120,807 matches
-
apoi o soră a mamei cu soțul ei și doi copii. În urma unei intervenții venite din Franța, a plecat și mătușa mea, Elena Brătianu, văduva lui Gheorghe Brătianu, ucis În temnița de la Sighet. În sfîrșit, În 1963, În decembrie, am plecat și eu, fiind obligat atunci să renunț la cetățenie. Cum se pleca În acei ani? În acei ani nu se pleca, de regulă, decît cu mari greutăți, clandestin, Începînd din 1947, de la Începutul anului 47, cînd lumea, mai ales burghezia
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
unei intervenții venite din Franța, a plecat și mătușa mea, Elena Brătianu, văduva lui Gheorghe Brătianu, ucis În temnița de la Sighet. În sfîrșit, În 1963, În decembrie, am plecat și eu, fiind obligat atunci să renunț la cetățenie. Cum se pleca În acei ani? În acei ani nu se pleca, de regulă, decît cu mari greutăți, clandestin, Începînd din 1947, de la Începutul anului 47, cînd lumea, mai ales burghezia, și-a dat seama că situația era fără scăpare, se pleca foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
mea, Elena Brătianu, văduva lui Gheorghe Brătianu, ucis În temnița de la Sighet. În sfîrșit, În 1963, În decembrie, am plecat și eu, fiind obligat atunci să renunț la cetățenie. Cum se pleca În acei ani? În acei ani nu se pleca, de regulă, decît cu mari greutăți, clandestin, Începînd din 1947, de la Începutul anului 47, cînd lumea, mai ales burghezia, și-a dat seama că situația era fără scăpare, se pleca foarte greu cu forme legale, plecau cu forme legale pe
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
se pleca În acei ani? În acei ani nu se pleca, de regulă, decît cu mari greutăți, clandestin, Începînd din 1947, de la Începutul anului 47, cînd lumea, mai ales burghezia, și-a dat seama că situația era fără scăpare, se pleca foarte greu cu forme legale, plecau cu forme legale pe atunci evreii, pentru că era politica statului român de a favoriza plecarea evreilor. Germanii, cealaltă mare minoritate etnică, nu puteau pleca..., erau deportați În tot felul de locuri Îndepărtate. Se pleca
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
acei ani nu se pleca, de regulă, decît cu mari greutăți, clandestin, Începînd din 1947, de la Începutul anului 47, cînd lumea, mai ales burghezia, și-a dat seama că situația era fără scăpare, se pleca foarte greu cu forme legale, plecau cu forme legale pe atunci evreii, pentru că era politica statului român de a favoriza plecarea evreilor. Germanii, cealaltă mare minoritate etnică, nu puteau pleca..., erau deportați În tot felul de locuri Îndepărtate. Se pleca extrem de greu prin legături foarte sus
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și-a dat seama că situația era fără scăpare, se pleca foarte greu cu forme legale, plecau cu forme legale pe atunci evreii, pentru că era politica statului român de a favoriza plecarea evreilor. Germanii, cealaltă mare minoritate etnică, nu puteau pleca..., erau deportați În tot felul de locuri Îndepărtate. Se pleca extrem de greu prin legături foarte sus puse, pe care unii, foarte puțini, le aveau printre responsabilii comuniști de mare influență. Cazurile acestea erau foarte rare. În schimb, se fugea. Cum
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
pleca foarte greu cu forme legale, plecau cu forme legale pe atunci evreii, pentru că era politica statului român de a favoriza plecarea evreilor. Germanii, cealaltă mare minoritate etnică, nu puteau pleca..., erau deportați În tot felul de locuri Îndepărtate. Se pleca extrem de greu prin legături foarte sus puse, pe care unii, foarte puțini, le aveau printre responsabilii comuniști de mare influență. Cazurile acestea erau foarte rare. În schimb, se fugea. Cum se fugea? Cei tineri treceau Dunărea Înot. Era foarte riscant
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
după ei valize noaptea, prin păduri. Granițele erau foarte bine păzite, după 1949 deveniseră impermeabile... Au mai fost cîteva cazuri, puține, dar spectaculoase, de fugă cu bărcile pe Marea Neagră spre Turcia, iarăși foarte periculos, după aceea nu s-a mai plecat pînă În ’57, cînd plecarea bunicii mele, atunci În vîrstă de peste 70 de ani și după aproape un an de pușcărie, a constituit un fel de eveniment. Spun „un fel de eveniment” pentru că În primele două decenii de după Primul Război
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
