12,077 matches
-
el citează trei exemple de scene mute care l-au răscolit mult mai profund decât oricare scenă dialogată, scena de somnambulism în Macbeth, tăcerea celor doi prinți în Heraclius, ca și gestul final al lui Antioh, ducându-și, în Rodogune, cupa la buze. "Somnambula Macbeth înaintează în tăcere (act V, scena 1), și cu ochii închiși, pe scenă, imitând acțiunea unui personaj care-și spală mâinile, ca și cum ale sale ar fi fost încă pătate de sângele regelui său pe care îl
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Corneille, Héraclius, actul IV, scena 4. Iată ceva ce hârtia nu poate auzi niciodată; iată unde gestul triumfă asupra discursului! (...) În sublima scenă care termină tragedia Rodogune, momentul cel mai teatral este, fără discuție, cel în care Antioh își duce cupa la buze, și în care Timagène intră în scenă strigând: Ah! seniore! (actul V, scena 4) Ce mulțime de idei și de sentimente acest gest și acest cuvânt ne fac să simțim în același timp!" Pentru a-și concentra atenția
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
diafană și aeriană, apare cvasi ireală. "Dansatoarea, scrie el în Divagații (Divagations), nu este o femeie care dansează, pentru aceste motive alăturate că ea nu este o femeie, ci o metaforă, rezumând unul din aspectele elementare ale formei noastre, spadă, cupă, flori etc., și pentru că nu dansează, sugerând, prin miracolul făcut din scurtări și elanuri, cu o scriitură corporală, ceea ce ar necesita paragrafe în proză dialogată, ca și descriptivă, pentru a fi exprimat, în redactare." Maeterlinck, în Menus propos (Cuvinte neînsemnate
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fiecărei piramide converg pentru a se uni într un tub central, numit ductul Bellini sau ductul papilar care se deschide în vârful uneia dintre papilele renale iar conținutul este eliminat în calicele minore. Calicele mici sunt formațiuni cu aspect de cupă, care apar din unirea vârfurilor mai multor piramide renale și care se vor uni pentru a forma calicele mari. Fiecare calice mare este alcătuit din 2-3 calice mici. Calicele mari sunt formațiuni similare celor mici, care se reunesc câte 2-3
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
a se instaura rigor mortis. În groapa unui copil a fost descoperită o lespede de piatră despre care s-a vorbit foarte mult, pentru că În partea inferioară se găsea o adâncitură sub formă de vas Înconjurată de mici scobituri cioplite, „cupe”, dispuse grupat. Chiar dacă se respinge ideea prezenței unor ofrande sau artefacte, rămân totuși alte indicii ale unui comportament neobișnuit. Apar și alte Întrebări: ar putea fi La Ferrassie, un loc În care s-a trăit și s-au făcut Înmormântări
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
corpului uman mort În mod spontan. Se cunosc În acest sens acte precum descărnarea cadavrelor, practicată cu unelte, pentru expunerea sau Îngroparea lor, consumarea rituală a cărnii defunctului, păstrarea și folosirea unor părți ale scheletului (craniul, oase craniene transformate În cupe pentru băut, dinții Înșirați pe coliere etc.). Practicile de acest fel se leagă de rituri funerare În mai multe etape și fac adesea referire la credințe ce privesc absorbirea și perpetuarea puterilor și personalității defunctului. Acestea nu sunt foarte răspândite
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
utilizate doar de elite. Stările de cunoștință alterate devin instituție liturgică și mijloc de dominare ideologică, asigurându-le celor inițiați experiența supranaturalului și a misterului. Efectele se observă În desenele entoptice realizate sub influența drogurilor, În timp ce peste tot apar pocale, cupe, amfore, cei care ard și inhalează intenționat substanțe (Sherratt, apud Garwood et al., 1991; Fedele, 1991; Lewis-Williams și Dawson, 1993). Alte rituri socioreligioase paneuropene sunt adunarea și jertfirea obiectelor de lux (topoare mari de jad În Britania etc.) și trepanarea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prin cetate și gustau o supă de verdețuri pregătită special pentru domolirea lor, antesteriile erau și o formă ritualizată de transformare a vinului În produs cultural. După ce erau destupate butoaiele cu vin nou, din care i se ofereau lui Dionysos cupe cu vin amestecat cu apă În proporțiile cuvenite, participanții puteau să Înceapă degustările după ce Îi cereau zeului ca folosirea acestui phàrmakon, medicament, dar și venin, să fie favorabilă și fără pagube. În decembrie, atunci când vinul, după prima fermentare, era bun
