119,094 matches
-
000 - 1.500 de euro). În ceea ce privește sculptura, doi artiști își dispută preferințele colecționarilor la această licitație: Ovidiu Maitec, cu mai multe lucrări dintre care amintim Legiune din 1986 (2.000 - 3.000 de euro), operă reprodusă în albumul Colecția de artă românească Marina Dimitropoulos, de Maria Albani, și Ion Irimescu reprezentat, de asemenea, prin mai multe creații din care selectăm bronzul De la cules (1.500 - 2.500 de euro).
Licitație Artmark: Paradă a operelor de artă de patrimoniu de la Nicolae Grigorescu la Adrian Ghenie by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105942_a_107234]
-
pentru Patrimoniul Național. Ca să nu mai vorbesc și de sit-urile pentru care există doar proiecte, ce așteaptă prin sertare. Timp în care obiecte de o valoare inestimabila sunt jefuite, pentru a fi vândute în mod ilegal pe piața de artă din alte țări. La baza acestor lucrări, există contracte semnate în condiții legale. Mai mult decât atât, aceste contracte au fost reverificate în urma unor plângeri. Toate Instanțele Judecătorești, inclusiv Înaltă Curte, au stabilit legalitatea contractelor. Cu toate acestea, lucrările contractate
Ministru, scrisoare către Cioloș. Dezvăluiri GRAVE din interiorul guvernului by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/106001_a_107293]
-
de la exterior și prin demolarea marii clopotnițe ridicată de Matei Basarab. Pictura a fost refăcută de fratele arhitectului și terminată în 1885. Fragmente din pictura originală pot fi văzute în palatul episcopal din incinta mănăstirii și la Muzeul Național de Artă din București. Mănăstirea a fost resfințită la 12 octombrie 1886. Regele Carol I a construit parcul Mănăstirii Argeșului și palatul episcopal (1886-1890) care era folosit ca reședință regală de vară. Construită în stil german, clădirea este simetric dispusă în raport cu axa
Mănăstirea Curtea de Argeș - necropola regilor României by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/106016_a_107308]
-
vigoarea sălbatică trasă parcă direct din limba de foc și năpîrci a profeților din Biblie" (I. Negoițescu). Care sînt resorturile unei atari creații "în răspăr", de-o stridentă dizarmonie lăuntrică? Care sînt motivațiile mai din adînc, de ordin spiritual, ale artei "de-a spurca frumos"? Iată întrebările capitale la care Ștefan Melancu își propune a aproxima o serie de răspunsuri, făcînd uz de instrumentele tematologiei, retoricii, ale investigației imaginarului și ale stilisticii, dar și de-o indenegabilă sensibilitate care-l trădează
Pamfletul arghezian (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/14624_a_15949]
-
se mulțumesc a respinge un aspect sau altul al realului reprobabil, ci execrează întreaga societate, mai mult: întreaga constituție a lumii, în direcția unei rupturi globalizate, fidelă oglindă a eului liric turbulent în năzuința sa spre o "revoltă pură", analoagă "artei pure". Vom reveni. "Apocalipsa cuvîntului" (e titlul unei secțiuni a eseului lui Ștefan Melancu) constituie exercițiul acestei furori destructive, neîngrădite de nimic, în care negația corespunde afirmării de sine. O "construcție" a subiectului à rebours. Îndreptat spre "cuvintele adormite", pentru
Pamfletul arghezian (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/14624_a_15949]
-
exercițiul acestei furori destructive, neîngrădite de nimic, în care negația corespunde afirmării de sine. O "construcție" a subiectului à rebours. Îndreptat spre "cuvintele adormite", pentru a trezi în ele "văpăile avîntate", poetul se mărturisește peremptoriu: "Stilizată, violența se prezintă, în artă și literatură, ca piatră constructivă". Violența argheziană are și un vector "tehnic", pe care exegetul îl relevă prin prisma unei lucrări a lui Marc Angenot, la care se referă adesea, Le parole pamphlétaire. Contribution à la typologie des discours modernes
