119,631 matches
-
cu profesori nativi și ajunge să predea încă din anul IV de studenție ca profesor suplinitor la Gimnaziul cel Mare din Cernăuți devenit ulterior Liceul „Aron Pumnul”. Satisface stagiul militar între 1902-1903 la Regimentul 4 Infanterie Cernăuți, este apoi numit profesor suplinitor la Gimnaziul Greco-Ortodox din Suceava între 1902-1908, unde se titularizează în 1908 ca profesor de limba germană și gimnastică, această ultimă disciplină la propunerea directorului Ștefan de Repta. Ca student, și mai apoi, în Suceava, are grijă de fratele
Arcadie Dugan-Opaiț () [Corola-website/Science/335865_a_337194]
-
suplinitor la Gimnaziul cel Mare din Cernăuți devenit ulterior Liceul „Aron Pumnul”. Satisface stagiul militar între 1902-1903 la Regimentul 4 Infanterie Cernăuți, este apoi numit profesor suplinitor la Gimnaziul Greco-Ortodox din Suceava între 1902-1908, unde se titularizează în 1908 ca profesor de limba germană și gimnastică, această ultimă disciplină la propunerea directorului Ștefan de Repta. Ca student, și mai apoi, în Suceava, are grijă de fratele său, Ilie Dugan-Opaiț, dovedindu-se un profesor exemplar, sever, corect, nepărtinitor. Parcursul sucevean al profesorului
Arcadie Dugan-Opaiț () [Corola-website/Science/335865_a_337194]
-
între 1902-1908, unde se titularizează în 1908 ca profesor de limba germană și gimnastică, această ultimă disciplină la propunerea directorului Ștefan de Repta. Ca student, și mai apoi, în Suceava, are grijă de fratele său, Ilie Dugan-Opaiț, dovedindu-se un profesor exemplar, sever, corect, nepărtinitor. Parcursul sucevean al profesorului se termină dramatic, decedându-i socrul - Ioan Ferlievici - apoi soția, Olga Bărbuță și la numai două săptămâni, Despina, fiica sa. În 1912 se mută la Cernăuți, recăsătorindu-se abia aproape de pensionare, în
Arcadie Dugan-Opaiț () [Corola-website/Science/335865_a_337194]
-
profesor de limba germană și gimnastică, această ultimă disciplină la propunerea directorului Ștefan de Repta. Ca student, și mai apoi, în Suceava, are grijă de fratele său, Ilie Dugan-Opaiț, dovedindu-se un profesor exemplar, sever, corect, nepărtinitor. Parcursul sucevean al profesorului se termină dramatic, decedându-i socrul - Ioan Ferlievici - apoi soția, Olga Bărbuță și la numai două săptămâni, Despina, fiica sa. În 1912 se mută la Cernăuți, recăsătorindu-se abia aproape de pensionare, în 1936. Arcadie Dugan-Opaiț se înscrie în Junimea încă
Arcadie Dugan-Opaiț () [Corola-website/Science/335865_a_337194]
-
Junimii”, cum l-a numit nepotul său, Nicolae Popescu, Arcadie Dugan-Opaiț convoacă, la 2 mai 1919, o adunare generală extraordinară, reluând astfel activitatea societății cu o activitate în special de factură cultural-națională. În 1922, se adoptă un nou statut și profesorul Arcadie Dugan-Opaiț reintră în rândul membrilor „emeritați”. În 1925, profesorul Dugan termină „Șematismul” și începe lucrul la „Raportul anual mare pe perioada 1908/9-1925/6, lucrare tipărită în 1000 de exemplare, apreciată în epocă drept o lucrare de istorie a
Arcadie Dugan-Opaiț () [Corola-website/Science/335865_a_337194]
-
Dugan-Opaiț convoacă, la 2 mai 1919, o adunare generală extraordinară, reluând astfel activitatea societății cu o activitate în special de factură cultural-națională. În 1922, se adoptă un nou statut și profesorul Arcadie Dugan-Opaiț reintră în rândul membrilor „emeritați”. În 1925, profesorul Dugan termină „Șematismul” și începe lucrul la „Raportul anual mare pe perioada 1908/9-1925/6, lucrare tipărită în 1000 de exemplare, apreciată în epocă drept o lucrare de istorie a societății. Odată Bucovina revenită la Patria mamă, Arcadie Dugan-Opaiț primește
