119,631 matches
-
ca un club de gimnastică Società Sportiva Costantino Reyer, a început să sponsorizeze secția de baschet în 1907, secția respectivă fiind denumită Pallacanestro Venezia. Echipa masculină a câștigat LBA în 1942 și 1943. Echipa a fost fondată în 1872 de către profesorul de gimnastică Peter Gallo în Veneția. În sezonul 1941-1942 și 1942-1943, Reyer a câștigat două titluri naționale consecutive. În anul 1944, echipa a câștigat de asemenea campionatul italian, dar victoria nu a fost aprobată de către Federația Italiană. În 2006-07, Reyer
Reyer Venezia Mestre () [Corola-website/Science/337406_a_338735]
-
madrasa a avut un statut aparte datorită faptului că savanții care o frecventau , susțineau aici cursuri de religie și științe islamice. Ulterior, totul a fost organizat pentru a face din moschee și școală o instituție a cunoașterii: au fost aduși profesori, studenți, s-au fixat disciplinele predate și s-au stabilit programele. De asemenea, a fost dotată cu o bibliotecă. Foarte curând, datorită activitității intense, a ajuns să concureze cu înaltele centre de cultură din Córdoba și Bagdad. Totodată, a început
Universitatea Al-Qarawiyyin () [Corola-website/Science/337400_a_338729]
-
diverse domenii ale științei. Activitatea științifică atinge apogeul în timpul conducerii Almoravizilor și mai ales a Merinizilor. În secolul XIV și mai târziu, majoritatea savanților și intelectualilor din Maghreb au intrat în contact cu orașul Fes și Al- Qarawiyyin, fie ca profesori, fie ca elevi, fie ca auditori. Nume precum Ibn Khaldun ( istoric), Ibn TufaylI(filosof), Ibn al-Yasamin ( matematician) s-au făcut remarcate în . Alături de alte mari personalități ale vremii, aceștia au adus un real aport în răspândirea culturii arabe, pe lângă formarea
Universitatea Al-Qarawiyyin () [Corola-website/Science/337400_a_338729]
-
Leo Africanus a contribuit, prin cartea sa intitulată "Descrierea Africii", la introducerea acestui spațiu în Occident. Pentru a menține prestigiul acestui mediu intelectual, sultanii Marocului au avut grijă să promoveze cunoașterea, creând un mediu favorabil învățării atât elevilor, cât și profesorilor. Discipolii au depus un efort remarcabil. Ei au contribuit la menținerea unității lingvistice prin promovarea limbii arabe cu tot mecanismul său. Reputația și prestigiul instituției Al-Qarawiyyin se datorează în primul rând studierii științelor juridice și a Islamului ca religie , aceasta
Universitatea Al-Qarawiyyin () [Corola-website/Science/337400_a_338729]
-
elevii puteau alege între Facultatea de Litere și cea consacrată exclusiv religiei. De asemenea, s-a prevăzut introducerea în programă a unor noi materii precum istoria și geografia. S-au stabilit datele vacanțelor și a zilelor de curs, precum și salariile profesorilor. În perioada Protectoratul francez al Marocului , rolul universității începe să se diminueze, din cauza restricțiilor impuse de conducerea franceză și a opoziției pe care o manifesta față de reformă. Odată cu obținerea independenței Marocului, în anul 1956, s-au reluat lucrările de restaurare
Universitatea Al-Qarawiyyin () [Corola-website/Science/337400_a_338729]
-
videoclipurile sale, pentru că include și alte facilități, cum ar fi urmărirea progresului, exerciții practice, și instrumente de predare. Materialele pot fi accesate și prin intermediul aplicațiilor mobile. Videoclipurile arată înregistrarea de desene pe o tablă electronică, similare cu modul în care profesorii își desfășoară orele. Naratorul descrie fiecare desen și modul în care acesta se referă la materialul predat. Grupuri non-profit au distribuit offline, versiuni de videoclipuri în zonele rurale din Asia, America latină și Africa. Website-ul generează probleme bazate pe nivelul de