Pamfletul arghezian (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/14624_a_15949]
-
poate comunica natura eroică a omului angrenat în mecanismul social pe care noua estetică o impunea în mod ultimativ. Este foarte interesant de observat că în cadrul acestor somații majore ale noilor realități istorice, politice și morale, numele importante din spațiul artei românești, acelea care supraviețuiesc celui de-al doilea război mondial, sînt prezente cu măsură, ele doar girează prin autoritatea lor fenomenul, dar povara construcției lui directe nu le revine în mod nemijlocit. Faptul că Iser face un portret al lui
Realismul socialist, între vocație și deturnare by Pavel Șușară () [Corola-website/Journalistic/14633_a_15958]
-
realismului socialist, adică obscurii autori ai unor conjuncturale gesticulații prometeice, s-au resorbit în penumbrele din care au apărut, iar artiștii adevărați au revenit, la începutul deceniului șapte, la uneltele lor. Pînă și Maxy și Perahim, care au anticipat sociologizarea artei printr-o renunțare aparent inexplicabilă la propriul lor program, au revenit la formele și la limbajul care i-au consacrat. în ceea ce-l privește pe Maxy, este notorie reîntoarcerea lui la un cubism analitic în deceniul șapte, după ce în deceniul
Realismul socialist, între vocație și deturnare by Pavel Șușară () [Corola-website/Journalistic/14633_a_15958]
-
să-și asume ce trebuie întreprins și să dribleze ce e de omis. Uneori cu abilitate, alteori cu înțelepciune s-a protejat acea specie de sacerdoțiu respectată de oamenii de bine, acceptată de cei pe jumătate răi; un soi de artă căreia chiar detractorii, delatorii sau perverșii îi aduc omagiul lor. Dar abilitatea și înțelepciunea sunt, îndeobște, apanajul nefericiților și a bătrânilor. Așa se face că nu au lipsit momentele când tagma muzicienilor a acționat cu disperare și poate cu un
Muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-website/Journalistic/10970_a_12295]
-
Au fost perioade sterpe, anodine; direcții aberante; întâmpinări funeste. Pentru firea lașă, ezitantă, dusă de vânt, nu mai este vânt, a;a cum pentru spiritul versatil, duplicitar, odată deturnat, nu mai există greutate sau împotrivire. Pe de altă parte ponderea artei sunetelor nu mai este nicidecum în societatea noastră atât de însemnată încât, alunecând muzica, o lume întreagă să se prăbușească odată cu ea. Poate de aceea muzicienii s-au mulțumit, de-a lungul celor optzecișicinci de ani de comuniune instituționalizată cu
Muzica by Liviu Dănceanu () [Corola-website/Journalistic/10970_a_12295]
-
pregnant și definitiv, Grai, iar editorul său este Asociația culturală Alumar, condusă de Vasile Vasinca și Radu Feldorean, doi oameni de afaceri care se află într-o relație specială cu spațiul culturii, cel din urmă chiar ca practician în domeniul artelor vizuale. Prima întrebare care se naște legitim în fața unui asemenea eveniment este extrem de banală și de previzibilă: ce-și propune revista și ce segment încearcă ea să acopere într-un perimetru cultural din ce în ce mai solicitat? Răspunsul este prezent chiar în acest
O nouă publicație: Grai - Despre locvacitatea barocă by Pavel Șușară () [Corola-website/Journalistic/14529_a_15854]
-
în acest prim număr, atît în succintul text/program de pe prima pagină, cît și în conținutul narativ și în arhitectura plastică a revistei. Grai încearcă să aducă în același spațiu, într-o simultaneitate perceptibilă chiar de la nivelul machetei, literatura și artele plastice. Nu despre ilustrații care să acompanieze textul este vorba, însă, aici, și nici despre texte care să spargă, prin fluența lor grafică, ermetismul unor imagini dominante, ci despre două forme de existență culturală și de exprimare simbolică, despre două
O nouă publicație: Grai - Despre locvacitatea barocă by Pavel Șușară () [Corola-website/Journalistic/14529_a_15854]
-