Arcadie Dugan-Opaiț () [Corola-website/Science/335865_a_337194]
-
României" în grad de Cavaler, prin decretul regal 955/ 9 martie 1923 pentru meritul de a fi fost mare român și neobosit îndrumător cultural pentru mai bine de jumătate de veac în Cernăuții de baștină. Prin activitatea sa necurmată ca profesor, dar mai ales ca „Vulpan” al Societății Academice Junimea, Arcadie Dugan - „om a cărui viață este un cult de românism” (Ilie Dugan-Opaiț - Glasul Bucovinei, 1936, p. 3) - și frații săi, Ilie și Valerian (alt mare român, folclorist de frunte și
Arcadie Dugan-Opaiț () [Corola-website/Science/335865_a_337194]
-
rezistenței în fața slavizării și a deznaționalizării) luptă activ și cu izbânzi la readucerea „acasă” a unui teritoriu „răptuit” din trupul țării - al acelei „țări” fără de care istoria României nu ar putea fi niciodată scrisă. Activitatea Junimii sub imperiul spiritual al profesorului Arcadie Dugan-Opaiț se axează în principal pe afirmarea identitar-națională a românilor bucovineni, prin cabinete de lectură, prin spectacole de teatru și operă, apărarea tricolorului și a valorilor naționale românești, prin susținerea presei naționale în Bucovina, prin răspândirea literaturii și a
Arcadie Dugan-Opaiț () [Corola-website/Science/335865_a_337194]
-
sale de îndrumător spiritual al Junimii, postură în care, în 1930, încă pregătea aspiranți pentru susținerea examenului regulamentar pentru primirea în societate. Perioada interbelică schimbă radical condițiile de manifestare a studenților de la Universitatea din Cernăuți. Pe fondul intensificării extremismului naționalist, profesorul Arcadie Dugan nu face nici o concesie în acest domeniu activității studenților junimeni. Cercetătoarea Rodica Șcraba (1994) opinează că acesta ar fi motivul criticilor aspre aduse profesorului Arcadie Dugan în 1928 și chiar și motivul pentru care este pensionat, în 1938
Arcadie Dugan-Opaiț () [Corola-website/Science/335865_a_337194]
-
condițiile de manifestare a studenților de la Universitatea din Cernăuți. Pe fondul intensificării extremismului naționalist, profesorul Arcadie Dugan nu face nici o concesie în acest domeniu activității studenților junimeni. Cercetătoarea Rodica Șcraba (1994) opinează că acesta ar fi motivul criticilor aspre aduse profesorului Arcadie Dugan în 1928 și chiar și motivul pentru care este pensionat, în 1938, cu doi ani mai devreme de la catedra sa de la Liceul "Aron Pumnul" din Cernăuți. „Noile generații de studenți nu mai erau ceea ce fuseseră înaintașii lor, pe
Arcadie Dugan-Opaiț () [Corola-website/Science/335865_a_337194]
-
ca realizator de filme în Slovacia, Republica Cehă, SUA și Canada. Cele mai multe dintre filmele sale au fost regizate împreună cu Elmar Klos. Cei doi au devenit celebri pentru filmul premiat cu Oscar Magazinul de pe strada mare ("Obchod na korze", 1965). În calitate de profesor la FAMU (Școala de Film și Televiziune a Academiei de Arte Dramatice) din Praga, Kadár i-a instruit pe mulți dintre regizorii care au dat naștere Noului Val Cehoslovac din anii 1960. După ce s-a mutat în Statele Unite ale Americii
Ján Kadár () [Corola-website/Science/335879_a_337208]
-
Școala de Film și Televiziune a Academiei de Arte Dramatice) din Praga, Kadár i-a instruit pe mulți dintre regizorii care au dat naștere Noului Val Cehoslovac din anii 1960. După ce s-a mutat în Statele Unite ale Americii, a devenit profesor de regie de film la American Film Institute din Beverly Hills. Viața sa privată, precum și filmele sale, au inclus influențe ale mai multor culturi: evreiască, Slovacă, maghiară, cehă și americană. Kadár s-a născut la Budapesta, capitala Regatului Ungariei, ce
Ján Kadár () [Corola-website/Science/335879_a_337208]
-