mea Îi cunoscuse, adică trădătorii și moșierii. Numai că mulți dintre acei generali nu mai trăiau, după cum nici societatea de cherestea imperialistă nu mai exista. Securitatea a renunțat la inteligentul proiect. După aceea, Încetul cu Încetul au reușit să mai plece cîte unii legal, pînă cînd prin 1965-66 au Început să se Înmulțească plecările, obținute foarte greu, și totuși aprobate În cele din urmă, datorită politicii guvernului comunist, care Împingea fosta burghezie, intelectualii vechiului regim peste granițe. Fosta burghezie a orașelor
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
sume mari, Între 5 și 25 de mii de dolari de persoană. Ceea ce era foarte mult. Și azi e mult, dar atunci era ceva inaccesibil pentru pungile românești. Plăteau rudele sau prietenii din străinătate. Și În cazul meu, care am plecat În decembrie 1963, deci și În cazul meu au fost făcute din 1961 diferite tatonări din partea familiei mele din străinătate, atît familia mea română, cît și rudele străine, pentru a se vedea dacă prin Jakober nu se putea plăti acea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
greu, filiera cerea discreție. Cred că s-ar fi definitivat negocierea dacă nu ar fi intervenit o rudă a mea din Grecia, fostă personalitate politică, om bătrîn atunci, dar care a vorbit direct cu ambasadorul român la Atena. Așa că am plecat fără ca formalitățile să necesite vreo cheltuială. Despre Jakober se vorbea mult. Dar cred că relativ puțină lume, poate nici 50 de cazuri, a trecut prin această filieră. Nu știu În ce măsură Jakober era sau nu un om controversat. Nu știu pe
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
pe cale legală, un adevărat exod, cu multe tracasări, cu formalități nesfîrșite, cu abandonarea locuințelor prin Înțelegeri oculte cu ofițerii care eliberau pașapoartele și care beneficiau deseori de predarea locuințelor pentru ei ori rudele lor sau prietenii lor. Cu cît se pleca mai mult, cu atît se lăsau locuri și bunuri mai multe pentru oamenii regimului. Ați ajuns În Grecia? Am ajuns În Grecia, unde am stat foarte puțin, două luni. La Început am fost foarte impresionat de libertatea care domnea În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
războiului civil din anii 1947-1952 și care nu-și revenise complet. Însă era o țară al cărei progres economic era impresionant, rezultat, printre altele, al Planului Marshall. N-am rămas acolo pentru că nu cunoșteam limba și toată lumea mă sfătuia să plec În adevăratul Occident, care pentru majoritatea românilor era compus mai ales de Franța. Am plecat În Franța unde am lăsat deoparte toate pretențiile legate de educație și de studii și mi-am spus că trebuie să mă angajez acolo unde
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
al cărei progres economic era impresionant, rezultat, printre altele, al Planului Marshall. N-am rămas acolo pentru că nu cunoșteam limba și toată lumea mă sfătuia să plec În adevăratul Occident, care pentru majoritatea românilor era compus mai ales de Franța. Am plecat În Franța unde am lăsat deoparte toate pretențiile legate de educație și de studii și mi-am spus că trebuie să mă angajez acolo unde voi găsi de lucru, urmînd ca pe parcurs să studiez și alte posibilități mai conforme
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În Occident astăzi nu mai există clasă muncitoare, există o mică burghezie și cei care mai lucrează ca muncitori, lucrează ca muncitori calificați, nu mai au mîinile mînjite de ulei, lucrează la mașini perfecționate, se respectă programele de opt ore, pleacă În vacanță peste mări și țări; nu se mai poate vorbi azi de clasă muncitoare sau de mentalitate proletară. Dar În anii ’60 ideologia și propaganda de stînga erau foarte active, de aceea pentru toate cercurile acestea, ce-și ziceau
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
că exilul era infiltrat de informatori ai Securității, unul era chiar o prințesă cu nume fanariot, și că prin diferite mijloace de șantaj fuseseră recrutate anumite personalități din emigrație. Unul dintre primele cazuri a fost acela a trei-patru persoane care plecaseră cu regele după ce a abdicat, personal de serviciu, devotați regelui, dar familiile lor rămăseseră În țară și au fost foarte repede obligați să dea informații Securității despre ceea ce se Întîmpla În locuința regelui. Bineînțeles, lucrul s-a aflat și ei
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Pentru că știam bine englezește, nu românește. De asta am fost angajat. La acea epocă limba engleză Încă nu pătrunsese prea temeinic În rîndurile administrației franceze. Pentru mine faptul de a Însoți o delegație oficială franceză Într-o țară din care plecasem pentru că nu mai voiam să trăiesc acolo nu a reprezentat un caz de conștiință... Cerusem să mi se dea, În cele trei-patru zile de program oficial, o oră liberă de care am profitat să-mi văd mama și bunica cealaltă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
