12,743 matches
-
atît mai puternic cu cît conținutul este mai insignifiant: autoficțiunea se bazează pe principiul psihanalitic al asociației libere, fără a manifesta Însă voință de insolit. Eul autoficțiunii e cu atît mai insistent cu cît contextul existenței sale este mai sărac. Eul autoficțiunii nu se expune ca formare, ca bildung. El este doar prezență, suprafață, nu profunzime, trecutul lui nu apare decît ca citat În prezent, drept combustibil pentru expresia prezenței. E adevărat că, nu arareori, o autoficțiune are un conținut ideologic
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
expresia prezenței. E adevărat că, nu arareori, o autoficțiune are un conținut ideologic pronunțat - motiv pentru care Marie Darrieussecq introdusese criteriul materializării simblice: la un moment dat, scriitorul ficționalizează ostentativ narațiunea, pentru a deschide calea lecturii simbolice. În felul acesta, eul morcelat În scriere (pentru autorul-narator) sau În scris (pentru cititor) Își arogă o identitate, depășește, metaforic vorbind, stadiul oglinzii, și o face, desigur, nu atît În propriul beneficiu În fața lui Însuși, cît În cel al său ca obiect de recunoaștere
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Doubrovsky În romanul textualist Fils care propune termenul, și ar putea fi fagocitată de teoriile textului care astăzi nu mai spun multe despre literatură. Dar e vorba despre o transcendență factice, mediată de ficțiune, livrată ca momeală cititorului comod. Identitatea eului autoficțional, manifestat ca insuficient, nu se realizează odată epopeea lui Încheiată, ca liant epic și metafizic În stare să rezolve un conflict, ci În timp ce se povestește pe sine ca in-ipostaziabil, ca avatar al diferanței derrdiene. Trebuie continuat cu o pragmatică
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dintre enunț și enunțare constituie una dintre ofertele teoretice cele mai generoase ale teoriei enunțării a lui Oswald Ducrot, cu rădăcini În gîndirea dualistă franceză, la Benveniste, care opune axa discursului axei povestirii și, mai departe, În filozofia carteziană a eului, acolo unde, printr-un salt transgresiv, eul devine identic cu cuvintele care le proferează. Este un salt echivalent cu cel al materializării simbolice, de la, de pildă incipitul epic "credeam că" cînd eul se Împarte În instanța enunțătoare și personajul din
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ofertele teoretice cele mai generoase ale teoriei enunțării a lui Oswald Ducrot, cu rădăcini În gîndirea dualistă franceză, la Benveniste, care opune axa discursului axei povestirii și, mai departe, În filozofia carteziană a eului, acolo unde, printr-un salt transgresiv, eul devine identic cu cuvintele care le proferează. Este un salt echivalent cu cel al materializării simbolice, de la, de pildă incipitul epic "credeam că" cînd eul se Împarte În instanța enunțătoare și personajul din timpul povestirii și "Mă Îndoiesc, deci gîndesc
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
povestirii și, mai departe, În filozofia carteziană a eului, acolo unde, printr-un salt transgresiv, eul devine identic cu cuvintele care le proferează. Este un salt echivalent cu cel al materializării simbolice, de la, de pildă incipitul epic "credeam că" cînd eul se Împarte În instanța enunțătoare și personajul din timpul povestirii și "Mă Îndoiesc, deci gîndesc", cînd cele două eu-ri s-au identificat unul cu celălalt, identice În cele patru cuvinte enunțate. Acesta este momentul autentificării, cel În care povestea devine
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fi o autoficționară. Or, aici, ca și la Cezar Paul Bădescu, de pildă, avem de-a face cu exuvii, cu bildung. Nici Radu Cosașu nu scrie autoficțiune, pentru că nici literatura lui nu respectă explicit nici criteriul fenomenologic, nici criteriul pragmatic. Eul cosașian are ceva din vacuitatea eului autoficțional, dar și din aceea a eului-În-formare. Expresivitatea eului, deși intensă, este mereu mediată, temporizată cu un cert beneficiu terapeutic pentru subiect, desigur, dar asta-i o altă problemă. Radu Cosașu, căruia probabil că
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și la Cezar Paul Bădescu, de pildă, avem de-a face cu exuvii, cu bildung. Nici Radu Cosașu nu scrie autoficțiune, pentru că nici literatura lui nu respectă explicit nici criteriul fenomenologic, nici criteriul pragmatic. Eul cosașian are ceva din vacuitatea eului autoficțional, dar și din aceea a eului-În-formare. Expresivitatea eului, deși intensă, este mereu mediată, temporizată cu un cert beneficiu terapeutic pentru subiect, desigur, dar asta-i o altă problemă. Radu Cosașu, căruia probabil că practica autoficțiunii În literatura feminină franceză