Academia Khan () [Corola-website/Science/337415_a_338744]
-
niciodată, rămânând o celibatară toată viața ei. Ea a fost considerată o femeie încrezătoare, independentă și una cu pasiuni neobișnuite. A fost o reprezentată de seamă a femeilor din acele timpuri. Interesele sale în geologie, botanică, antropologie, zoologie au necesitat profesori particulari, femeile nefiind considerate apte să studieze la universități. Femeilor li s-a permis accesul în universităță în 1903, când tatăl Theresei a legalizat acest lucru. La vârsta de 21 de ani ea a început un tur al Europei și
Theresa de Bavaria () [Corola-website/Science/337420_a_338749]
-
căsătorit cu Catharina († 1791), fiica consilierului guvernamental imperial la Viena Johann Heinrich Schreibers. Soții au avut mai mulți copii, printre care au fost Joseph Franz (n. 7. februarie 1766, Schemnitz - d. 26 octombrie 1839, Viena), cunoscut medic precum de asemenea profesor de botanică și chimie la Universitatea din Viena, Emil "Gottfried" (1767-1792) și sora lor Franziska (1769-1850), o pianistă talentată. Marele compozitor Wolfgang Amadeus Mozart a fost împrietenit strâns cu familia Jacquin. El a dedicat mai multe compoziții membrilor acestei familii
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
înscris și pentru botanica. După scurtă vreme a părăsit orașul său natal și s-a mutat la [[Paris]], universitatea de acolo având un renume mai însemnat. Jacquin a avut acolo prilejul să studieze mai departe medicina, iar botanica la cunoscutul profesor [[Bernard de Jussieu]]. [[Fișier:Nikolaus Joseph Freiherr von Jacquin (Nr. 35) Bust in the Arkadenhof, University of Vienna -2173.jpg|thumb|225px|Bustul lui Jacquin, Univ. Viena]] În anul 1752, Jacquin a urmat invitații medicului celebru [[Gerhard van Swieten]], unui
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
Schönbrunn]]. [[Fișier:Gedenktafel Jacquin.jpg|thumb|225px|Pietre funerare pentru baronul Nikolaus von Jacquin, azi în grădina botanică din Viena]] Pe 9 iunie 1763, Jacquin a fost numit de către Maria Terezia consilier imperial montan și pentru afaceri monetare ("Münzrat") precum profesor de industrie minieră practică și chimie în Schemnitz. Apoi, în 1768, împărăteasa l-a numit profesor de botanică și chimie la [[Universitatea din Viena]], un post care a fost legat cu funcția de director al grădinii botanice nou înființate la
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
grădina botanică din Viena]] Pe 9 iunie 1763, Jacquin a fost numit de către Maria Terezia consilier imperial montan și pentru afaceri monetare ("Münzrat") precum profesor de industrie minieră practică și chimie în Schemnitz. Apoi, în 1768, împărăteasa l-a numit profesor de botanică și chimie la [[Universitatea din Viena]], un post care a fost legat cu funcția de director al grădinii botanice nou înființate la "Rennweg" (nume de stradă) precum cu supravegherea grădinii imperiale din Schönbrunn. Profesura în chimie a delegat
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
volume este estimat de [[Christie’s]] din Londra la aproximativ CHF 50.000. [[Categorie:Nașteri în 1727]] [[Categorie:Nașteri pe 16 februarie]] [[Categorie:Decese în 1817]] [[Categorie:Decese pe 26 octombrie]] [[Categorie:Botaniști cu abreviere de autor]] [[Categorie:Rectori]] [[Categorie:Profesori universitari]] [[Categorie:Cetățeni de onoare]] [[Categorie:Biologi ai secolului al XVIII-lea]] [[Categorie:Biologi ai secolului al XIX-lea]] [[Categorie:Chimiști ai secolului al XVIII-lea]] [[Categorie:Chimiști ai secolului al XIX-lea]] [[Categorie:Medici ai secolului al XVIII-lea
