12,570 matches
-
dat: a. Care este scopul/sunt scopurile comunicării? b. Care este specificul relației de comunicare? c. Cărui stil funcțional îi aparține textul de mai sus? Motiveazăți răspunsul. 2. Care este opinia ta privind necesitatea conservării monumentelor istorice și a siturilor arheologice, a biodiversității din zonele montane? Susține, cu argumente, opinia prezentată. MODELUL 3 (text publicistic) Se vorbește mult și nu de puțin timp despre decizii, despre cum și de ce luăm decizii. Unii pre feră termenul de alegeri. Alții adaugă ideea de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în mișcare "matricea internă" a acestora, determinînd o materializare a acestei stări, o constituire a identității patrimoniale. Colecții și muzee pe teritoriul României Putem caracteriza începuturile colecționării și expunerii prin activități nesistematice de identificare a unor obiecte provenite din campaniile arheologice sau prin recuperări efectuate în siturile unor lăcașuri de cult. Ideea a prins contur mai ales în Moldova și Țara Românească într-o perioadă de maximă dezvoltare a artelor și arhitecturii, odată cu apariția stilului brîncovenesc. În Transilvania, ca urmare a
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
projection, Internet); activități practice în ateliere. B. Prin diversificarea activităților actuale la nivel extracurricular: Tendința actuală în Europa este aceea de transformare a publicului școlar într-un "public participativ", prin implicarea efectivă a acestuia în activități specifice de documentare, șantiere arheologice, expediții etnografice, activități cu grad scăzut de dificultate în laboratoarele de investigații, inclusiv în laboratoarele de conservare restaurare, aplicarea unor proiecte expoziționale sau participarea la activități artistice desfășurate sub patronajul muzeului. C. În condițiile în care bazele predării acestei discipline
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
ebraică îl interpretează ca un semn al judecății divine asupra casei lui Eli datorită nelegiuirii fiilor săi) împreună cu tânărul Samuel care îl asista. Despre edificiul sanctuarului nu se spune nici când a fost fondat, nici când a fost distrus; săpăturile arheologice arată că a fost distrus la sfârșitul secolului al VII-lea î.C., ceea ce ne face să ne gândim la invazia asiriană care a dus la sfârșitul Regatului de Nord (Israel în sens strict) (cf. Ier 7,12; 26,6
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Faptele apostolilor la 1,14 se spune că în Frăția Noului Legămînt erau și fe-mei, dovadă indubitabilă că ei nu erau eseni fiindcă aceștia nu se căsătoreau, ci ivriți pîrliți și îndrăciți în șuvoaie de minciuni, pornite împotriva adevărului. Săpăturile arheologice făcute la Qumran, au scos la iveală scheletele unor femei și care confirmă aceste informații, prin aceasta dovedind că ivriții au stat puțin în acest centru iar descrierile esenilor făcute de ivritul J. Flavius se referă exclusiv la membrii Frăției
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
formau baza armatelor romane în acele timpuri. Iar Ter-tulian spune pe la anul 200 că mitraismul este o ...erezie creștină!!! Prea tare se umflă în pene curva satanistă, pentru că mitraismul sau creștinismul arimin ca religie a poporului get poate fi dovedită arheologic încă din secolul Vll î.e.n., la fel și epigrafic însă vechimea lui se duce în primele secole ale mileniului Vll î.e.n. Încă o dovadă care demască marea mișelie pusă la cale de ivriți, numită iudeo-creștinism și care a fost numai
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
nu după ,,revelațiile” profesioniștilor minciunii, atunci nu putem vorbi de iudeo-cretinism, ci doar de falsificarea unei realități care să fie folosită după secole drept unic adevăr chiar și atunci cînd documentele istorice îl desființează! Prima biserică ce poate fi datată arheologic cu puțin înainte de anul 256 la Ro-ma este în fapt o construcție asemănătoare cu casele de locuit din jur, iar primele lăcașe de cult cu această destinație sînt construite în timpul lui Constantin cel Ma- re, după recunoașterea iudeo-cretinismului ca cult
