119,853 matches
-
planeta O, în timp ce Whitt și Lucia rămân să reconstruiască Formosa cât mai aproape de centrul fierbinte al Pământului, ambii găsind soluția pentru perpetuarea speciei umane. Înapoi în Bucureștiul anului 5000, Ioan Doicin se trezește din somn alături de Ri și își dă seama că totul a fost de fapt un vis. Structura romanului este diferită în versiunea din volum față de cea publicată în revistă. Prima versiune conținea 13 capitole (o provocare, un prolog, 10 capitole numerotate și un epilog), acțiunea din final fiind
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
înlocuind militarii epuizații ai Diviziei a 36-a de infanterie. Astfel, Divizia a 3-a era deja pe pozițiile care îi permiteau sprijinirea atacului împotriva pozițiilor germane. Generalul Jacob Devers, comandantul Grupului de Armată al 6-lea și-a dat seama că francezii au nevoie de sprijinul sporit al americanilor și a aranjat transferul în zonă a încă unei divizii a SUA. Pentru această misiune a fost transferată din zona Ardenilor Divizia a 29-a de infanterie. Nou sosiții au luat
Punga Colmar () [Corola-website/Science/334142_a_335471]
-
și verifica progresiv metoda de cercetare, ajungând astfel la o excelentă pregătire teoretică și de teren.” Cercetările sale în Ținutul Codrului s-au concretizat în numeroase comunicări și articole publicate, între care studiul Codrul -zonă „de trecere” ,dar, mai cu seamă, în lucrarea de licență "Contribuții la cercetarea magiei" (1973) și teza de doctorat "Relațiile de familie în folclorul Zonei Codru" (1989). După o perioadă de activitate în învățământul preuniversitar (1973-1990, profesor de limba franceză la Liceul din Livada, jud. Satu-Mare
Viorel Rogoz () [Corola-website/Science/334152_a_335481]
-
noapte de „singuratic octombrie”, cu un cer gri și cu frunze ce se ofilesc. În regiunea Weir, lângă lacul Auber, naratorul trece cu o inimă „vulcanică”. El are o discuție „serioasă și sobră” cu sufletul său, fără a-și da seama că este octombrie sau încotro se îndreaptă. Naratorul privește cerul pe când noaptea dispărea, remarcând o stea strălucitoare și o întreabă dacă știe că lacrimile de pe obrajii lui nu s-au uscat încă. Sufletul său, cu toate acestea, nu are încredere
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
strălucitoare și o întreabă dacă știe că lacrimile de pe obrajii lui nu s-au uscat încă. Sufletul său, cu toate acestea, nu are încredere în stea și în locul unde îl duce ea. În timp ce naratorul își liniștește sufletul, el își dă seama că a mers inconștient la mormântul „Ulalumei pierdute” chiar în acea noapte în care o îngropase acolo cu un an înainte. Spre deosebire de poemul „Annabel Lee”, acest poem prezintă un narator care nu este conștient de întoarcerea sa la mormântul iubitei
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
o aluzie la latinescul "lumen", o lumină ce simbolizează întristarea. Naratorul își personifică sufletul ca grecescul Psyche, reprezentând partea irațională, dar atentă a subconștientului său. Psyche este primul care simte că ei merg pe jos și primul care își dă seama că au ajuns la mormântul Ulalumei. Steaua strălucitoare pe care o văd este Astarte, o zeiță asociată cu Venus, precum și cu fertilitatea și sexualitatea. „Planeta scânteind păcătoasă” din versetul final original este o altă referire la Venus. Astarte ar putea
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
vre-o rază de nădejde sau de dragoste, în sinistra adâncime a umbrelor. Într'una din aceste plimbări singuratice făcute în acel Octomvrie dezolat al celui mai imemorial an al său, miezul nopții trecuse de mult fără să bage de seamă, și cadranele stelelor începuseră să-și vorbească despre dimineață, când văzu urcându-se la orizontul răsăritean planeta Venus, steaua cu corn a speranței și a dragostei, și intrând în constelația Leului. Trecu vizuina Leului / Cu dragoste în luminoșii ei ochi
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
a speranței și a dragostei, și intrând în constelația Leului. Trecu vizuina Leului / Cu dragoste în luminoșii ei ochi. Numai o clipă binecuvântată, sperând împotriva speranței, o salută în numele unei fericiri care ar mai fi putut fi: până ce băgă de seamă că planeta se ridică chiar deasupra mormântului Virginiei. Atunci împovărat de acea superstiție a remușcărilor care se pare că l-a vizitat totdeauna când gândurile se întorceau dela visurile unei fericiri la amintirea dragostei pierdute, strigă: „Ah! ce demon m
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
