14,079 matches
-
boluri de cositor, se toarnă lapte bătut și un "arhi"4 foarte slab alcoolizat, extras din zer. După toate aceste pregătiri, mișcarea se liniștește, noi ridicăm vasele cu airak, muiem inelarul în lichidul lăptos și, prin bobîrnace succesive, facem să zboare stropi în cele patru puncte cardinale și spre pămînt, pentru cinstirea duhurilor văzduhului, ale pămîntului, ale focului și-ale apei, așa cum învățasem de la prietenii noștri mongoli. Gazdele surîd bucuroase că le respectăm obiceiurile și ne îmbie la mîncare. În foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Țin bine minte că nu mi-a plăcut nici cînd eram copil. Poate pentru că în copilăria noastră au fost prea multe lacrimi în lume pentru ca să mai fi putut crede în rîsul vopsit al clovnilor. Poate pentru că prea multe lucruri primejdioase zburau deasupra copilăriei noastre pentru ca să-mi mai facă plăcere oamenii zburători la trapez. Poate că prea multă robie s-a adunat în vremea copilăriei noastre pentru a mă putea încînta animalele în cușcă... Dar la Alma-Ata nu clovnii sau oamenii zburători
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
afiș: desen primitiv, cu aspect de pictură rupestră. Atrage atenția tuturor celor ce trec pe șosea, în universala limbă a liniilor figurative, că ceva mai încolo, la marginea drumului, se închiriază cai și cămile. Pe hîrtia zdrențuită, caii par să zboare ca vîntul. Cămila are un aer cam melancolic. Încetinim Lîngă asfalt, proprietarul a trei cai și o cămilă așteaptă pe nisipul încins, în fața unui cort improvizat din cîrpe multicolore. Așteaptă liniștit, fumînd, cu răbdarea de milenii a nisipului. Caii, costelivi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Era un cadou pe care bunicul i-l făcuse de ziua ei, fiindcă știa că își dorea foarte mult să meargă în Rusia. Era totodată primul ei zbor cu avionul și prima ieșire din țară. Călătoria a decurs fără probleme. Zburase printre nori, la o altitudine de 9000 km, dar nu-i fusese deloc frică. În avion se simțise leger, citea rusește încercând să-și între în atribuții. Lăură avea un respect deosebit pentru cultura rusă, respect cultivat de o bună
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
ei este în Convorbiri literare, mai apoi pe prima pagină a unui volum de poezii. În rest nu am ce consemna din celelalte lecturi... Șeful cenaclului zâmbi privind-o pe Lăură, ceea ce te făcea să crezi că mintea lui îi zburase în altă parte. L-am vazut uitându-se pe furiș la ceas. - E timpul să plecăm? - Cred ca e cazul să luăm masă de seară. Unde mai mănâncă oamenii în ziua de azi? întreba el insinuator. - Te invităm cu noi
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
mașina care era asigurată "Casco". Lăură fumega pur și simplu...Nu-și putea imagina așa ceva nici în visele ei cele mai urâte. De-abia aștepta să-l vadă, să-i tragă un perdaf. - Imposibil, isi zicea ea, ce Dumnezeu, i-au zburat mințile de tot, e om în toată firea. Cel mai mult o deranja presă pe care n-o înghițea absolut deloc. Pentru ea nu există decât un singur tip de presă, cea pe care o practică ea - presă militară, exactă
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
amintire În noaptea de 22.12.1986, ora două și șaptesprezece minute”. Nu la gazeta de perete a clasei, ca Alexandru Gh. Tăcu, tatăl său, ci la publicații ieșene de prestigiu, la studiourile de radio București și Iași, unde vorbele zboară În toată lumea a debutat și publicat Sandu Tăcu Malin. Continuându-și spusele despre plecarea În amintire a lui Sandu Tăcu Malin, Aurel Ștefanache punctează, parcă pentru eternitate, dar și pentru noi, oamenii pământului: ,,...Era tânăr. Era frumos. Era superb. Iubea
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
azur Și apele chiue-n crengi că o nuntă Fulgera tropot de vânt cu salcii amare Prin turnuri de drum Încăierat cu legende Carul cu poeții sălbatici În genunchi trage noaptea din luna Păsările vuiesc În sângele pământului Și musca să zboare prin arbori În sus Lumină Își spală ochii În trandafirul albastru de câmp Iarăși În facsimil Primul avion a fost o pasare Cu chip de inventator Vlaicu l-a aruncat În jocul luminii călătoare Și s-a făcut O pădure
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
