12,818 matches
-
nu găsește "preocupare de biserică" neagă calitatea spiritualității românești. Se vede ușor ticul Gherea-Ibrăileanu. Specificul național nu e determinat pe cale pozitivă ci obținut prin speculație sociologică și prefăcut în comandament. Un adevărat artist tradițional trebuie să îmbrățișeze preocuparea religioasă. Din considerații de politică bisericească, factorul rasă este ocolit și scriitorul ia poziție contra rasismului german și împotriva naționaliștilor care propun eliminarea evreilor creștini și refuzul botezului. "Biserica e deschisă tuturor." Deși nu se spune pe față, se subînțelege că un evreu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
digestiei după o "masă bună" și incită spiritul când e "rău dispus". Eseistul face "idei", supune adică obiectul unui sistem de relații vaste. Marcel Proust este privit prin teoria bergsoniană a memoriei, Rainer Maria Rilke prin sărăcia sângelui, Balzac prin considerații asupra capitalismului, Th. Hardy prin teoria tensiunii sufletești a lui Pierre Janet, Anatole France prin imaginea dematerializării, Tudor Arghezi prin anarhism, monarhism și magie. M. Ralea a dovedit talent literar în note de călătorie în care aduce puțin din Barrès
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Critucul s-a dedicat aproape exclusiv preocupărilor de estetică în care e un fundator, arătîndu-se sceptic în ce privește rostul articolului analitic. A scris totuși câteva eseuri (Eminescu, I. Barbu, Al. Macedonski) într-un spirit de înaltă cultură, preferând personalității prea subliniate considerațiile sistematice. D. I. SUCHIANU Un amator care dizertează inteligent și volubil despre toate (amor, tinerețe, cinematograf, prostie, moarte) este D. I. Suchianu. POMPILIU CONSTANTINESCU După G. Ibrăileanu și E. Lovinescu, controlul critic a trecut la o nouă echipă, în care cei mai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
prin toate caracterele scrisului său. Puțini oameni cunosc care să știe exprima, direct ori "figurat", cu atâta exactitate scurtă și cu atâta priză asupra inteligenții și imaginației cetitorului. Și să reușească să exprime în limba tuturora observații fine justificate prin considerații teoretice subtile" (G. Ibrăileanu). Romanul Enigma Otiliei "este construit cu un meșteșug sigur, pe mai multe planuri, și cu o detașare epică întru totul stăpână pe materialul uman atât de divers și de închegat în fizionomia lui. D. Călinescu se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nu înseamnă nimic, condiția ei e "tragică". Singura scăpare, ipotetică și aceea, e riscul, furia mesianică, delirul imperialistic, mitologia. Tinerii nu cunosc, precum se vede, valorile naționale. Eseistica aceasta pe motive de filozofie existențială a avut oarecare răspândire, mergând de la considerațiile ontologice până la probleme de doctrină juridică (Petru P. Ionescu, Bucur Țincu, Ilie N. Lungulescu, Vasile V. Georgescu). MIRCEA ELIADE Experimentalismul duce, în roman, pe Mircea Eliade la cel mai servil gidism. După André Gide sensul artei fiind cunoașterea (înțelege instruirea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și patologia lui Hamlet - scrie G. Călinescu în ale sale Principii de estetică (1939) - a face sociologia lumii lui Dostoievski ori a determina gândirea eroilor lui, nueste deloc o lucrare în afara esteticii, ci critica literară însăși. Căci orice fel de considerație este un fel de a afirma vitalitatea operei de artă și întîi de toate existența ei." Rostul criticului este de a stabili valori, ceea ce e totuna cu a recunoaște structuri, organizații, forme, sensuri. Istoricul literar ar urma să privească valorile
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Vasile Alecsandri”, erau prezenți la loc de cinste și foștii mei profesori din generația de aur a Facultății de Filologie. Le-am notat numele, în ediția apărută la împlinirea a 150 de ani ai Almei Mater Iassiensis, si, cu multă considerație și respect, o fac și acum, în ordinea „autografelor” pe care le-am primit pe filele carnetului meu de student: Ariton Vraciu, Ion D. Lăudat, Ecaterina Teodorescu, Viorica Florea, Vasile Adăscăliței, Alexandru Dima, Octav Tcaciuc, Maria Platon, Dumitru Gafițanu, Gheorghe
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
și poporului român, precum și medalia închinata lui Cuza Vodă la 40 de ani de la abdicare, medalie ce preamărește faptele acestuia în inscripția SUB A SA MĂREAȚĂ DOMNIE S-AU SĂVÂRȘIT UNIREA PRINCIPATELOR, SECULARIZAREA AVERILOR MÂNĂSTIREȘTI, ÎMPROPRIETĂRIREA ȚĂRÂNILOR. La sfârșitul acestor considerații se impune să subliniem încă o dată că frații Saraga sunt într-o primă etapă negustori care comercializau, alături de articole de papetărie, carte veche, documente vechi, timbre, medalii și altele asemenea, dar care, într-o următoare etapă, vor comercializa cărți și
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