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a face cu exuvii, cu bildung. Nici Radu Cosașu nu scrie autoficțiune, pentru că nici literatura lui nu respectă explicit nici criteriul fenomenologic, nici criteriul pragmatic. Eul cosașian are ceva din vacuitatea eului autoficțional, dar și din aceea a eului-În-formare. Expresivitatea eului, deși intensă, este mereu mediată, temporizată cu un cert beneficiu terapeutic pentru subiect, desigur, dar asta-i o altă problemă. Radu Cosașu, căruia probabil că practica autoficțiunii În literatura feminină franceză nu i-ar spune mare lucru, ar putea fi
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În altă societate, ar fi produs o scriitură urgentă, intempestivă și revelatorie, așa cum este cea autoficționară. Dar tocmai urgența nu se manifestă niciodată la el, tocmai irepresibilitatea Întîrzie, "diferată", tot efortul scriitorului Îndreptîndu-se către controlul scriiturii și Împiedicarea identificării dintre eul care povestește și eul despre care povestește (faptul nu trebuie să scape psihanalizei: această identificare Între un eu-pacient și un eu-doctor este tocmai pericolul pe care scriitura lui Cosașu o evită cu toată puterea). Dar să luăm alte exemple. Fie
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fi produs o scriitură urgentă, intempestivă și revelatorie, așa cum este cea autoficționară. Dar tocmai urgența nu se manifestă niciodată la el, tocmai irepresibilitatea Întîrzie, "diferată", tot efortul scriitorului Îndreptîndu-se către controlul scriiturii și Împiedicarea identificării dintre eul care povestește și eul despre care povestește (faptul nu trebuie să scape psihanalizei: această identificare Între un eu-pacient și un eu-doctor este tocmai pericolul pe care scriitura lui Cosașu o evită cu toată puterea). Dar să luăm alte exemple. Fie, de pildă, următoarele fragmente
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mizează pe o estetică a autenticității, aceasta se manifestă mai degrabă ca pragmatică. 4) o instanță enunțiativă care se referă permanent la ea Însăși, incapabilă să se atașeze defintiv de o reprezentare și condamnată la statutul de semnificant. La Întrebarea eului autoficționalist “cine sînt eu?”, tocmai imprimarea pe pagină a Întrebării constituie răspunsul. Eul acesta nu are profunzime, doar suprafață (de acoperit). Să luăm afirmațiile referitoare la discursul personal: “Scrisul bate experiența” nu Înseamnă decît că etalarea voluntară a experienței, În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
4) o instanță enunțiativă care se referă permanent la ea Însăși, incapabilă să se atașeze defintiv de o reprezentare și condamnată la statutul de semnificant. La Întrebarea eului autoficționalist “cine sînt eu?”, tocmai imprimarea pe pagină a Întrebării constituie răspunsul. Eul acesta nu are profunzime, doar suprafață (de acoperit). Să luăm afirmațiile referitoare la discursul personal: “Scrisul bate experiența” nu Înseamnă decît că etalarea voluntară a experienței, În discurs, și consemnarea lui În text sînt singurii garanți ai experienței ca act
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
diagnosticul pus de sociologul Jean-Claude Kaufmann individului contemporan occidental, de “extindere de sine”, sau cel al sociologului Alain Ehrenberg, de narcisism virtual nelimitat. De unde Însă nevoia aceasta de extindere, de unde insațiabilitatea etalării de sine? Tocmai din lipsa transcendenței sinelui (sau eului, prin conversie În registru psihologic). Lipsit de obiecte ale dorinței pe verticală, pentru că Dumnezeu a murit, eul le caută pe orizontală, Încercînd să ia În stăpînire suprafața (colii albe) În căutarea unui relief de transcendență pozitivă sau negativă. Nu În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Alain Ehrenberg, de narcisism virtual nelimitat. De unde Însă nevoia aceasta de extindere, de unde insațiabilitatea etalării de sine? Tocmai din lipsa transcendenței sinelui (sau eului, prin conversie În registru psihologic). Lipsit de obiecte ale dorinței pe verticală, pentru că Dumnezeu a murit, eul le caută pe orizontală, Încercînd să ia În stăpînire suprafața (colii albe) În căutarea unui relief de transcendență pozitivă sau negativă. Nu În găsirea accidentală a unei transcendențe pe o atare suprafață mată stă autenticitatea, ci În expresia imediată a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dacă ne gîndim doar la diferența de altitudine dintre solul peșterii și cel exterior), autoficționarul Încearca să se individualizeze pe orizontală. Partea de ficțiune, cu sau fără materializare simbolică, ca procedeu de compromis prin care cititorul este cointeresat la drama eului lipsit de transcendență, apare, la gradul zero, În chiar voința de epicizare a scriiturii. Autoficțiunea are nu numai nerv și ritm, dar are, obligatoriu, poveste; ea spune povestea celui care vorbește/scrie atîta vreme cît acesta - eul - este subiect al
