urmele lor. Pe lanuri arate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-i-te La inima lui așază-i-te Cămașa-i pălălăiască Din somn să-l trezească, La mine să pornească Din lume, peste lume, La mine să vie anume Să nu aibă loc, nici stare Pânla mine a plecare Să umble fără de sine Și fără rușine. Să nu poată făr de mine Precum n-a putut Mă-sa când l-a făcut, Cu poatele smute Cu sudori pe frunte Cu buzele mușcate Cu cozile despletite pe spate. CU CUȚITUL Eu nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Ștefan, luând îngăduința și blagoslovirea celor doi moșnegi, s-a înapoiat în țară”. Când era copil, spun alte legende, Ștefan bătea pădurile din jurul casei unde locuia împreună cu mama sa. Orfan, el învăța singur să mânuiască arcul. Într-o zi, când umbla ca de obicei prin pădure, i-a ieșit în cale o căprioară. Luându-se după ea, a urmărit-o un timp, până ce căprioara sărind în tufișurile pădurii s-a făcut nevăzută. Atunci copilul nu și-a dat seama că s-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de felul cum se vor desfășura evenimentele în jurul hotarelor Moldovei. Radu cel Frumos îl trimitea și el pe vornicul Dragomir la Brașov, care le spune brașovenilor: „să vă trimiteți omul la domnul voievod și la noi, pentru ca să vadă turcii că umblă oamenii voștri printre noi și ai noștri printre voi, căci vedeți că vom pieri și noi și voi. Și nu vă mai uitați la Ștefan voievodul și nu mai ascultați de el”. Pacea pentru brașoveni putea fi obținută de domnul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
părere țarul „care din craii creștini se află aproape, lor li-i mai la îndemână s-o facă, dară datoria oricărui domn creștin este să stea pentru treaba aceea și să apere Creștinătatea”. Lupta de la Șcheia De la sfârșitul anului 1485 umblau zvonuri că sultanul se pregătește să atace Moldova. În vara următoare, sultanul urma să pătrundă în Moldova cu cea mai mare putere (pro futura estate in persona propria Walachiam intraturum maximis potenciis”). Bali Bei Malcocioglu și frații Mihaloglu Ali bei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dă un privilegiu pentru satul Ciulinești și Verejani. La 8 iunie 1458, Onica de la Jijia dăruia mânăstirii satul cu moara, unde era casa lui. La 16 februarie 1459, domnul acorda slobozie satelor Oniceni, pe Jijia, și Drăgușeni, și să nu umble în acele sate judecătorii de la Dorohoi și nici dregătorii lor. Slobozie înseamnă, în cazul de față, scutirea de dări și dreptul egumenului de a-i judeca pe oamenii din cele două sate. La 18 aprilie 1463, Ștefan cel Mare dăruia
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nici la morile noastre să nu lucreze, nici la cetate, nici să nu dea desetină din albine, nici din vii și nici altceva nimic să nu dea, niciodată, în veci”. “Și de asemenea, acești oameni să fie slobozi și să umble în bunăvoie cu oale sau cu sare, sau după pește, fie că vor umbla cu marfă vie sau moartă, cu ce vor putea să aibă pretutindeni în țara noastră, vânzând și cumpărând și prin târguri și prin sate, iar vamă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
desetină din albine, nici din vii și nici altceva nimic să nu dea, niciodată, în veci”. “Și de asemenea, acești oameni să fie slobozi și să umble în bunăvoie cu oale sau cu sare, sau după pește, fie că vor umbla cu marfă vie sau moartă, cu ce vor putea să aibă pretutindeni în țara noastră, vânzând și cumpărând și prin târguri și prin sate, iar vamă să nu dea nicăieri nici un groș fie că vama este vândută, fie că este
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a pus la adăpost în “muntele Brașovului” femeile și copiii, “se ținea și dânsul cu armata pe urma lui Baiazid prin pădurile de stejar ale țării, care sunt multe și acoperă în toate părțile țara, să nu fie ușor de umblat pentru dușmani și nici lesne de cucerit. Și ținându-se pe urma lui, săvârșea isprăvi vrednice de amintit, dând lupte, când vreo unitate dușmană rupându-se, se îndrepta pe undeva prin țară după hrană sau la prădat vite și așa
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