întîlnesc într-un mod fatal. Depășind acest prim nivel, pe acela global, și făcînd un pas mai departe, spre conținutul său mai restrîns, revista Grai este preocupată indubitabil de două genuri constitutive ale culturii, și anume de literatură și de artele vizuale. Dacă spațiul larg al literaturii este sugerat prin componenta creației propriu-zise sau prin eseistică și exegetică, indiferent de tematica lor nemijlocită, segmentul vizual se sprijină pe simpozionul de pictură de la Colibița, unul dintre evenimentele artistice care s-au impus
O nouă publicație: Grai - Despre locvacitatea barocă by Pavel Șușară () [Corola-website/Journalistic/14529_a_15854]
-
lui Horia Bernea, Paul Gherasim, Constantin Flondor, Alexandru Chira, Onisim Colta, Mihai Sârbulescu, Vasile Varga, Ștefan Sevastre, Marcel Lupșe, Mihai Horea, Ion Nicodim, Florin Niculiu, Dan Mohanu, Horea Paștina, Ioan Sbârciu, Liviu Mocan, Titu Toncian, Bogdan Vlăduță etc. Literatura și arta plastică sînt, așadar, principii constitutive și forțe generatoare, ele dau măsura unui proiect general și anvergura unei aspirații culturale, dar nucleul revistei îl constituie doi mari artiști ai ultimelor decenii, un poet și un sculptor, adică Ioan Alexandru și Vasile
O nouă publicație: Grai - Despre locvacitatea barocă by Pavel Șușară () [Corola-website/Journalistic/14529_a_15854]
-
încetul cu încetul, ca în imaginea didactică a sferei logice, faptele se restrîng, abstracțiunile se încarcă de fapte concrete pentru ca, finalmente, concretul să debordeze și să învăluie totul ca o cădere de ape. De la text și imagine la literatură și artă, iar de aici la Ioan Alexandru și Vasile Gorduz, iată un traseu care se îmbogățește pe măsură ce se restrînge și o plajă de investigație care determină aproape organic natura materială a revistei, expresia și corporalitatea ei. De fapt performanța grafică a
O nouă publicație: Grai - Despre locvacitatea barocă by Pavel Șușară () [Corola-website/Journalistic/14529_a_15854]
-
Editura Espace d'un instant. Am descoperit, mai ales în acest context, mozaic de forme și de expresii, un spectacol original și puternic, venit din Chișinău, A șaptea Kafana, piesă-document pusă în scenă de Mihai Fusu, producție a Centrului de Artă Coliseum. Piesa vorbește despre drama tinerelor femei din Basarabia, vîndute și exploatate de mafia locală în bordelurile din Balcani. Din cele peste 6000 de fete care au părăsit țara, gonite de mizerie sau atrase de iluzia bogăției, peste 300 s-
Cu Mihai Fusu, după spectacol by Mirella Ne () [Corola-website/Journalistic/14526_a_15851]
-
concepției sale despre teatru în general, pentru a reveni cu precădere asupra genezei acestui document teatral excepțional. Mihai Fusu: Și ca individ, și ca artist am fost întotdeauna interesat de dimensiunea politică și socială. Am navigat întotdeauna între politică și artă: între 1990 și 1992 am fost chiar jurnalist politic. În 1989, eram singurul din tot spațiul românesc, care am montat Rinocerii de Ionesco. în România nu se sfîrșise încă regimul Ceaușescu și Ionesco era interzis. Am jucat apoi Așteptîndu-l pe
Cu Mihai Fusu, după spectacol by Mirella Ne () [Corola-website/Journalistic/14526_a_15851]
-
Am fost însă zguduit după ce am consultat datele și documentele. Nu-mi venea să cred și am hotărît să încep propria mea cercetare. M-am întrebat: ce pot să fac eu ca artist? în țările din Est, sub regimurile precedente, arta a fost dominată de politică, iar acum artiștii vor să evite tot ce este politic, tot ce este social, se situează într-un estetic pur; cred că această poziție nu corespunde necesităților societății, intră în contradicție cu viața însăși. Teatrul
Cu Mihai Fusu, după spectacol by Mirella Ne () [Corola-website/Journalistic/14526_a_15851]
-