Nikolaus Joseph von Jacquin () [Corola-website/Science/337404_a_338733]
-
statele vecine. El a devenit unul birourile de avocați cele mai renumite din New England.În 1890 când venitul mediul al avocaților era de numai 3000 dolari pe an, Brandeis câștiga deja 50000 dolari pe an. Și unii din foștii profesori i-au trimis clienți, si cu timpul, Brandeis și-a asigurat o bază financiară și libertatea de a asumă un rol activ în susținerea unor cauze care i se păreau însemnate. Ca partener la biroul avocațial, el lucra că consilier
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
(n. 19 noiembrie 1962) este un jurist român, fost judecător, în prezent avocat și profesor universitar. A activat ca judecător peste 25 de ani, ocupând mai multe funcții de conducere în cadrul instanțelor judecătorești, iar în perioada (2003-2011) a fost membru al Consiliului Superior al Magistraturii, fiind ales primul președinte al acestei instituții, reînființate în anul
Dan Lupașcu () [Corola-website/Science/335829_a_337158]
-
de judecător, Dan Lupașcu a desfășurat activitate didactică la Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir” din București (1993-1995), Universitatea din București (1994-1995), Institutul Național al Magistraturii (1993 la zi) și Universitatea „Nicolae Titulescu” din București (2002 la zi). Are gradul didactic de profesor universitar și predă la Facultatea de Drept a Universității “Nicolae Titulescu“ din București disciplinele Dreptul familiei, Drept internațional privat și Organizare judiciară, iar la Institutul Național al Magistraturii este formator la disciplina Drept civil. Dan Lupașcu a făcut parte din
Dan Lupașcu () [Corola-website/Science/335829_a_337158]
-
varietate de instrumente (clarinet, trompeta, flaut etc) a fost cel dintâi dirijor al Fanfarei Armatei israeliene, a dirijat fanfara ostașilor evrei la Alexandria in Egipt, a fondat fanfara pompierilor din Hadera și a fost cunoscut în orașul Hadera ca un profesor de canto și instrumente muzicale foarte exigent. Mama, Geula, era educatoare. Sub influența tatălui, Shlomo Gronich a învățat să cânte la pian și la acordeon de la vârsta de 6 ani, iar la 7 ani a dat prima performanță în public
Shlomo Gronich () [Corola-website/Science/335846_a_337175]
-
progresiv, cu influențe din rhythm and blues, jazz, muzică etnică, genuri „orientale”, klezmer etc În 1991 el a înființat corul Sheba alcătuit din tineri din familii Beta Israel imigrate din Etiopia. Fratele mai mare al lui Gronich, Ilan Gronich, este profesor la clasa de vioară la Universitatea de arte UDK din Berlin. Fratele cel mic, Yaron, a căzut în luptele de la izbucnirea Războiului de Yom Kipur (octombrie 1973). Gronich a compus peste 15 albume, incluzând: Gronich a compus banda sonoră pentru
Shlomo Gronich () [Corola-website/Science/335846_a_337175]
-
este o piesă de teatru a autorului român Camil Petrescu. „Casa Snagov” este un sanatoriu de boli nervoase condus de profesor dr. Omu (personaj care apare și în piesa "Prof. dr. Omu vindecă de dragoste"). Mihai Stănculescu, un proaspăt arhitect, este adus la sanatoriu pentru că a încercat să se sinucidă, fiind adus în pragul nebuniei din cauza dragostei sale față de Bella. Aceasta
Iată femeia pe care o iubesc () [Corola-website/Science/335860_a_337189]
-
la Liceul Traian din Turnu Severin, făcînd parte din prima serie de elevi care a susținut concurs de admitere, în septembrie 1908, fiind clasificat primul din 120 de elevi admiși. Pasiunea pentru limba și literatura franceză a fost cultivată de profesorul său, George Oprescu, care peste ani a ajuns profesor universitar de Istoria Artei, membru titular al Academiei Române, autor al unei monografii despre viața și opera lui Théodore Géricault. Traducerea romanului „Dragostea mascată sau Nesocotință și fericire” al lui Balzac, realizată