care de altfel debutează medalistica de după cel de al doilea război mondial referitoare la Iași, si medalia centenarului Universității, în 1960. Ritmul aparițiilor în actualitate este de una până la două medalii pe an. Vom face câteva precizări pe marginea considerațiilor statistice de mai sus. Din totalul medaliilor realizate până la cel de-al doilea război mondial (deci într-un secol, 1838-1939), nouăsprezece se referă la actul Unirii și personalitatea lui Cuza-Vodă; șase medalii, din cele realizate în perioada 1877-1918, se referă
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
unele medalii care fie nu aduc noutăți ale portretului medalistic, fie sunt copii palide ale celor de pe vechi medalii, fie prezintă imagini cu expresii ale feței domnitorului care nu încântă privirea celui care le contemplă. Prezentăm, în final, cateva considerații cu privire la imaginea medalistica a lui Al.I.Cuza în ansamblu. Prima reprezentare medalistica a chipului domnitorului Unirii - cea cu favoriți bogați și mustață, cu privirea jumătate dreapta, în care Cuza apare în mantie îmblănita peste tunica cu epoleți cu franjuri
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
cultură și de stat sau alt Kogălniceanu, deoarece prenumele nu apare. Medaliile pe care chipul lui Kogălniceanu apare acolat cu cel al lui Al. I. Cuza le-am prezentat medagrafic în periplul istoric de mai sus. Vom face acum câteva considerații privind chipul medalistic al lui Kogălniceanu. Pe medalia din 1911, după cum s-a putut observa, acesta este acolat protocolar cu cel al domnitorului Al.I.Cuza și, pentru a respecta această cerință, profesorul de desen ornamental de la Școala de Arte
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
decenii, al revistelor „Steaua” și „Tribuna”. F. citește opera ca pe o „existență fraternă”, ținta sa fiind aceea de a aproxima figura spiritului creator, „dicțiunea” care singularizează o experiență poetică. Accentul participativ este mereu vizibil, dincolo de neutralitatea, detașarea aparentă a considerațiilor. Adunate în Dialoguri despre poezie (1965), Reflexii critice (1968), Poezie și critică (1971; Premiul Uniunii Scriitorilor), Secțiuni (1974), Aspecte ale poeziei de azi (I-III, 1977-1984), Prezența criticii (1982), eseurile, însemnările și cronicile jalonează traseul unei istorii a poeziei românești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
de „corupție” a avut deci prima sa gestație pe câmpul ființei în general și, în particular, al ființei înseși a omului. De aici derivă conștiința șubrezeniei sale, a limitelor sale și a sfârșitului moralității sale. Punctele de sprijin ale acestei considerații sunt nenumărate, dar iese mereu în evidență, chiar și la cei mai tineri, strădania filosofică a lui Platon, care a condus toată meditația sa înspre căutarea unei explicații și a unui stăvilar pentru această corupție a întregului și în special
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
persoanei, așa cum de altfel face consumismul. Totul trebuie să fie tratat ca o marfă și deci cumpărat, folosit atât cât e nevoie, apoi aruncat. De altfel, cel care corupe folosește tocmai această logică, simțindu-se legitimat de ea. În urma acestor considerații foarte concrete, este evident că pentru noi astăzi a devenit mai dificil să promovăm luarea la conștiință a înțelegerii totale a corupției și mai ales a gravității sale. Aceste practici cotidiene, induse de gândirea unică a consumismului, influențează sigur asupra
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
fundamentale pentru demnitatea persoanei, precum sănătatea, educația, munca, până la gestionarea transporturilor, a deșeurilor, dar și a bunurilor comune precum apa, teritoriul, peisajul, aerul... Un astfel de înțeles fundamental și angajant, pe plan civic, este prezent în mod continuu în amarele considerații ale lui Norberto Bobbio, la sfârșitul anilor optzeci ale secolului trecut, imediat după apariția acelui Stat italian corupt, ce va culmina mai târziu cu explozia organizației Mani Pulite: „Această societate italiană apare ca putrezită și epuizată moral. Toată, nu doar
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
și aprobate pentru profitul clientelei private, împotriva intereselor Statului, sau în interesul unor persoane private spre dezavantajul altora. În fața unei astfel de corupții justiția nu are arme și poate fi combătută doar de politică și de cetățeni. În sfârșit, unele considerații de sinteză ale lui Alberto Vannucci par avantajoase: în țara noastră „scenariul este deci acela al unei corupții încă larg răspândite și cel mai adesea nepedepsite, într-un context de neîncredere generalizată față de onestitatea întregii clase conducătoare. Noua „corupție” prezintă
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
spune - dar și sensul limitei și a regulii. Dereglementarea ne-a făcut să le pierdem pe ambele, chiar și în semnificația practică a concepției noastre individualiste asupra libertății. Dar nu este de ajuns. Toate cercetările se termină cu o dublă considerație. Pe de o parte, ajunsă la un anumit punct al saturației, societatea civilă poate ieși din schemă, ieșind în stradă, ne mai dând votul partidelor politice, ajungând pe calea conflictelor. Și aici se deschide și acel fenomen al antipoliticii, cunoscut