ei. Ea se întoarce în India unde ea devine reporter de televiziune. Jaggu întâlnește extraterestrul și devine curioasă în timp ce-l privește distribuind pliante despre Zei lipsă. Ea încearcă să vorbească cu el, dar el o ignoră / n-o bagă în seamă. (ignored? ignores her) În cele din urmă, extraterestrul își spune povestea. Există străfulgerări-amintiri (flashback in limba engleză) care este neprevenit sau nepreocupat cu ce se întâmplă în jur (oblivious în limba engleză) referitor la obiceiurile pământești (?who is oblivious to
PK (film) () [Corola-website/Science/334281_a_335610]
-
femeie cu un spirit deosebit de cultivat și care cunoștea scrierile mistice ale filozofilor germani Fichte și Schelling, care tratau problema identității. Morella își petrece timpul citind în pat și inițiindu-și soțul în înțelesul straniu al acelor filozofii. Dându-și seama de deteriorarea fizică a sănătății ei, naratorul se sperie și începe să dorească moartea soției sale și pacea eternă. În cele din urmă, Morella moare la naștere afirmând profetic: "„Îți spun din nou că am să mor acum. Dar duc
Morella (povestire) () [Corola-website/Science/334274_a_335603]
-
decide să o boteze pentru a elibera orice rău din ea, dar acest eveniment aduce înapoi sufletul mamei în fiica ei. La ceremonie, preotul întreabă care va fi numele fetei, la care naratorul răspunde "„Morella”" aproape fără să-și dea seama. Imediat, fiica strigă: "„Iată-mă!”" și moare. Naratorul poartă cu brațele sale corpul fetei până la mormânt și nu găsește nicio urmă a primei Morella în cavoul în care a așezat-o pe cea de-a doua. „Morella” a fost publicată
Morella (povestire) () [Corola-website/Science/334274_a_335603]
-
făcut ea vreun rău? Dar uit - nevinovații sunt mereu cei care îndură martiriul!”), evocând perioada de iubire în care fusese tradusă povestirea lui Poe: „Eu nu eram atât de expansivă în iubirea mea, cred că ți-ai dat prea bine seama, motivul, eu te iubeam cum rar se iubește pe pământ și cum pot afirma că nu vei mai fi iubit”. Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Achimescu (publicată în revista "Liga literară" din București, anul II, 1894, nr. 1
Morella (povestire) () [Corola-website/Science/334274_a_335603]
-
principiilor emise de școala hanbalită. Precum celelalte școli de drept sunnite, și școala hanbalită păstrează două surse ale legii islamice: Coranul și hadith-uri (spusele și faptele Profetului). Aceste texte nu conțin îndrumări, așa că imamul Ibn Hanbal recomandă să se țină seama de consensul tovarășilor profetului Muhammad, de opinia însoțitorilor lui, apoi de hadith-urile vulnerabile și în cazuri foarte rare, de analogie. , spre deosebire de cea hanefită și cea malekită, respinge ca sursă a legii islamice, opinia personală a juriștilor, considerând că acest lucru
Școala hanbalită () [Corola-website/Science/334294_a_335623]
-
sau să evite să aibă gândul iar. Persoană în cauză începe să se întrebe în mod costant: “Sunt oare în stare de așa ceva?” sau “S-ar putea asta întâmplă în realitate?” sau “Sunt eu cu adevarat așa?” (deși își dă seama de obicei că frica ei este una irațională, ceea ce ii cauzează și mai mult chin) și încearcă din răsputeri să scape de sau să găsească un răspuns pentru gândul nedorit. Este prinsă într-un cerc vicios în care caută mental
Tulburare obsesiv-compulsivă principal obsesivă () [Corola-website/Science/334295_a_335624]
-
folosite de un om ce încerca să salveze viața fiului său bolnav. Într-una dintre vrăji, capul unui copil mort pare să vorbească. Naratorul spune: „Citește relatarea lui Poe despre vocea care venea de la muribundul hipnotizat și vă veți da seama pe jumătate de groaza acelei voci.” Povestirea „Faptele în cazul domnului Valdemar” a fost adaptată de mai multe ori pentru radio, televiziune și cinema. O primă adaptare a fost scurt-metrajul "Il caso Valdemar", produs în anul 1936, în Italia, de către
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
o văduvă bogată, și promite să-l prezinte ei. Naratorul o curtează cu asiduitate și o cere în căsătorie; ea îl face să promită că, începând din noaptea nunții, el va purta ochelari. Când își pune ochelarii, el își dă seama că femeia iubită era o bătrână zbârcită și puternic fardată. Își exprimă oroarea cu privire la aspectul ei și află că ea are vârsta de 82 de ani. Femeia începe să vorbească despre un descendent foarte prost al ei pe nume Napoleon
Ochelarii (povestire) () [Corola-website/Science/334336_a_335665]
-
bătrână zbârcită și puternic fardată. Își exprimă oroarea cu privire la aspectul ei și află că ea are vârsta de 82 de ani. Femeia începe să vorbească despre un descendent foarte prost al ei pe nume Napoleon Bonaparte Froissart. Naratorul își dă seama că „soția sa” este, de fapt, stră-străbunica sa. Doamna Lalande, care este și doamna Simpson, venise în America pentru a-l cunoaște pe moștenitorul soțului ei. Ea era însoțită de o rudă mult mai tânără, doamna Stephanie Lalande. Ori de câte ori naratorul