Constantin Hălălău () [Corola-website/Science/335856_a_337185]
-
prima serie de elevi care a susținut concurs de admitere, în septembrie 1908, fiind clasificat primul din 120 de elevi admiși. Pasiunea pentru limba și literatura franceză a fost cultivată de profesorul său, George Oprescu, care peste ani a ajuns profesor universitar de Istoria Artei, membru titular al Academiei Române, autor al unei monografii despre viața și opera lui Théodore Géricault. Traducerea romanului „Dragostea mascată sau Nesocotință și fericire” al lui Balzac, realizată la 19 ani, pe cînd era elev la Turnu
Constantin Hălălău () [Corola-website/Science/335856_a_337185]
-
1928 cu lucrarea „Apendicita chistică”. S-a căsătorit în anul 1924 cu Ana Năstăsescu, absolventă a Facultății de Litere, cu care a avut doi băieți, care au ales aceeași profesie: Dan Hălălău (1929-2010), medic primar oftalmolog și Florin Hălălău (1933-2007), profesor universitar de anatomie patologică. În 1937 intră prin concurs la Spitalul Militar Central, unde între 1941 și 1942 este Șef al Serviciului 2 Chirurgie. În timpul celui de-al doilea război mondial a efectuat două campanii pe frontul de est. În
Constantin Hălălău () [Corola-website/Science/335856_a_337185]
-
(n. 18 iunie 1878, Cireș-Opăițeni, Storojineț - d. 26 mai 1951, Gura Humorului) a fost un patriot român, profesor, membru activ, „emeritat” și „onorar”, al Societății Academice Românești „Junimea” din Cernăuți, președinte al Comisiei literare a „Junimii”, vicepreședinte al acestei societăți. Născut la 18 iunie 1878, în comuna Cireș-Opăițeni, județul Storojineț, Bucovina, Imperiul Austro-Ungar, fiind fiul cel mare al
Arcadie Dugan-Opaiț () [Corola-website/Science/335865_a_337194]
-
și-a finalizat cursurile școlii primare la Storojineț. Urmează cursurile Gimnaziului cel Mare din Rădăuți. Susține examenul de bacalaureat în 1898, apoi se înscrie la Universitatea din Cernăuți, dar nu la filologie clasică, unde dovedea reale abilități, ci, la sfatul profesorului dr. Ion Gheorghe Sbiera, la limba germană. Trece cu brio examenele cu profesori nativi și ajunge să predea încă din anul IV de studenție ca profesor suplinitor la Gimnaziul cel Mare din Cernăuți devenit ulterior Liceul „Aron Pumnul”. Satisface stagiul
Arcadie Dugan-Opaiț () [Corola-website/Science/335865_a_337194]
-
din Rădăuți. Susține examenul de bacalaureat în 1898, apoi se înscrie la Universitatea din Cernăuți, dar nu la filologie clasică, unde dovedea reale abilități, ci, la sfatul profesorului dr. Ion Gheorghe Sbiera, la limba germană. Trece cu brio examenele cu profesori nativi și ajunge să predea încă din anul IV de studenție ca profesor suplinitor la Gimnaziul cel Mare din Cernăuți devenit ulterior Liceul „Aron Pumnul”. Satisface stagiul militar între 1902-1903 la Regimentul 4 Infanterie Cernăuți, este apoi numit profesor suplinitor
Arcadie Dugan-Opaiț () [Corola-website/Science/335865_a_337194]
-
din Cernăuți, dar nu la filologie clasică, unde dovedea reale abilități, ci, la sfatul profesorului dr. Ion Gheorghe Sbiera, la limba germană. Trece cu brio examenele cu profesori nativi și ajunge să predea încă din anul IV de studenție ca profesor suplinitor la Gimnaziul cel Mare din Cernăuți devenit ulterior Liceul „Aron Pumnul”. Satisface stagiul militar între 1902-1903 la Regimentul 4 Infanterie Cernăuți, este apoi numit profesor suplinitor la Gimnaziul Greco-Ortodox din Suceava între 1902-1908, unde se titularizează în 1908 ca
Arcadie Dugan-Opaiț () [Corola-website/Science/335865_a_337194]