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cointeresat la drama eului lipsit de transcendență, apare, la gradul zero, În chiar voința de epicizare a scriiturii. Autoficțiunea are nu numai nerv și ritm, dar are, obligatoriu, poveste; ea spune povestea celui care vorbește/scrie atîta vreme cît acesta - eul - este subiect al vorbirii/scrierii. Astfel i se atrage cititorului atenția asupra mizei priordiale a autoficțiunii: cea identitară. De ce era nevoie de o nouă literatură, zgomotoasă, țipătoare, cînd aveam o mulțime de forme de literatură personală, de la confesiune, trecînd prin
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
scriitorul Însuși. Scriitorul francez - cu atît mai mult cu cît este aureolat de studii superioare care-i confirmă abilitățile intelectuale - a făcut foarte multă vreme parte dintr-o castă dotată cu un obiect de cult și cu un instrument cultic: eul și oglinda. Oglinda este așadar semnificantul suprem al literaturii Înalte franceze, aceea care Își revendică titlurile de noblețe din poezia modernă și/sau suprarealism și se produce ca neîntrerupt act narcisic - Proust, Céline, apoi noii romancieri și oulipienii, iar alături
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se identifice cu el. Autoficțuinile feminine de astăzi sînt pandante ale oglinzii Încă la mare modă În anii 1970 - niște oglinzi mai mici, mai imediate, sparte din loc În loc de ecrane ficționale cu trimitere liberă, dincoace de eu - dar niciodată dincolo. Eul, apoi. Literatura personală nu are povești - aceeași istorie a lui eu se desfășoară ca reflecție În orizontul sinelui său, spartă În miriade de cioburi care oglindesc toate același lucru: eul văzut de sine. Cei mai mari filosofi ai literaturii franceze
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
oglinzii Încă la mare modă În anii 1970 - niște oglinzi mai mici, mai imediate, sparte din loc În loc de ecrane ficționale cu trimitere liberă, dincoace de eu - dar niciodată dincolo. Eul, apoi. Literatura personală nu are povești - aceeași istorie a lui eu se desfășoară ca reflecție În orizontul sinelui său, spartă În miriade de cioburi care oglindesc toate același lucru: eul văzut de sine. Cei mai mari filosofi ai literaturii franceze sînt Descartes și Leibniz, primul clasic, al doilea baroc, primul inventator
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ficționale cu trimitere liberă, dincoace de eu - dar niciodată dincolo. Eul, apoi. Literatura personală nu are povești - aceeași istorie a lui eu se desfășoară ca reflecție În orizontul sinelui său, spartă În miriade de cioburi care oglindesc toate același lucru: eul văzut de sine. Cei mai mari filosofi ai literaturii franceze sînt Descartes și Leibniz, primul clasic, al doilea baroc, primul inventator al eului, celălalt al oglinzii. De aceea literatura aceasta se ambalează În romane de dragoste investite de o dimensiune
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
desfășoară ca reflecție În orizontul sinelui său, spartă În miriade de cioburi care oglindesc toate același lucru: eul văzut de sine. Cei mai mari filosofi ai literaturii franceze sînt Descartes și Leibniz, primul clasic, al doilea baroc, primul inventator al eului, celălalt al oglinzii. De aceea literatura aceasta se ambalează În romane de dragoste investite de o dimensiune formatoare - dragostea-bildung, calea către redescoperirea sinelui În mijlocul căreia stă Celălalt: Dumnezeu, Diavolul sau Femeia cu brațele și ochii larg deschiși. Rareori această dialetică
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
natură, cash sau pe credit (mai ales pe credit, pînă la uzură), veți juisa, e un lucru stipulat contractual În noul pact.” Acesta este un pasaj aflat pe penultima pagină a ultimului roman semnat de Anne Garréta, Nici o zi. Despre eu și oglindă este vorba și În romanul de debut al romancierei. Născută În 1962 la Paris, ea debutează În 1986 cu acest Sphinx, după care șochează cu un pamflet intitulat Pentru a termina odată cu genul omenesc. În 1990 apare Ceruri
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pe cont propriu numele și profilul personajelor proustiene din În Căutarea timpului pierdut. În fine, În 2002 publică la Grasset romanul Nici o zi, scris la persoana a doua. Anne Garréta nu este Însă o simplă romancieră franceză care tematizează tradițional eul și oglinda. Grație unei inteligențe remarcabile și a apetențelor tehnice despre care vom vorbi Îndată, povestea eului și a oglinzii este relatată de la distanță - iar calitatea romanului este dată tocmai de această dezangajare diegetică care, desigur, trebuie să Însemne ceva
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
publică la Grasset romanul Nici o zi, scris la persoana a doua. Anne Garréta nu este Însă o simplă romancieră franceză care tematizează tradițional eul și oglinda. Grație unei inteligențe remarcabile și a apetențelor tehnice despre care vom vorbi Îndată, povestea eului și a oglinzii este relatată de la distanță - iar calitatea romanului este dată tocmai de această dezangajare diegetică care, desigur, trebuie să Însemne ceva. Putem spune că literatura lui Anne Garréta are două teme esențiale: identitatea și dorința, tratate din perspectiva
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]