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
ho-ție că ei ar fi țîțîna neamului omenesc și a glagoriei străluce. Preotul egiptean Manethon a scris Aegiptica, o istorie a Egiptului acceptată de toți istoricii ca cea mai sigură sursă de informare în acest domeniu și confirmată de săpăturile arheologice. Rabinul iudeu J. Flavius a contestat violent această scriere în Contra lui Appion pentru că nu-i recunoștea pe ivriți că ar fi fost în Egipt sute de ani și chiar ar fi condus această țară prin Iosif și Moșe. Și nouă
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
mozaică numită fariseism și nici urmă de creștinism așa cum era practicată această religie de geți, sciți, traci, bitini, galati, galileeni cînd Saul se afla în temnița din Ierusalim! Creștinismul arimin/mitraismul Religia crucii pe toriștea străbună are o vechime dovedită arheologic, de peste 8000 de ani și oricît s-au străduit mișeii să ne fure istoria și cultura, uite că a venit și ziua marii socoteli, Judecata de Apoi pentru toate fărădelegile și ticăloșiile înfăptuite în dauna neamului get. Chiar dacă unii vor
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
-a fi d-o patimă, / Aminte a-și aduce”). Vechea Romă, dar și splendorile Italiei moderne sunt beatificate poetic în compoziții clasice: sonetul Cătră Tibru sau oda La Italia. Adorația peisajului sudic se răsfrânge în contemplarea măreției romane, a vestigiilor arheologice, transcrise într-o succesiune toponimică sonoră: Columna lui Traian - memento al nobleței originilor, Capitoliul ș.a. Lirica ocazională - ode, imnuri, unele sonete și meditații - înregistrează evenimentul istoric și cultural, reușitele constructive și civilizatorii. Îndemnul programatic și militant din Prolog. La Patrie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
folosească arma automată, dar nimerește perfect, ca un supererou, ținte fixe și mai ales pe cele în mișcare; un rănit declară că a fost ucis și cere să fie dus la spital (Potirul Sfântului Pancrațiu); sub pretextul inspectării unui șantier arheologic, protagonistul primește misiunea de a lămuri misterul apariției OZN-urilor în comuna Malu Mare și totodată pe cel al morților care vorbesc (Damen-vals). Cărțile pentru copii - Sub aripa vântului de noapte (1979), Aventurile unui soldat de plumb (1993) - se caracterizează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288123_a_289452]
-
romanitatea pură a românilor, exterminarea totală a dacilor), cât și replica dacistă (în cea mai autohtonistă formulă aceasta regăsindu-se în fanteziile pelasgice ale lui Nicolae Densusianu). Deși extreme, ambele poziții își au originea în constatări factuale suportate de investigații arheologice și lingvistice. Conștiința istorică românească a fost configurată prin extrapolarea imaginativă pe baza elementelor factuale, mult dincolo de parametri setați de standardele metodologice ale cercetării științifice. Națiunea română, ca de altfel majoritatea națiunilor moderne, este produsul ficționalizării înrădăcinate istoric. Ceea ce face
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
încadrat cu prea multă precizie într-o disciplină tradițională clar circumscrisă. În ciuda acestei dificultăți de clasare disciplinară, sociologia continuă să se inspire și să fie fertilizată de ideile foucauldiene, dar și pe plan metodologic, analiza discursului (sub forma metodei genealogice/arheologice) fiind contribuția fundamentală a acestuia. Pentru M. Foucault (1999) nu există discursuri singulare disparate, ci cheaguri interrelaționate de formațiuni discursive. Aceste blocuri discursive sunt alcătuite din întregi corpusuri de cunoaștere care creează obiectul în numele căruia vorbesc. Mai exact, între formațiunile discursive