biografia lui Ion Iliescu, ar fi sancționarea sa de către Nicolae Ceaușescu, după 1974, învinuit de ”deviaționism intelectualist” Nu cred, că acesta este adevărul referitor la așa numita ”reeducare” cum o numește fostul președinte al României. Nu cumva, Nicolae Ceaușescu a umblat mai bine la fișa de cadre a lui Ion Iliescu și s-a convins de originea sa politică? Progresul carierei sale politice spune mult, de la membru al Comitetului Central al P.C.R., ministru cu problemele tineretului, la prim secretar al Comitetelor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
civilizatorului și redă comunității puterile nestăvilite ale începutului. Căutarea fiarei ce întrupează neantul se derulează în același sincronism cu aștrii. În Leul III A, dominația solară a acțiunilor eroice este marcată cu imagini temporale: „În codri ce n-au d-umblat./ Codrii-s mari și codrii-s rari./ Tăt umblară cât umblară/ O ziuă mare di vară./ Când fu colea lângă sară/ Dedi-n urma leului” (Almaș - Hunedoara). Descoperirea pare amânată, ca asfințitul soarelui să fie concomitent cu ea: „Șî la vânat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fiarei ce întrupează neantul se derulează în același sincronism cu aștrii. În Leul III A, dominația solară a acțiunilor eroice este marcată cu imagini temporale: „În codri ce n-au d-umblat./ Codrii-s mari și codrii-s rari./ Tăt umblară cât umblară/ O ziuă mare di vară./ Când fu colea lângă sară/ Dedi-n urma leului” (Almaș - Hunedoara). Descoperirea pare amânată, ca asfințitul soarelui să fie concomitent cu ea: „Șî la vânat îm plecară,/ Nici un vânat nu găsâră,/ Dar cînd soarele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
întrupează neantul se derulează în același sincronism cu aștrii. În Leul III A, dominația solară a acțiunilor eroice este marcată cu imagini temporale: „În codri ce n-au d-umblat./ Codrii-s mari și codrii-s rari./ Tăt umblară cât umblară/ O ziuă mare di vară./ Când fu colea lângă sară/ Dedi-n urma leului” (Almaș - Hunedoara). Descoperirea pare amânată, ca asfințitul soarelui să fie concomitent cu ea: „Șî la vânat îm plecară,/ Nici un vânat nu găsâră,/ Dar cînd soarele-n desară
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-mi folosia,/ Și noaptea că-l ajungea!/ Dar Dumnezeu ca un sfânt/ Săvai mare pe pământ,/ Lăs’o ceață de ’ngrozit:/ Negură până ’n pământ,/ Mistriceanul a rătăcit!/ Acum el rătăcia/ Și firea el ș-o pierdea,/ Toată noaptea că umbla,/ De toți bulgări să lovia/ Și buștenii că-i bătea./ De toți rugii să ’ncurca/ Și pe nimeni n’auzia./ Nici un foc nu să vedea./ Nici un amânar n’avea,/ Ori vreo dalbă pelinariță,/ Ori vreo mică esculiță,/ Ori vreo așchie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lată,/ Pare sfânt soare răsare”. În colinda tip III 55A Leul, spațiul silvestru se dilată pentru a acționa ca un labirint ce ascunde leul, nu Minotaurul: „Pleacă june-ntr-o vânatu/ Junelui junel bun!/ În codri ce n-au d-umblat./ Codrii-s mari/ și codrii-s rari./ Tăt umblară cât umblară/ O ziuă mare di vară./ Când fu colea lângă sară/ Dedi-n urma leului”. Eroul reface traseul arhetipal, deși nu cunoaște tărâmul codrilor neumblați în care ființa haosului doarme. În
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
55A Leul, spațiul silvestru se dilată pentru a acționa ca un labirint ce ascunde leul, nu Minotaurul: „Pleacă june-ntr-o vânatu/ Junelui junel bun!/ În codri ce n-au d-umblat./ Codrii-s mari/ și codrii-s rari./ Tăt umblară cât umblară/ O ziuă mare di vară./ Când fu colea lângă sară/ Dedi-n urma leului”. Eroul reface traseul arhetipal, deși nu cunoaște tărâmul codrilor neumblați în care ființa haosului doarme. În basmul Porcul cel fermecat, rătăcirea prin pădure în căutarea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
spațiul silvestru se dilată pentru a acționa ca un labirint ce ascunde leul, nu Minotaurul: „Pleacă june-ntr-o vânatu/ Junelui junel bun!/ În codri ce n-au d-umblat./ Codrii-s mari/ și codrii-s rari./ Tăt umblară cât umblară/ O ziuă mare di vară./ Când fu colea lângă sară/ Dedi-n urma leului”. Eroul reface traseul arhetipal, deși nu cunoaște tărâmul codrilor neumblați în care ființa haosului doarme. În basmul Porcul cel fermecat, rătăcirea prin pădure în căutarea soțului se
