119,707 matches
-
(n. 1794 - 1850), fiul Marelui ban Dimitrie și al soției sale, Elena Razu, a fost fratele a doi domnitori ai Țării Românești, Grigore al IV-lea Ghica (1822-1828) și Alexandru D. Ghica (1834-1842). Sub domniile acestora, a ocupat diverse funcții, ajungând Mare Ban și
Mihail Ghica () [Corola-website/Science/337581_a_338910]
-
(n. 1818, Golești, județul Muscel - d. 29 octombrie 1873, Golești), supranumit „Albu”, pentru a fi deosebit de vărul său Alexandru G. Golescu, zis „Arăpilă” sau „Negru”, a fost fiul cel mic al lui Dinicu Golescu și al soției sale, Zoița Farfara, unul dintre Frații Golești. A fost inginer, proprietar funciar, militant politic. După ce a terminat Școala Slobodă Obștească de la Golești (1826), a studiat în Germania, la München (1828), în
Alexandru C. Golescu () [Corola-website/Science/337583_a_338912]
-
și studentă la chimie să-și abandoneze studiile după căsătorie. După nașterea primilor doi copii ai cuplului, Madeleine și Denise, familia evreiască, dar nepracticantă, a părăsit Parisul și s-a instalat la Nisa, pe Coasta de Azur. Jean Jacob, singurul fiu, s-a născut în 1925. Simone Jacob este cea mai mică din familie; s-a născut la 13 iulie 1927. La Nisa. Cu criza din 1929, familia Jacob și-a părăsit apartamentul pentru un altul mai mic. Când criza s-
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
Paris și la Institut d'études politiques de Paris, unde l-a întâlnit pe Antoine Veil (1926-2013), viitor inspector de finanțe și șef de întreprinderi, cu care s-a căsătorit la 26 octombrie 1946. Sora sa Madeleine a murit, împreună cu fiul acesteia, Luc, în 1952, în urma unui accident de mașină, în timp ce se întorcea de la Stuttgart, unde mersese să-i facă o vizită Simonei. Această nouă dramă a fost trăită cu durere, întrucât Madeleine era singura persoană cu care ea putea vorbi
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
întorcea de la Stuttgart, unde mersese să-i facă o vizită Simonei. Această nouă dramă a fost trăită cu durere, întrucât Madeleine era singura persoană cu care ea putea vorbi și împărtăși experiența Deportării. Simone și Antoine Veil au avut trei fii, Jean, avocat de afaceri (născut la 26 noiembrie 1947), Claude-Nicolas (1948-2002), Pierre-François, avocat (născut în 1954), și mai mulți nepoți. Înarmată cu licența sa de drept și cu diploma de la Institut d'études politiques de Paris, ea a renunțat la
Simone Veil () [Corola-website/Science/337569_a_338898]
-
(13 noiembrie 1504 - 31 martie 1567), denumit "der Großmütige" ("Generosul") a fost principalul șef al protestanților și unul dintre cei mai importanți conducători protestanți timpurii din Germania. Filip a fost fiul Langdrafului Wilhelm al II-lea de Hesse și a celei de-a doua soții, Anna de Mecklenburg-Schwerin. Tatăl lui a murit când Filip avea cinci ani. Mama lui a devenit regentă în timpul minoratului său însă a murit în 1514, când
Filip I, Landgraf de Hesse () [Corola-website/Science/337591_a_338920]
-
căsătorie. Filip a avut zece copii cu Christine de Saxonia: Din căsătoria cu Margarethe von der Saale au rezultat următorii copii: La moartea sa, teritoriile sale au fost divizate (Hesse a devenit Hesse-Kassel, Hesse-Marburg, Hesse-Rheinfels și Hesse-Darmstadt) între cei patru fii cu prima soție: Wilhelm al IV-lea de Hesse-Kassel, Louis al IV-lea de Hesse-Marburg, Filip al II-lea de Hesse-Rheinfels și Georg I de Hesse-Darmstadt.