pentru teatru, e capitala unei țări uriașe, în care oamenii sunt ocupați cu politica, cu afacerile, cu Casa Albă... Teatrul e doar un hobby acolo, un mijloc de distracție. În Statele Unite, actorii, deși sunt profesioniști, absolvenți ai unor Conservatoare de Artă Dramatică, trebuie să aibă un al doilea serviciu pentru a putea supraviețui. Ei sunt chelneri la restaurant, operatori pe calculatoare. Își termină jobul la ora 17 și aleargă repede la repetițiile care încep la ora 18. Actorilor nu li se
Privesc Unchiul Vanea ca să nu uit ce înseamnă teatrul de calitate - interviu cu regizorul Yuri Kordonsky by Luminița Voina-Răuț () [Corola-website/Journalistic/14606_a_15931]
-
presă din Guanajuato ați afirmat că puterea banului poate deveni periculoasă pentru teatru. Y. K.: Nu vreau să critic S.U.A., am prieteni acolo, foarte buni regizori și actori, și știu că fac tot ce le stă în putință ca să facă artă, dar problema e că au de luptat cu gustul publicului, care s-a stricat din pricina spectacolelor muzicale, a spectacolelor comerciale. Banul dictează aici regulile, dramaturgii sunt obligați să scrie o piesă în două săptămâni, iar regizorii să monteze în patru
Privesc Unchiul Vanea ca să nu uit ce înseamnă teatrul de calitate - interviu cu regizorul Yuri Kordonsky by Luminița Voina-Răuț () [Corola-website/Journalistic/14606_a_15931]
-
Lidia Vianu Ruth Fainlight s-a născut la New York în 1931. Tatăl era englez, mama din Austro-Ungaria. A studiat artele, apoi a locuit o vreme în Baleare, unde Robert Graves i-a încurajat înclinațiile de poetă. Căsătorită cu romancierul englez Alan Sillitoe, locuiește la Londra și a publicat douăsprezece volume de poezie, nuvele, librete de operă, traduceri. Lidia Vianu: Ești
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
doar o reacție instinctivă, inexplicabilă? RF. Nu fac un efort conștient de a suprima exprimarea emoției. Nu înțeleg, nu sunt întru totul de acord cu ideea că poezia mea este firească. În mintea mea ceea ce scriu este o formă de artă extrem de conștientă și mai ales foarte trează - chiar dacă nu neapărat conștientă de sine. Pe de altă parte, ai mare dreptate fiindcă încă din copilărie scriam poezie cum respiram. Ceea ce vreau să subliniez este că nu am deloc încredere în revărsările
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
după cum afirmi, te 'eliberează de definiții' prin faptul că adună într-un vers toate temele majore ale poeziei tale: "Evreică, poetă, femeie." Ai un aer de verticalitate eroică în tot ce scrii. Am sentimentul că pui șira spinării înainte de chiar arta poemului, pe care ești sigură și pe care nu o declari niciodată. Poezia ta e subtilă și consecventă. Ce pui pe primul plan: atmosfera, muzica, ideea, înțelegerea? RF. Nu sunt sigură pe nimic ce ține de poezie. Poezia e expresia
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
eu ironia. LV. în același poem găsim: "Mi-e mai frică/ de mască decât de țeasta de dedesubtul ei." Spre deosebire de mulți Desperado, nu porți mască atunci când scrii poezie. Ești dezarmant de deschisă și firescul nemodificat de convenții poetice devine o artă. Emoția ta esențială nu e teama, ci nevoia de supraviețuire. Scrii apăsat, deși poemul rezultant e o dantelă de cuvinte. Cu forța ironiei scrii despre veștejirea feminității. Ai putea spune că ești feministă? Mie mi se pare că nu ești
Ruth Fainlight: Scriitorii pot schimba lumea by Lidia Vianu () [Corola-website/Journalistic/14609_a_15934]
-
întrețină familia. A fost un autodidact, neputându-și duce la capăt nici măcar studiile gimnaziale. Era însă un mare cititor și iubitor de carte. Își rupea de la gură ca să cumpere noutățile literare semnificative și câteva reviste săptămânale. De profesie tehnician în arte grafice, a lucrat prin diverse tipografii. Prin 1927 a fost conducător tehnic la "Cartea medicală", unde se tipăreau "Biletele de papagal". Având un adevărat cult pentru Arghezi, își amintea mereu, cu emoție, de ocazia de a fi lucrat în apropierea
Paul Cornea by George Arion () [Corola-website/Journalistic/14042_a_15367]