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dulce, așa Încât tu să Îi aduci o libație lui Zeus tatăl și celorlalte divinități (Iliada VI, 324 sqq.)1. Iar atunci când Telemahxe "Telemah" și Atenaxe "Atena", sub Înfățișarea lui Mentor, ajung la curtea lui Nestorxe "Nestor", Pisistrate le oferă o cupă și zice: Ia și Închină acum chiar tu, oaspe, lui Poseidáon, Căci la al stăpânului nostru ospăț nimerit-ați Încoace! Dar după ce-i Închina și ruga-te-vei cum șade legea, Dă-i și acestuia cupa cu vinul cel dulce
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Pisistrate le oferă o cupă și zice: Ia și Închină acum chiar tu, oaspe, lui Poseidáon, Căci la al stăpânului nostru ospăț nimerit-ați Încoace! Dar după ce-i Închina și ruga-te-vei cum șade legea, Dă-i și acestuia cupa cu vinul cel dulce ca mierea, Ca să Închine, căci cred că și el tot va vrea să se roage Nemuritorilor: toți de a zeilor haruri duc lipsă! (Odiseea, III, 43 sqq.; trad. de Dan Slușanschi, București, Paideia) Așa cum a demonstrat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vopit’, a „invoca”, corespunde avesticului ufyeimi, „eu invoc”; 7) termenul rus zvat’, „a invoca”, corespunde avesticului zbay³ , „eu voi invoca”; 8) termenul rus gatat’, „a vorbi misterios”, poate fi confruntat cu termenul avestic g³th³, „imn sacru”; 9) cuvântul rus åașa, „cupă”, are corespondent doar În limba pahlavi, *åașak, cu aceeași semnificație (care se continuă În armeanul åașak, din nou cu același sens); 10) termenul rus ra¹, „paradis”, corespunde avesticului ray-, „beatitudine”. La fel de interesant este și faptul că anumiți termeni slavi au
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Imediat după, iapa este ucisă și fiartă În bucăți și, În aceeași apă, se pregătește baia acestuia. Atunci, el mănâncă din carne, Înconjurat de popor, care, de asemenea, mănâncă. El bea din zeama În care se scaldă nu cu o cupă sau cu mâna, ci sorbind direct cu gura. Odată Încheiată această ceremonie, conform tradiției (dar nu și dreptății adevărate), puterea sa suverană devine definitivă. Mult timp, această descriere a fost considerată o parte Înșelătoare a unei fantezii antiirlandeze (așa cum Încă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vânt 138 timp de nouă zile Întregi, rănit de o lance și jertfit lui Odin, eu Însumi pentru mine Însumi, sub acel arbore despre care nu știe nimeni din ce rădăcini se naște. Nimeni nu mi-a dat pâine, nici cupă din care să beau; 139 eu am privit În jos: am cules runele, le-am luat Îndurerat: și jos am căzut de acolo. Nouă cântece magice am Învățat de la vestitul fiu 140 al lui Bolthorxe "Bolthor", tatăl lui Bestlaxe "Bestla
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
definește în lucrarea Un festin în cuvinte ca fiind o "ceremonie reglementată". În Grecia, cina avea loc la căderea nopții și putea fi împărțită în două părți: masa propriu zisă la care se mânca, apoi banchetul la care se beau cupe de vin. "Banchetul băutorilor" era pretextul pentru toate conversațiile, de la cele mai hazlii până la cele metafizice, la fel ca pentru jocurile de inteligență sau spectacolele de varietăți. Să-și distreze oaspeții, să le stingă setea și să întrețină discuția, iată
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
mai precis din Sicilia, "țara de adopție a lui Dionisos", după spusele lui Sofocle, era practicat începând din secolul al V-lea înainte de Hristos, fiind cunoscut sub numele grec de cottabos. El consta în aruncarea de către jucător a drojdiei din cupa sa de vin rostind numele iubitei. Dacă jetul de vin atingea ținta indicată, auspiciile erau favorabile. O altă variantă a jocului prevedea ca jucătorul să bea tot atâtea cupe de vin câte litere avea prenumele femeii visurilor sale. Pentru a
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
de cottabos. El consta în aruncarea de către jucător a drojdiei din cupa sa de vin rostind numele iubitei. Dacă jetul de vin atingea ținta indicată, auspiciile erau favorabile. O altă variantă a jocului prevedea ca jucătorul să bea tot atâtea cupe de vin câte litere avea prenumele femeii visurilor sale. Pentru a se îmbăta de tot, jucătorul avea în mod cert interesul ca aleasa inimii să se numească, mai degrabă, Sulpicienne, decât Pia. Pierzându-și încetul cu încetul reputația de loc
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
era parte integrantă a alimentației. În regiunile unde vița de vie era cultivată, sâmburii de struguri erau frecvent asociați boabelor alimentare. În timpul banchetelor din Galia celtică, o parte dintre sclavi sau dintre copii făceau să circule din mână în mână cupe de vin de import italic (în acea perioadă nu existau pahare de uz individual) și chiar coarne de bour, pe care le descrie Julius Caesar în cartea a VI-a din Războiul galic (De bello Galico). Chiar dacă în Galia romană