Statele Unite ale Americii, unde emigrase în noiembrie 1968. Acesta a fost ultimul său film realizat împreună cu Klos. El și-a reluat cariera în SUA și Canada, realizând atât filme de cinema, cât și de televiziune. A fost, de asemenea, un profesor popular de regie de film la Centrul pentru Studii de Film Avansate din cadrul American Film Institute. Ján Kadár și Elmar Klos au oscilat inițial între comedie și propagandă hardcore, prezentând doctrina marxist-leninistă și aderând la curentul realist socialist. Primul film
Ján Kadár () [Corola-website/Science/335879_a_337208]
-
la Innsbruck cu numele de Diana Obexer, în 1917, ea s-a căsătorit cu Julije Budisavljević, un medic sârb care la acea vreme lucra ca rezident la o clinică de chirurgie din Innsbruck. În 1919, dr. Budisavljević a fost numit profesor de chirurgie la , și cei doi s-au mutat la Zagreb, la acea vreme în Regatul Iugoslaviei. În timpul celui de al Doilea Război Mondial, Iugoslavia a fost invadată de forțele Axei în aprilie 1941 și Statul Independent al Croației a
Diana Budisavljević () [Corola-website/Science/335868_a_337197]
-
deținuții diverselor lagăre care erau mutați la Zagreb și în alte locuri. La începutul lui iulie 1942, cu ajutorul ofițerului german Albert von Kotzian, Budisavljević a obținut permisiune scrisă să ia copiii din . Cu ajutorul Ministerului Afacerilor Sociale, în special cu al profesorului Kamilo Bresler, ea a reușit să mute copiii din lagăr la Zagreb, Jastrebarsko și apoi la Sisak. După eforturile de salvare din Stara Gradiška, purtând uniforma de asistentă medicală de la Crucea Roșie, Budisavljević a luat parte la transportul copiilor din
Diana Budisavljević () [Corola-website/Science/335868_a_337197]
-
a fost al șaptelea și cel mai mic copil al Landgrafului Frederic I de Hesse-Homburg, care a murit în 1638, lăsându-și copii în grija mamei lor, Margaret Elisabeth de Leiningen-Westerburg. La dorința mamei sale, Frederic a fost educat de profesori particulari împreună cu fiii vărului său, Georg al II-lea, Landgraf de Hesse-Darmstadt, la Marburg. În 1648 el și-a rupt piciorul și și-a petrecut convalescența la Bad Pfäfers. Când mareșalul Henri de la Tour d'Auvergne, Viconte de Turenne a
Frederic al II-lea, Landgraf de Hesse-Homburg () [Corola-website/Science/335887_a_337216]
-
regelui Faisal I nu l-a reînnoit. Totuși,activitatea ei a fost tolerată de autorități până în anul 1929. Odată cu tulburările antievreiești din Palestina din 1929, au izbucnit și în Irak demonstrații antisioniste, activitățile sioniste au fost puse în afara legii, iar profesorii veniți din Palestina pentru a preda ebraica și istoria evreilor, au fost siliți să părăsească țara. Anii 1930, mai ales după încoronarea regelui Ghazi I(1933-1939), au cunoscut o deteriorare a situației evreilor din Irak. În trecut mișcarea naționalistă arabă
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
fost concediați din posturile lor în acel minister. Apoi s-au stabilit cote neoficiale în ce privește numărul de evrei ce pot fi angajați în serviciile de stat sau admiși în licee și colegii. În 1935 au fost expulzați din Irak ultimii profesori evrei veniți din Palestina, iar președintele organizației sioniste locale a fost judecat, iar ulterior expulzat. După căderea regimului pro-nazist al lui Rashid Ali pașa al Kilani, în vreme ce trupele britanice se aflau la poarta Bagdadului, la 1-2 iunie 1941 a izbucnit
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