mea și el mi-a promis că la prima ocazie mă angajează la Europa Liberă. Vlad avea acolo o situație deosebită..., era foarte bine văzut de americani. Felul lui de a fi fusese apreciat de Ambasada americană de la București, a plecat din România, a fost luat la Europa Liberă În urma unor evenimente agitate, cu arestări, care se cunosc. Acolo a ajuns foarte repede șeful departamentului românesc. Europa Liberă nu era compusă doar din Departamentul românesc, erau 15 alte departamente naționale. Însă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
pe față de CIA, serviciile specializate americane; după aceea amestecul CIA a devenit mai discret, dar n-a Încetat niciodată. De aceea se credea că Europa Liberă ar fi o centrală de spionaj. Ceea ce nu avea cum să fie. De acolo plecau informațiile dintre care multe erau difuzate prin presa românească la care Europa Liberă era abonată și venea absolut fără nici un număr de ziar sau de revistă lipsă. Și ăsta a fost unul dintre punctele de Întrebare iscate de faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
alt nivel de conștientizare, ei consimt sau convin că unii dintre cei de „dincolo” de Atlantic ar putea sau chiar se vor Întoarce În România, definitiv sau numai În vizită, În timp ce alții nu vor mai reveni vreodată acolo de unde au plecat ei sau ascendenții lor. Pe mulți români, gîndul acesta pare să-i deconcerteze, blocînd sau estompînd orice Întrebare adiacentă. Depășind această stare de uimire sau amnezie aparentă, urmată de o apatie obișnuită, Întrebările Încep să se prefigureze, dar nu Însoțite
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ca să Încurajeze continuarea cercetărilor acestei teme”. Un alt detaliu Îmbucurător, relevat de același cercetător, este faptul că specialiștii angajați În asemenea explorări provin din România și SUA, „ceea ce arată, pe de o parte, interesul statornic al istoricilor noștri pentru compatrioții plecați peste Ocean, iar, pe de altă parte, dorința acestora de a cunoaște Începuturile și evoluția așezărilor și vieții lor În America de Nord, așadar formarea unei conștiințe a propriei istorii”. Alexandru Nemoianu, la rîndul său, observa, foarte recent, că „istoria românilor-americani nu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
din Vest erau favorizați de situarea lor geografică, de educație și de o politică națională a emigrației. În Anglia, Germania, Italia sau În țările nordice, emigrația era considerată o chestiune de stat, și de aceea emigrantul nu era un individ plecat În lume ca Într-o aventură personală. Chiar și națiunile mici, dintre care unele nu se constituiseră Încă În state naționale - cehii, slovacii, sîrbii, balticii, polonezii, grecii etc. -, dispuneau de alte condiții ale emigrării. În România, emigrația nu beneficia de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
erau pregătiți mental pentru a-și părăsi țara. De aceea, emigrația a rămas circumscrisă unei sfere individuale sau uneia de familie, sat sau zonă geografică. Emigrația română spre America nu a depășit mult timp un nivel local, rareori provincial. Cel plecat către țara de dincolo de Ocean era conștient de această circumstanță și reacționa ori se comporta ca atare. Emigrația română În direcția Americii a rămas mult timp una aleatorie, a plecării Întîmplătoare, nu ceva În sine, ci un act determinat mai
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ori economice care nu intrau sub incidența statului român, așa cum era cazul românilor care trăiau În afara granițelor. În sfîrșit, românii care debarcau la New York nu erau așteptați Întotdeauna de o oficialitate sau un organism național, pentru a-i ajuta. Ei plecau, pur și simplu, În America, unde se pierdeau sau se regăseau, dar nu ca un grup etnic. Nu poate fi vorba despre vreun român care să fi traversat Oceanul cu intenția de a-și Însuși acolo ipostaza de „conqueror”, așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
afirmația că „românul nu Își părăsește țara, nesuportînd să trăiască În alt mediu; chiar În momentul cînd, pe la 1900, românii ardeleni Începuseră să emigreze masiv În Statele Unite, se Întreținea iluzia unei stări temporare, care va lua sfîrșit prin Întoarcerea celor plecați”. Nici chiar românii deveniți americani nu Încurajau emigrarea transatlantică a conaționalilor lor, fie că era vorba despre cei din ținuturile transcarpatice, fie că era vorba despre cei din România. Răspunzînd Îngrijorărilor celor din țară, ziarul America, din 15 februarie 1911
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]