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
trupul animalului transformat în casă după sacrificarea lui are o prefigurare intensă în această transsubstanțializare magică: pe tărâmul fără timp feciorul devine fiara sacră, după vânarea ei comunitatea lui preia puterea fiarei prin valorificarea trupului în social. Solul pe care umblă frații abandonați oferă un alt indiciu pentru momentul sacru: este reavăn și plin de urme sălbatice. Umezeala fertilă, absența unei cărări bătătorite și fauna implicată misterios sugerează un spațiu rezervor de energii propice lumii în care pământul începe să se
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
încălcarea interdicției duce la transfor¬marea în elemente miraculoase, izolate pe tărâmul nimănui: „S-o uitat înapoi. Când s-o uitat înapoi, o zâs: - Face-te-ai tu - zâce - un izvor de miere, în codrii pustii, unde nici oameni nu umblă!” (Urmeniș - Maramureș). Principiul malefic absolut, mama drăcoaică, nu trebuie privit, încălcarea tabuului conduce la mutilarea inițiatică prin care neofitul nu mai poate observa profanul: „Deschise ochii s-o vază, și cum ăi deschise, cum i-i sorbi drăcoaica, și plecă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fie învăluită de interdicția absolută care apasă asupra trezirii”. Tot inerției haosului i se datorează și proliferarea necontrolată a vegetației. Ieșirea din spațiul ordonat este clară: „Pleacă june-ntr-o vânatu/ Junelui junel bun!/ In codri ce n-au d- umblat./ Codri-s mari/ și codri-s rari”(Almaș-Săliste-Ilia - Hunedoara); dincolo de transgresarea frontierei trebuie subliniat și locul „clasic” al inițierii, pădurea - poartă spre lumea cealaltă. Aici vegetația crește fără seamăn, imagine frecventă în colindele de fată și în orațiile funerare: „Unde
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fără seamăn, imagine frecventă în colindele de fată și în orațiile funerare: „Unde iarba crește,/ In patru se-mpletește,/ Nime n-oncâlcește” (Agnita - Brașov). Codrii mari nu sunt incluși pe harta traseelor cotidiene, ei țin de geografia sacră, nu sunt de umblat și ordinea lor nu este tulburată fără sens magic. Peregrinarea printre copacii rari, cu iarbă ce știe a crește cum lumea se țese, este rezervată pentru drumul solitar al neofitului, ajuns aici printr-o rupere a nivelului de percepție, redevenită
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu răspândire universală; imaginarul arhaic românesc are un echivalent tocmai în Mexic, spre exemplu, unde un mit spune că „soarele și luna au fost create printr-un sacrificiu”. Soarele își caută o mireasă în balada citată: „Că mi-a tot umblat/ Lumea-n lung și-n lat,/ Țara Românească/ Și Moldovenească/ Lungiș,/ Curmeziș,/ Măre, nouă ai,/ Tot pe nouă cai;/ Patru-a ciumpăvit,/ Cinci a omorât/ Și tot n-a găsit/ Potrivă să-i fie/ Vro dalbă soție” (Lacul SăratBrăila). Potrivirea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lumi”. În credința populară, rozmarinul plantat lângă casă aduce noroc, opoziția poetică față de utilul calomfir accentuând, din nou, valoarea de omen a grădinii fetei. Șederea în pământ, ca prefigurare a recluziunii sepulcrale, apare într-un basm cules de Constantin Mohanu: „Umblând el pân pădure-așa, găsăște un bordei, a găsât un bordei acolo făcut în pământ, ș-acolo era o fată, o fată - îi spunea Fata Munților” (Poiana - Vâlcea). Dincolo de așezarea arhaică românească, trebuie subliniate aici valoarea simbolică a rezidenței în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dimensiuni are conotații nefaste, și locul destinat neofitului nu poate fi decât printre morții altfel. Natura străină de profan a fetei neofit este sugerată limpede într-un basm din Păuleasca, Argeș, în care fata alungată de tatăl cu porniri incestuoase umblă prin lume în chip de mort viu: „un diavol, strigoi ce-o fi, un vampir, că merge mereu c-un coșciug în cap”. Cererea fetei însăși este la fel de bizară ca premoniția morții din basmele antologate de Ovidiu Bârlea, dar ea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]