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de Istorie antică și medie a României alocă spații considerabile pentru desfășurarea unei demonstrații xenopoliene a continuității: după modelul marelui istoric care a condus contra- ofensiva românească în bătălia asupra permanenței românești pe teritoriul Daciei Traiane, manualul administrează metodic probele arheologice, numismatice, epigrafice și lingvistice ale continuității în campania de demantelare a teoriei imigraționiste (Daicoviciu et al., 1984, pp. 72-75). Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, teza simplă a continuității etnice pentru care s-au bătut eroic
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
reinstrumentat cazul istoriografic împotriva "netemeiniciei teoriei imigraționiste", mobilizând o impresionantă colecție de probe moștenite de la acțiunile similare întreprinse de A.D. Xenopol, care ar atesta "continuitatea lor în spațiul carpato-danubiano-pontic" (Daicoviciu et al., 1992, p. 59). Mărturiile epigrafice ale continuității, dovezile arheologice ale continuității, dovezile numismatice ale continuității și dovezi lingvistice ale continuității, administrate cu scrupulozitate procedurală pe lungimea a trei pagini, probează fără drept de apel că "teoria roesleriană, care-i aducea pe români din Peninsula Balcanică, este lipsită de orice
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
populară românească și, implicit, în creația din Bucovina, roata solară este prezentă ca motiv ornamental și simbolic, de la arhitectura în lemn, la țesături, broderii, până la port, podoabe, ouă încondeiate.84 În spațiul carpato ponto danubian, cultul soarelui a fost atestat arheologic încă din neolitic, iar în cultura românească, soarele reprezintă centrul tuturor sărbătorilor și obiceiurilor calendaristice. Întreaga viața patriarhală este străjuită de cultul soarelui; Toate merg după soare" este concepția originară a omului tradițional. În mentalitatea arhaică, soarele întinerește și îmbătrânește
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
lucrarea intitulată Provocările unei capodopere a Renașterii italiene, în lumina hermeneuticii (post)moderne, aceasta declară: „[...] Fiind mai mult decât un obiect frumos, cartea a atras admirația savanților de pretutindeni pentru înaltul nivel de erudiție privind, în principal, chestiunile filologice și arheologice legate de arhitectură. Într-adevăr, ea conține un tratat erudit de arhitectură care este egal, dacă nu superior tuturor celorlalte tratate ale Renașterii, inclusiv celui mai erudit tratat dintre toate, De re aedificatoria, al lui Leon Battista Alberti. De asemenea
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
din Huși, de Costin Clit, “Mânăstire Moreni” de Gheorghe Ghenghe și Marin Rotaru, “George Tutoveanu” de Serghei Coloșenco, “Nu-i mai ajunge sufletului...” de C.D. Zeletin, “Valori spirituale tutovene” de Traian Nicola, “Caleidoscop memorialistic epistolar” de Constantin Parfene, „Trestiana” monografie arheologică de Eugenia Popușoi, „Documente bârlădene ferecate în metal” de Nicolae Mitulescu, „Călător... prin vâltoarea vremii” de Alexandru Mânăstireanu, o carte autobiografică a autorului ,Iubire”, versuri și proză de Al. Vlahuță, „Personalități medicale din Țara de Jos a Moldovei” de Nicolae
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
de prof. Stan Ștefan, „Dimitrie Cantemir în gândirea și conștiința națională română" de prof. Gheorghe Clapa. La cele de mai sus se adaugă multă poezie, corespondență a unor ierarhi bisericești cu autoritățile timpului, catagrafii culese din arhive, prezentarea unor șantiere arheologice și comentarii asupra vestigiilor etc. O revistă care trebuie citită număr de număr. Format 22x31 cm, în 20 de pagini. Din caseta redacțională desprindem că în octombrie 2007 revista este realizată de către Marin Rotaru, redactor șef, Gheorghe Gherghe, redactor șef-adjunct