Filip I, Landgraf de Hesse () [Corola-website/Science/337591_a_338920]
-
Maurice de Hesse-Kassel () (25 mai 1572 - 15 martie 1632), denumit Maurice cel Învățat, a fost Landgraf de Hesse-Kassel din 1592 până în 1627. Născut la Kassel, el a fost fiul Landgrafului Wilhelm al IV-lea de de Hesse și a soției acestuia, Sabine de Württemberg. Deși Maurice a fost crescut în credința luterană, el s-a convertit la calvinism în 1605. Conform principiului "cuius regio, eius religio" (a cui este
Maurice, Landgraf de Hesse-Kassel () [Corola-website/Science/337588_a_338917]
-
mare susținător al teatrului și chiar a construit primul teatru permanent din Germania, numit Ottoneum, în 1605. Această clădire există și astăzi, ca Muzeul de Istorie Naturală. Acțiunile lui Maurice au ruinat financiar Hesse-Kassel. În 1627 el a abdicat în favoarea fiului său, Wilhelm al V-lea, Landgraf de Hesse-Kassel. Cinci ani mai târziu a murit la Eschwege. La 23 septembrie 1593, Maurice s-a căsătorit cu Agnes de Solms-Laubach (7 ianuarie 1578 - 23 noiembrie 1602). Ei au avut patru copii: La
Maurice, Landgraf de Hesse-Kassel () [Corola-website/Science/337588_a_338917]
-
(n. 11 iunie 1800, Monticelli - d. 20 noiembrie 1865, Milano) a fost un medic, botanist, micolog și desenator italian care a revoluționat sistematica trufelor. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Vittad.. Carlo a fost fiul unei familii de fermieri, al soților Pietro Giovanni Vittadini și Maddalena Castoldi din Monticelli (cartier al orașului San Donato Milanese). Devenit curând orfan de tată a fost crescut și susținut de mamă și de frații lui mai bătrâni. A fost
Carlo Vittadini () [Corola-website/Science/337611_a_338940]
-
1805 - 19 august 1863) a fost prinț german din Casa de Ascania. Din 1834 până în 1863 el a fost ultimul duce al ducatului de Anhalt-Bernburg. Alexander Carl s-a născut la Ballenstedt la 2 martie 1805. A fost al doilea fiu (însă singurul care a supraviețuit vârstei copilăriei) al Ducelui Alexius Frederic Christian de Anhalt-Bernburg și a primei lui soții, Marie Frederike, fiica Electorului Wilhelm I de Hesse. După moartea tatălui său în 1834, Alexander Carl i-a succedat ca Prinț
Alexander Carl, Duce de Anhalt-Bernburg () [Corola-website/Science/337587_a_338916]
-
-lea Epiphanes, adică „Zeul manifest”, în greacă Ἀντίοχος Δ΄ ὁ Ἐπιφανής, numele la naștere: "Mithridates", c.215 î.Hr. - 164 î.Hr) a fost regele elenistic grec-macedonian al Imperiului Seleucid sau al Siriei Seleucide între anii 175-164 î.Hr. El a fost fiul lui Antioh al III-lea, cunoscut și ca Antiohie cel Mare (Antiohos Megas) În timpul domniei sale principalele evenimente au fost campania sa în Egipt, persecutarea evreilor din Iudeea și Samaria și Revolta Macabeilor. A fost cel dintâi rege seleucid care a
Antioh al IV-lea () [Corola-website/Science/337629_a_338958]
-
coboare în popor, frecventând băile publice și serviciile municipale, dar comportamentul său excentric și capriciile sale i-au făcut pe contemporani să-l poreclească „Epimanes” (Nebunul), joc de cuvinte cu titlul Epiphanes. s-a născut sub numele de Mitradate ca fiu al lui Antioh al III-lea cel Mare și al reginei Laodicea (Laodike) din Pont. Conform cu condițiile păcii de la Apamea din 188 î.Hr., Antioh, care în vremea aceea se numea încă Mitradate, a fost trimis de tatăl sau, Antioh al
Antioh al IV-lea () [Corola-website/Science/337629_a_338958]
-
dacă mai era loc pentru noi morminte. Mausoleul urma să găzduiască până la șaizeci de morminte, dar în perioada Revoluției Ruse erau acolo doar treisprezece. Ultima înmormântare care a avut loc aici a fost cea a Marelui Duce Vladimir Kirillovici (1992), fiul vărului țarului Nicolae al II-lea. Rămășițele pământești ale părinților săi, Marele Duce Kiril Vladimirovici și soția sa Victoria Feodorovna, au fost aduse în mausoleu de la Coburg în 1995. În interiorul cetății se mai află clădirea monetăriei (construită după planurile lui
Fortăreața Petru și Pavel () [Corola-website/Science/337604_a_338933]
-
18 octombrie 1912, Paris, înmormântat la Nîmes) a fost un profesor universitar la Universitatea din Paris, medic, botanist, micolog și naturalist francez. Abrevierea numelui său în cărți științifice este De Seynes. Jules, descendent unei vechi familii nobile, a fost primul fiu al soților Jean-Philippe Werther de Seynes (1800-1865), neguțător în Lyon și Julie Benézet (1800-1872). Deja la vârsta de 21 de ani, în 1854, co-fondator al Societății Botanice din Franța, a fost ales președintele ei în 1877 și 1887. În anul
Jules de Seynes () [Corola-website/Science/337626_a_338955]
-
s-au aminti de înalta lui imparțialitate și dignitate în dezbateri care au avut loc, mai ales în cadrul câtorva discuții referitoare la revizuirea codului de nomenclatură botanică. Peste mulți ani a fost de asemenea primar al comunei Rousson (Departamentul Gard. Fiul său Léonce Jules "Étienne" (1859-1930) din căsătoria cu Berthe Dumas de Marveille (1835-1932) l-a succedat în această funcție. Marele savant a fost mult onorat:
Jules de Seynes () [Corola-website/Science/337626_a_338955]
-
în Bătălia de la Jiu din 14/27 octombrie 1916, fiind participant apoi la luptele de la Mărășești (1917). A fost decorat cu Ordinul militar de război „Mihai Viteazul”. (prenume complet: Pârvu-Ion-Constantin) s-a născut la 22 martie 1888, în București, ca fiu al căpitanului (ulterior general de divizie) Constantin Z. Boerescu (1854-1915) și al Alexandrinei Boerescu, născută Socec (1868-1952). În 1917 se căsătorește cu Felicia (Fifi) Maimarolu (1892-1977), fiica arhitectului Dimitrie Maimarolu (1859-1926). Au avut doi copii: Despina Boerescu (1919-1987), măritată (1935
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
cu aviatorul Ștefan 'Bebe' Greceanu, iar din 1961 cu Ralph Sassoon (fără copii), și Codrea Boerescu (1921-1937). Pârvu și Fifi Boerescu au divorțat în 1924. Pârvu Boerescu s-a recăsătorit în 1941 cu Zizi (Zoe) n. Laurențiu (1917-1995), având un fiu, Pârvu Boerescu (n. 1946). Col. Pârvu Boerescu a încetat din viață la 6 septembrie 1978, în vârstă de 90 de ani. Sublocotenent de Cavalerie (01.07.1907), Locotenent (01.07.1910), Căpitan (01.04.1915), Maior (13.11.1917) . Ulterior
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
01.04.1915), Maior (13.11.1917) . Ulterior a fost avansat lt.-colonel și colonel în rezervă. După absolvirea clasei a 4-a liceale la Liceul „Gh. Lazăr” din București în 1902, a fost înscris până în anul 1905 la Școala Fiilor de Militari din Iași, după care a trecut în Școala militară de infanterie și cavalerie din București, pe care o absolvă în anul 1906, ca șef de promoție. În septembrie 1906 a fost trimis la un stagiu militar de specializare
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
în și din nou, în martie 1919, după terminarea studiilor. Ea a plecat la 6 iunie 1919 din Londra în Belgia, unde a stat la Anvers și la Vila Chenes din Nachtigalen Lei, Schoten. S-a împrietenit cu Arnold Balwé, fiul clientului ei, care era student la . Este posibil ca ea să-l fi însoțit pe Balwé ca un studentă "ocazională", așa cum sugerează de o serie de schițe de nuduri realizate în această perioadă. Există și unele dovezi că ar fi
Maggie Laubser () [Corola-website/Science/337639_a_338968]
-
aranjat cu Allison Bros., Londra să-și trimită picturile în Africa de Sud. În noiembrie 1924, Laubser a revenit în Africa de Sud și s-a stabilit la "Oortmanspost", ferma familiei. Ea l-a întâlnit pe sculptorul și pe caricaturistul , care a prezentat-o fiului lui, , membru fondator al , și și-a reînnoit prietenia cu pictorițele Ruth Prowse și Nita Spilhaus. A fost invitată să expună în Cape Town, și a fost crunt dezamăgită. Operele ei, ca și cele ale Irmei Stern, au primit critici acerbe
Maggie Laubser () [Corola-website/Science/337639_a_338968]
-
(n.1847 București -d.1920 idem) a fost un editor și librar român, fiul unei familii evreiești sefarde din București. Prin editura pe care a întemeiat-o a adus o contribuție însemnată la viața culturală și în domeniul educației în România. Născut la București, Leon B.Alcalay a învățat la o școală elementară și
Leon B. Alcalay () [Corola-website/Science/337649_a_338978]
-
1763, în timpul celei de-a doua domnii a lui Constantin Racoviță în Țara Românească, a venit la București francezul Jean-Baptiste Linche, originar din Marsilia, pe postul de secretar. Aici s-a căsătorit cu o româncă, cu care a avut un fiu, Philippe Linche, cu numele transcris în grafia locală ca "". După alte surse, tatăl său se numea Jean-Baptiste Linchon și a ajuns în Țara Românească ca secretar particular și preceptor al copiilor lui Alexandru Vodă Ipsilanti. La sfârșitul secolului al XVIII
Filip Lenș () [Corola-website/Science/337644_a_338973]
-
Ion Ghica, în ale sale „Scrisori către V. Alecsandri” nota următoarele: Filip Lenș a avut un conac în satul Pitaru. Aici, la 15 mai 1838, într-o cameră de serviciu a conacului s-a născut marele pictor Nicolae Grigorescu. Trei fii ai postelnicului Filip Lenș (Constantin, Alexandru și Ioan-Baptist) au plecat să studieze la pensionul lui M. Lemoine din Paris, ocazie cu care Filip Lenș a depus o „garanție”, reprezentând „plata pensiunii [...] pe șase luni în avans”. Filip Lenș a decedat
Filip Lenș () [Corola-website/Science/337644_a_338973]
-
lucrările sale au început să apară în galerii de artă și muzee din Europa, Asia și Rusia. Din anul 2009, Heine nu mai crează artă politică. În anul 2012 a fost realizat un film documentar despre munca sa. Are un fiu și o fiică. Începând din anul 2012, Heine a început să producă și să compună muzică, cântând la tobe și la pian. În cariera sa, Heine a devenit ambasadorul unor mărci celebre, cum ar fi Samsung și Mazda. Ben s-
Ben Heine () [Corola-website/Science/337654_a_338983]