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
Păcatul, mai ales dacă este repetat, conduce la corupție, nu însă cantitativ (atâtea păcate fac un corupt), ci mai ales calitativ”, unde elementul calitativ apare în momentul în care corupția devine obișnuință consolidată și continuată. Vom regăsi îndată centralitatea acestei considerații. 2. Comodificarea În al doilea rând, elementul pe care l-am observat ca stabilitate a relației dintre corupător și corupt face în așa fel încât corupția să manifeste unul din punctele sale cele mai înalte de degenerare antropologică: transformă persoana
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
nu-i dă nici chiar cea mai mică posibilitate. În orice caz nu trebuie să uităm, cum precizează imediat, că „situația păcatului și starea de corupție sunt două realități distincte”, dar totuși mereu „legate intim între ele”. Propun o ultimă considerație în acest sens care, cu siguranță, trebuie documentată și aprofundată mai pe larg. Nu este exclus ca Papa Francisc să reia și să reformuleze, în mod variat, o distincție prezentă în teologia morală tradițională, des folosită și în educația morală
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
vitelor de pripas" (M.E., I,2), Curierul de Iași nu-i oferă satisfacții materiale și nici spirituale. Cu toate acestea, jurnalistul își ia în serios sarcinile, acordând o atenție deosebită alcătuirii materialelor care umplu paginile publicației. Regăsim în paginile Curierului considerații politice asupra problemei românilor de pretutindeni, articole vizând chestiunea evreiască precum și observații lucide asupra politicii externe. Referindu-se la activitatea poetului din această etapă, D. Vatamaniuc apreciază: "Eminescu intră în presă cu o concepție social-politică definitiv formată și activitatea și-
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de tip anaforic presupun reluarea printr-un substitut a unui antecedent: " Sentimentul de naționalitate al poporului român e prea viu pentru ca guvernul lui să poată face abstracțiune de dânsul"365; relațiile de tip cataforic vizează anticiparea elementului substituit prin pro-forme: "Considerația care ni se impune chiar de la început este că actele noastre cari vor avea de obiect realizarea stipulațiunilor Tratatului sunt acte ce le vom face de astădată și pentru prima oară după sute de ani pe răspunderea noastră proprie"366
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Charolles, M., (1978), "Introduction aux problèmes de la cohérence des textes", în Langue française, nr. 38, pp. 7-41. Chendi, Ilarie, (1999), Eminescu și vremea sa, Editura "Viitorul românesc", București. Chingareva-Slavine, Elèna, (2003), Sémiotique, linguistique et modélisation, Lavoisier, Paris. Chivu, Gheorghe, (1997), Considerații asupra limbajului bisericesc actual, Editura Academiei Române, București. Chomsky, Noam, (1957), Syntactic structures, Mouton, La Haye. Chomsky, Noam, (2001), Le langage et la pensée, Petite Bibliothèque Payot, Paris. Ciopraga, Constantin, (1990), "Perenitatea lui Eminescu", în Cronica, nr. 2, p. 8. Cmeciu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
C.U.P., Paris, 1975, p. 1. 96 Gabriel Liiceanu, Cearta cu filosofia, Editura Humanitas, București, 1992, p. 50. 97 Viorel Guliciuc, Cadre în semiotica integratoare a discursului filosofic, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1999, p. 110. 98 Gheorghe Chivu, Considerații asupra limbajului bisericesc actual, Editura Academiei, București, 1997, p. 7. 99 Dumitru Irimia, Introducere în stilistică, Editura Polirom, Iași, 1999, p. 166. 100 Mirela Arsith, Semiotica discursului politic, Editura "Ștefan Lupașcu", Iași, 2005, p. 33. 101 Dumitru Irimia, Structura stilistică
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
I. Amzulescu, Cântece bătrânești, București, 1974, 424-430. Repere bibliografice: A. I. Odobescu, Scrieri literare și istorice, II, București, 1887, 499-516; Lazăr Șăineanu, Legenda Meșterului Manole la grecii moderni, CL, 1888, 8; Tudor Pamfile, Mitologie românească, I, București, 1906, 248-258; Petre Caraman, Considerații critice asupra genezei și răspândirii baladei „Meșterul Manole” în Balcani, „Buletinul Institului de Filologie Română „A. Philippide”, 1934; Mircea Eliade, Comentarii la legenda Meșterului Manole, București, 1943; Ovidiu Papadima, Neagoe Basarab, Meșterul Manole și „vânzătorii de umbre”, REF, 1962, 3-4
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288098_a_289427]
-
grupele: briofite (mușchi), pteridofite (ferigi) și spermafite: gimnosperme (pinofite) și angiosperme (magnoliofite): dicotiledonate (magnoliate) și monocotiledonate (liliate). 4. ANIMALE - cu 37 Încrengături. În ceea ce privește numărul de specii procariote și eucariote „vegetale” din primele 4 regnuri, acesta diferă după autorii luați În considerație. Cei mai mulți autori apreciază că există aproximativ 5 000 specii de bacterii și cianobacterii, 35 000 specii de alge, 100 000 specii de ciuperci, 20 000 specii de licheni, 25 000 specii de briofite, 10 000 specii de pteridofite și 280
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]