va avea mereu 17 ani: ,,Copilul face poezii Începând cu razele -/ Sufletul iese din timp”. El știe acest lucru Încă de la 10 ani, cănd descrie Frumusețea bătrânilor copaci. ,,Călătorul profund” vede cum ,,Păsările vuiesc În sângele pământului/ Și musca să zboare prin arbori În sus” și inventează o floare, cum ar spune Nichita Stănescu: ,,Lumina Își spală ochii/ În trandafirul albastru de câmp” - Însă a inventa o floare Înseamnă a inventa sentimente - și mai ales sentimentul poeziei: ,,...Diminețile se gandesc la
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
azur Și apele chiue-n crengi că o nuntă Fulgera tropot de vânt cu salcii amare Prin turnuri de drum Încăierat cu legende Carul cu poeții sălbatici În genunchi trage noaptea din luna Păsările vuiesc În sângele pământului Și musca să zboare prin arbori În sus Lumină Își spală ochii În trandafirul albastru de câmp” A adormit de liniște, ca florile din poezia să. Diminețile se gândesc Încă la el, iar el, În genunchi, trage noaptea din luna și se Îmbracă În
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de ai grijă de el. Sunteți doi, două locuri goale, două suflete ce le avem mereu lângă noi, În noi. Sunt fericită că nu ești singur acolo... Suntem cu tine, cu Mircea, sunteți cu noi, o salba de suflete. Să zbor, pe aripi de fericire. Ce urâtă singurătate! Nu, să vii spre mine Să zbori pe aripi de fericire. Să fii singur, Să fiu singură, Să zbor pe aripi de fericire. Veac. Vreme. Timp. Să fiu singur În doi. Să zbor
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
avem mereu lângă noi, În noi. Sunt fericită că nu ești singur acolo... Suntem cu tine, cu Mircea, sunteți cu noi, o salba de suflete. Să zbor, pe aripi de fericire. Ce urâtă singurătate! Nu, să vii spre mine Să zbori pe aripi de fericire. Să fii singur, Să fiu singură, Să zbor pe aripi de fericire. Veac. Vreme. Timp. Să fiu singur În doi. Să zbor pe aripi de fericire Singurătate, pleacă! Vino tu; Împreună Să zburăm pe aripi de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
acolo... Suntem cu tine, cu Mircea, sunteți cu noi, o salba de suflete. Să zbor, pe aripi de fericire. Ce urâtă singurătate! Nu, să vii spre mine Să zbori pe aripi de fericire. Să fii singur, Să fiu singură, Să zbor pe aripi de fericire. Veac. Vreme. Timp. Să fiu singur În doi. Să zbor pe aripi de fericire Singurătate, pleacă! Vino tu; Împreună Să zburăm pe aripi de fericire Și să continuăm tot ce a fost; toată prietenia ce ne-
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
zbor, pe aripi de fericire. Ce urâtă singurătate! Nu, să vii spre mine Să zbori pe aripi de fericire. Să fii singur, Să fiu singură, Să zbor pe aripi de fericire. Veac. Vreme. Timp. Să fiu singur În doi. Să zbor pe aripi de fericire Singurătate, pleacă! Vino tu; Împreună Să zburăm pe aripi de fericire Și să continuăm tot ce a fost; toată prietenia ce ne-a legat să stea lângă noi. Malin, măi dă-mi Încrederea de altă dată
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
spre mine Să zbori pe aripi de fericire. Să fii singur, Să fiu singură, Să zbor pe aripi de fericire. Veac. Vreme. Timp. Să fiu singur În doi. Să zbor pe aripi de fericire Singurătate, pleacă! Vino tu; Împreună Să zburăm pe aripi de fericire Și să continuăm tot ce a fost; toată prietenia ce ne-a legat să stea lângă noi. Malin, măi dă-mi Încrederea de altă dată. Dă-mi un strop de viață, de râs. Te rog lasă
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
rog lasă-ne sufletul nouă. Nu vreau să plâng. Îmi vei spune că altădată: ,,Esti urâtă când plângi. Ce-ar fi să râzi. Îmi plac ochii tăi când ești veselă”. Mai ții minte când Îmi spuneai așa? Malin, de ce ai zburat? Ți-a căzut În palmă o stea. Nu, mie mi s-au scufundat toate stelele, toată noaptea În suflet. Caut steaua care ești tu. Ești o stea, cred, mare, luminoasă, caldă. Ești un Început, ești un sfârșit, ești un eu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
suntem și tu și eu, Nu plânge, pământu-i tot măr Mi se pare, uneori aur - Alte ori floare ori cărbune ursuz Ros de timp că un os, Dragostea numai Îl arată frumos, Si glasul care Îi descânta În auz. Și zbori - unde? Rămâi - unde? Lângă luna desenată Cuibul nu te mai ascunde Pasăre adevărată! Te vei roți pe suflet până Îți va fi floare Inima... Mult destin, așteaptă - ascuns În flori, păgâne? Va fi ușurare sau mereu un Centaur Fermecatul ochi