Ochelarii (povestire) () [Corola-website/Science/334336_a_335665]
-
soțului ei. Ea era însoțită de o rudă mult mai tânără, doamna Stephanie Lalande. Ori de câte ori naratorul a vorbit despre „doamna Lalande”, toată lumea s-a gândit că el se referea la femeia mai tânără. Atunci când bătrâna doamnă Lalande și-a dat seama că el a confundat-o cu o femeia mai tânără, din cauza vederii sale proaste, și că și-a curtat public o rudă, ea a decis să-i facă o farsă cu ajutorul lui Talbot și a unui alt complice. Nunta lor
Ochelarii (povestire) () [Corola-website/Science/334336_a_335665]
-
de celebra farsă Great Moon Hoax care a fost publicată începând din numărul din 25 august 1835 al cotidianului "New York Sun". Poe a scris mai târziu că tonul frivol al povestirii i-a făcut pe cititorii educați să-și dea seama că este vorba de o farsă. Într-una din zile, o mulțime numeroasă adunată în centrul orașului Rotterdam observă un obiect de zbor ciudat, asemănător cu un balon cu aer cald, care traversează cerul. Un omuleț cu aspect ciudat aruncă
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
ale Pământului din spațiu, precum și coborârea sa pe satelitul vulcanic. Călătorul descoperă că Luna este locuită de oameni mici de statură, urâți și fără urechi: "„(...) agățându-mă cu amândouă mâinile de plasă, abia dacă mai avui vreme să-mi dau seama că întregul ținut, atât cât vedeam cu ochii, era presărat pretutindeni cu locuințe de pitici, când, iată, am și căzut cu capul în jos drept în inima unei cetăți fantastice, în mijlocul unei mulțimi numeroase de omuleți pociți și mărunței, care
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
slab și are un aer serios, în timp ce colegul său Hugh Prelată este mic și îndesat și pare batjocoritor. Beți turtă și fără nici un ban, ei decid să plece fără să plătească, fiind fugăriți de barmanița furioasă. Fără să-și dea seama, ajung în cartierele interzise ale orașului - condamnate prin ordin regal din pricina faptului că acolo era un focar de ciumă - și se ascund într-o prăvălie de pompe funebre. În interiorul prăvăliei ei observă o adunare destul de stranie: șase personaje ciudate cu
Regele Ciumă () [Corola-website/Science/334363_a_335692]
-
domnului Grigore al III-lea Ghica, care a refuzat să cedeze teritoriul Bucovinei către statul austriac. O a doua telegramă, de această dată de felicitare, a fost trimisă în capitala românească București pentru a marca căderea Plevnei în timpul războiului. Ținând seama și de subvențiile primite din partea României, autoritățile imperiale austriece au considerat aceste două telegrame ca fiind acte de trădare și au desființat societatea pe 11 noiembrie. Această acțiune a determinat o reacție puternică în presa de limbă română atât în
Arboroasa () [Corola-website/Science/334355_a_335684]
-
din Republica Moldova. În ierarhia priorității este ultimul, după toate ordinele și medaliile de stat ale Republicii Moldova. cuprinde trei clase: Cea mai înaltă clasă a ordinului este clasa I. Ordinul „Credință Patriei” se conferă: La conferirea Ordinului „Credință Patriei” se ține seama, de asemenea, de vechimea în serviciu, astfel: Pentru merite excepționale, ordinul poate fi conferit fără a se ține seama de vechimea în serviciu. Ordinul „Credință Patriei” se confecționează din tombac și reprezintă o stea convexă cu opt colțuri, formată din
Ordinul „Credință Patriei” () [Corola-website/Science/334403_a_335732]
-
Cea mai înaltă clasă a ordinului este clasa I. Ordinul „Credință Patriei” se conferă: La conferirea Ordinului „Credință Patriei” se ține seama, de asemenea, de vechimea în serviciu, astfel: Pentru merite excepționale, ordinul poate fi conferit fără a se ține seama de vechimea în serviciu. Ordinul „Credință Patriei” se confecționează din tombac și reprezintă o stea convexă cu opt colțuri, formată din fascicule de raze divergente. Între raze sunt aplicate două spade încrucișate cu vârful în jos și patru raze scurte
Ordinul „Credință Patriei” () [Corola-website/Science/334403_a_335732]
-
prezentat Congresului Statelor Unite primul plan de construcție a unei căi ferate transcontinentale. Deși Congresul nu a acționat pe marginea propunerii, ideea a fost reluată de o convenție comercială din 1845 ce a avut loc la Memphis. Printre cei mai de seamă participanți s-au numărat John C. Calhoun, , , și , dar din Carolina de Sud a avut cea mai mare influență asupra recomandării unei rute prin sud pentru propunerea de cale ferată. Ea urma să înceapă în Texas și să se termine
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]