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
de Oltea Rășcanu - Gramaticu, având drept colaboratori: Nicoleta A rnăutu, Vasile Cârcotă, Emanoil Darie, Emil Harnagea, Elena Monu, Felicia Negre, Valentin Negre, Traian Nicola, Vasile Pa lade, Mariana Starodub, Virgil Vesel. Volumul I cuprinde patru capitole: coordonate g eografice, mărturii arheologice, Bârladul medieval, Bârladul în epoca modernă. Volumul al II‐lea prezintă Bârladul în alte patru capitole: După Marea Unire, după 1948, concluzii și ... un Whoʹs Who Bârlădean. În coordonatele nominalizate, lucrarea - rod al muncii de peste un deceniu - cum spune coordonatoarea
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
la „Falanga”, „Ritmul vremii”, „Universul literar”, „Familia”, „Viața românească”, „Ramuri”, „Steaua”, „Luceafărul”, „Vatra”, „Manuscriptum” ș.a. Prima carte, Trepte, îi apare în 1944. Poezia lui P. se resimte de experiența simbolistă. Lumea copilăriei, trecutul, amintirea - teme recurente în operația de excavare arheologică a eului liric - prind corp prin evocarea, similipillatiană, a toamnelor, viei, gutuiului, a bunicilor, ca și a universului formativ livresc (Hans Christian Andersen, Frații Grimm, Walter Scott, romanticii francezi). Evocarea, mizând mai mult pe muzicalitate decât pe imaginea vizuală, e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288676_a_290005]
-
în decembrie 1862 „Buciumul”, suspendat în decembrie 1864 de M. Kogălniceanu, dar reluat, în martie 1865, sub alt nume, „Trompeta Carpaților”. Director al Arhivelor Statului (1864), ales, în sfârșit, deputat, după tentative infructuoase, B. își continuă, periodic, excursiile și cercetările arheologice, începute în 1845. E desemnat președinte al Comitetului arheologic din București, iar în continuare, inspector al muzeelor, membru al Societății geografice române, membru de onoare al Société de géographie comparée și la Socieété française de numismatique et d’archéologie. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
M. Kogălniceanu, dar reluat, în martie 1865, sub alt nume, „Trompeta Carpaților”. Director al Arhivelor Statului (1864), ales, în sfârșit, deputat, după tentative infructuoase, B. își continuă, periodic, excursiile și cercetările arheologice, începute în 1845. E desemnat președinte al Comitetului arheologic din București, iar în continuare, inspector al muzeelor, membru al Societății geografice române, membru de onoare al Société de géographie comparée și la Socieété française de numismatique et d’archéologie. În 1877, acest om care nu a cunoscut niciodată odihna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
1857; Colecțiune de poezii vechi și noui, I-III, București, 1857; Domnul Tudor, épisode de la révolution roumaine de 1821, Paris, 1858; Culegere de mai mulți articoli publicați atât în străinătate cât și în țeară în anii trecuți, București, 1861; Călătorie arheologică în România, București, 1861; Monastirile din România (Monastirile închinate), București, 1862; Monastirile din România (Monastirile zise Brâncovenești), București, 1863; Escursiune arheologică din anul 1869, București, 1869; Opere, I-II, îngr. Andrei Rusu, introd. G. Munteanu, București, 1956; Scrieri, I-II
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
Culegere de mai mulți articoli publicați atât în străinătate cât și în țeară în anii trecuți, București, 1861; Călătorie arheologică în România, București, 1861; Monastirile din România (Monastirile închinate), București, 1862; Monastirile din România (Monastirile zise Brâncovenești), București, 1863; Escursiune arheologică din anul 1869, București, 1869; Opere, I-II, îngr. Andrei Rusu, introd. G. Munteanu, București, 1956; Scrieri, I-II, îngr. Andrei Rusu, pref. Mircea Scarlat, București, 1983. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. XIX, I, 227-230, II, 178-186, III, 41-42, 65-66
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]