până la șaptezeci de coți și așa a permis o vedere a ariei integrale a templului.” Unii arheologi sunt de părere că cetatea a avut doar un singur turn, amplasat în colțul de sud-est al ansamblului; de examplu, Pierre Benoit, fost profesor de Noul Testament la École Biblique, după ce a efectuat ample cercetări arheologice ale sitului, a conchis că nu există absolut nici un sprijin [arheologic] în favoarea ipotezei că au fost patru turnuri. Iosephus atestă importanța Antonia: „Căci dacă este Templul stă ca o
Cetatea Antonia () [Corola-website/Science/335892_a_337221]
-
Nakadake) a vulcanului Aso, ejecțiile de cenușă ridicându-se până la 100 de metri în aer. Agenția de Meteorologie a declarat că legătura dintre erupția și cutremurele nu este clară. Hiroshi Shimizu, președintele Comitetului de Coordonare pentru Prognozarea Erupțiilor Volcanice și profesor la Universitated din Kyushu, a declarat:
Cutremurele din Kumamoto (2016) () [Corola-website/Science/335902_a_337231]
-
are oficii în Struga și în Skopje (un șef de birou, un director executiv și un secretar tehnic) și este organizat de un consiliu al Festivalului, care este format din profesioniști cunoscuți în domeniul poeziei (poeți, critici literari, traducători și profesori de cultură și literatură comparată). Festivalul constă din mai multe evenimente organizate în diferite locații: Alte evenimente includ ateliere de creație, mese rotunde pe diverse teme sociale și influența lor asupra poeziei etc. Un alt eveniment este așa-numita "Caravana
Serile de Poezie de la Struga () [Corola-website/Science/335909_a_337238]
-
(17.XI.1943, satul Tudora, raionul Ștefan Vodă), lingvistă din Republica Moldova. Specializată în gramatica limbii române. Doctor în filologie (1980), doctor habilitat în filologie (2000), profesor universitar (2008). A absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Moldova (1965). Și-a început activitatea la Institutul de Limbă și Literatură al A.Ș.M., unde a parcurs toate etapele de promovare în carieră: cercetător stagiar (1965-1974
Elena Constantinovici () [Corola-website/Science/335915_a_337244]
-
integrare socială" (PNUD), 2002-2004. Activează în calitate de cercetător principal la Institutul de Filologie al Academiei de Științe a Moldovei (din 2000). Lucrează în domeniul gramaticii limbii române. Între anii 2002-2004 a activat în calitate de coordonator și сoautor la editarea unui ghid pentru profesorii de limba română ca limba a doua " Predarea și învățarea limbii prin comunicare", Chișinău, 2002 și a unui set de manuale de limba română ca limba a doua "Limba care ne unește": Manual nivelul I, nivelul II, nivelul III, Chișinău
Elena Constantinovici () [Corola-website/Science/335915_a_337244]
-
din țară, un tânăr inginer care lucra la minele de uraniu (confirmat ulterior în clinicile de boli profesionale din Cluj, București și în Cehoslovacia). În anul 1959 a fost angajat, prin concurs, la Centrul de Hematologie din București, condus de profesorul Constantin T. Nicolau (din școala lui N. Gh. Lupu). Începând din 1976, doctorul G. Grigoriu a lucrat în Clinica de Hematologie a Spitalului Fundeni, nou înființată, condusă de profesorul Ștefan Berceanu. Pe lângă îndatorirea principală de îngrijire a unui număr de
Gheorghe M. Grigoriu () [Corola-website/Science/335913_a_337242]
-
angajat, prin concurs, la Centrul de Hematologie din București, condus de profesorul Constantin T. Nicolau (din școala lui N. Gh. Lupu). Începând din 1976, doctorul G. Grigoriu a lucrat în Clinica de Hematologie a Spitalului Fundeni, nou înființată, condusă de profesorul Ștefan Berceanu. Pe lângă îndatorirea principală de îngrijire a unui număr de bolnavi din clinică, a creat Laboratorul de Cercetări Hematopoietice și a coordonat o vreme activitatea acestuia și după pensionare (1993). Împreună cu colectivul său de cercetare, pe care l-a
Gheorghe M. Grigoriu () [Corola-website/Science/335913_a_337242]