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Tăcu Zeletin și un fragment din ,,Braconierii” - al acestuia, din volumul „Omul interzis”: BRACONIERII Hainele cerului viscolesc În geamuri apocrife Și urlă că veacul lupilor cu gura deschisă de la pământ La nouri În care lumea se sparge În țândări și zboară Capul strigoiului vesperal din grota enigmelor Descifrează acel incunabul LOHDAGOA KING Predicții inefabile sugerează că totuși ceva se apropie Academia Kryptia cântă ,,Sup șed cimin” În centuri de castitate Mâine la ora treisprezece exact Va Începe ediția princeps a simpozionului
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
o mașină Aro-long, neînregistrată la poartă, cu echipament de luptă corp la corp, la care se adaugă o noutate: mănușile model „Silko” de fabricație japoneză, 45 pe mâna dreaptă, 5 pe mâna stângă. Cu o asemenea mânușa puteai oricui să zbori capul de pe umeri. - Prin nebuloasa Ordinului 2600/ 12.012/89 se zărește Într-o imagine de reconstituire horror, stihia platoului 5 din abatorul Tătărași unde urma să fie aduse pentru tăiere și ambalare „cadavrele unor animale din turmă dezorientata”. La
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Gherla, urmăriți din umbră de medicul militar Sergiu Sciucă „nevinovatul” cumpărător al unei case furate, desi cunoștea statutul ei juridic și proveniență. (X) - În 14 decembrie 1989, domnul colonel de pompieri Adrian Filioreanu a eșuat În tentativa de a-mi zbura capul de pe umeri. A reușit Însă, câțiva ani mai tarziu, după Revoluția anticomunista, să-mi zdrobească viața În numele „legilor” democrației originale, mai potrivit spus, În numele și pe fondul haosului tranziției criptocomuniste. - Familia Sciucă Sergiu, familia Filioreanu, rude prin căsătoria fiicei-fiu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
acestuia, școlarul nu trebuie să fie ,,îndopat” cu informații care depășesc posibilitățile sale intelectuale și de vârstă. Rezultatul unui asemenea tip de învățământ este unul dăunător pentru elevi, deoarece ,,învățătura neaflând mintea tânărului coaptă nu se înrădăcinează, ci încă atuncea zboară”. În Gramatica românească pedagogul bănățean preciza cu justețe scopul studierii acestui obiect: să insufle dragostea față de limba maternă, să-i învețe pe elevi scris-cititul corect și să se exprime coerent în spiritul limbii române. Pentru predarea alfabetului la clasa I
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
o droaie de copii cu săniile, iar între ei un bărbat voinic, care, nici una nici două, s-a așezat pe o săniuță și dă-i drumul la vale. Copiii au sărit și ei pe săniuțe, după el. În urma lor, zăpada zbura ca norul. Când m-am apropiat, pe cine credeți că văd? Pe moș Creangă. El era și le spunea copiilor: „Ați văzut? Așa se conduce sania!” Strașnic învățător îi moș Creangă. Pe nesimțite, am ajuns în Valea Plângerii. În fața Bojdeucii
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
vede). Chiar dacă, așa cum spune Neera, un geniu vârstă n-are, muritorilor le e dat să parcurgă un curs firesc al vieții, cu etape de neconfundat : omul e mâhnit/ Când în amurgul vieții pășește neoprit.../ În tainele naturei e lege ca să zboare/ Amurgul către noapte, aurora către soare (I 6). În fața pretorului Postum, mereu înflăcărat de focul nebunei tinereți, Horațiu susține, evitând să-și deconspire noua pasiune, că nu mai nutrește astfel de avânturi juvenile : Postum, ești încă tânăr și inima-ți
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
veselie. Poetul își dă seama că e condamnat la dispariție fizică și că doar opera lui are șansa de a se sustrage sentinței : E un decret de moarte, o știu, sunt pregătit./ Fie !... a mea cenușă de-acum pe vânturi zboare,/ Rămân a mele versuri a Patriei odoare. El este încredințat că zilele îi sunt numărate și nu mai are scăpare : De-acum grăbita moarte oriunde mă așteaptă ; sunt un om fatal./ Respiri în a mea casă un aer infernal (IV
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
spre vânzare lui Ionel, adevărată sabie a lui Damocles (II, p. 631), care atârnă deasupra tuturor întreaga piesă. În sfârșit, cele două eroine ies din scenă în chip similar. Iason îi menește cumplitei colchidiene : Ascundă-se-n pământ, cu aripi zboare sus/ În adâncimile văzduhului, de vrea/ Să scape de pedeapsa caselor regești. Medeea își face ultima apariție pe acoperișul palatului într-un car tras de doi șerpi înaripați ducând leșurile copiilor, mașinărie divină uzuală la Euripide. În universul lui Dumitru
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]