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
în regiunile muntoase), utilizarea vinului era din ce în ce mai răspândită determinând chiar dezvoltarea unei adevărate vesele pentru vin: căni, ulcioare, oale, vase speciale pentru îndoirea vinului cu apă, pahare înalte fără picior (pocula) mai mult sau mai puțin prelucrate sau bogat decorate, cupe și strecurători. În timpul meselor galo-romane, mirodeniile (anason, chimen, cimbru) serveau la punerea în valoare a băuturilor și alimentelor, ba chiar la mascarea savorilor prea puternice, putând fi de asemenea utilizate pentru digestie, pentru ceea ce Plinius numea "neplăcerile stomacului". Chiar și
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
care nu țin nici de riturile de trecere și nici de ciclurile calendaristice, precum banchetele, fie ele antice sau moderne, ospețele și mesele festive, unde, după spusele lui Paul Claudel (poet, dramaturg și eseist francez), "toți comesenii devenim egali, iar cupa care circulă pe la toți, ne umple de indulgență, înțelegere și compasiune." Vinul este prezent în zilele noastre la toate mesele de sărbătoare, fie ele laice sau religioase, fie că e vorba de o masă de prânz între prieteni sau o
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
din piele de capră și amforele din lut ars, cu butoaie de lemn. Dar abia în epoca lui Augustus, și anume începând cu anul 63 înainte de Hristos, avea să devină foarte folosit în agricultură butoiul din scânduri de stejar încercuite (cupa). Butoaiele nu au evoluat prea mult din momentul în care au fost create 59. Având o formă rotundă, pentru a facilita transportul care presupune rostogolirea lor, acestea sunt fabricate din lemn de stejar, ceea ce, în același timp, îi dă vinului
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
din secolul al XII-lea: paharul cu picior, fragil și elegant, pentru consumatorii bogați, și paharul fără picior, cu un aspect mai rustic, dar cu o capacitate mai mare. În secolul al XIV-lea, paharul are o formă mai zveltă. Cupa, mare și în relief, este susținută de o tijă, înaltă și foarte subțire, care se sprijină pe un picior evazat, scund și care are o suprafață mare. Pereții paharului sunt extrem de subțiri. Această caracteristică de prezentare se va păstra până în
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
ușor tronconică (în formă de trunchi de con). Trecerea de la tipul de pahar specific secolului al XIV-lea la acesta pare să se facă destul de rapid. Acest tip nou de pahare fără picior pare să provină din ultima formă a cupei paharelor cu picior din secolul al XIV-lea, de la care acestea nu au împrumutat și suportul"60. În secolul al XVI-lea își fac apariția paharele de diferite forme. Acestea puteau avea fie un picior tronconic, fie conic, pereți netezi
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
provenită din Boemia. Pe mesele francezilor se puteau vedea, la vremea respectivă, pahare mici cu pereți groși și cu picior înalt și masiv. Alături de acestea au început să apară și serviciile de masă care includeau în special forme deschise precum cupele și cănile care erau folosite și pentru a bea vinul. Sticlele din sticlă au fost folosite în Franța începând abia cu secolul al XV-lea. Aceste recipiente din sticlă subțire au fost aduse aici odată cu moda italiană a Renașterii, când
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Germanul, în care o privighetoare spune astfel, în penultimul cuplet: Bismarck a spus: "Bravi fii germani, Nepoții așteaptă s-ocupăm Și Burgundia dar și Champagne Vin alb și roșu să-nhățăm Destul cu berea de Bavière Din Dunkerque până-n Dijon, Cupele rubin tot cer." Chiar Paul Déroulède a preamărit în 1894 "vița de vie" patriotică: Trăiască strugurele mic sau mare Să n-aud de hameiu-n floare Te cherchelește dar nu te desfată! Primul război mondial a izbucnit în 1914, aducând victoria
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
secată a lumii și a lucrurilor va deveni emblema poeziei lui O., captată în arhetipul „roții întoarse a lumii”, care tutelează un bogat izomorfism al năzuitei palingeneze: orbita ciclopului, care își visează perechea, „galopul” aștrilor în sferele galactice, hora, cercurile, cupele reversibile ale clepsidrei, melcul, șarpele încolăcit în urme uscate, dar visând „cum înconjoară grădini”. Cu un instrumentar expresiv și formal larg uzitat în deceniul al șaptelea, volumul Roata e consemnabil prin tipul insolit de atitudine lirică a unui eu-exponent anonim
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]