12,418 matches
-
acest eveniment a făcut să nască în sufletele torinezilor speranța într-o victorie ușoară. Mareșalul Franței, marchizul de Vauban, inginer și arhitect militar expert al tehnicilor de asediu, ar fi preferat un atac lateral al orașului, considerând deasa rețea de galerii contramină un obstacol insidios pentru orice altă operațiune; dar La Feuillade l-a ignorat și a ordonat celor 48 de ingineri militari să elaboreze un plan pentru excavarea unei serii lungi de tranșee. Marchizul de Vauban a condamnat în mod
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
în care își exprima dezaprobarea față de abordarea decisă de acesta. Participarea sa, în afară de proiectul din 1705, fusese o participare "prin corespondență". La rândul lor asediații, susținuți de populație (care a participat în mod activ la lupte) și cu ajutorul rețelei de galerii atât de temute de Vauban, au provocat pierderi numeroase inamicului. Bătălia a continuat toată vara anului 1706. Pe 8 iunie, generalul La Feuillade a trimis un mesaj lui Victor Amadeus de Savoia, în care i se oferea posibilitatea de a
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
au fost nevoiți să se retragă, dar pe câmpul de bătălie au rămas 400 de morți doar din rândurile savoiarzilor. Acum are loc celebrul episod al lui Pietro Micca care și-a sacrificat viața pentru a împiedica pătrunderea francezilor în galeriile subterane. În noaptea dintre 29 și 30 august o echipă de grenadieri francezi au reușit să pătrundă în galeria "Mezzaluna di soccorso" ucigând santinelele și încercând să doboare una din ușile ce duceau în internul citadelei. Pietro Micca, era de
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
savoiarzilor. Acum are loc celebrul episod al lui Pietro Micca care și-a sacrificat viața pentru a împiedica pătrunderea francezilor în galeriile subterane. În noaptea dintre 29 și 30 august o echipă de grenadieri francezi au reușit să pătrundă în galeria "Mezzaluna di soccorso" ucigând santinelele și încercând să doboare una din ușile ce duceau în internul citadelei. Pietro Micca, era de gardă în acea noapte împreună cu un camarad. Tradiția povestește că cei doi auzind împușcăturile și înțelegând că nu vor
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
să doboare una din ușile ce duceau în internul citadelei. Pietro Micca, era de gardă în acea noapte împreună cu un camarad. Tradiția povestește că cei doi auzind împușcăturile și înțelegând că nu vor rezista mult, decid să arunce în aer galeria (cu ajutorul unui butoi cu praf de pușcă de 20 de kg.) pentru a provoca prăbușirea galeriei și a nu permite pătrunderea inamicului. În criză de timp, Micca decide să folosească un fitil scurt, conștient de riscuri. Astfel îl îndepărtează pe
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
acea noapte împreună cu un camarad. Tradiția povestește că cei doi auzind împușcăturile și înțelegând că nu vor rezista mult, decid să arunce în aer galeria (cu ajutorul unui butoi cu praf de pușcă de 20 de kg.) pentru a provoca prăbușirea galeriei și a nu permite pătrunderea inamicului. În criză de timp, Micca decide să folosească un fitil scurt, conștient de riscuri. Astfel îl îndepărtează pe camaradul său cu o frază care a rămas în istorie "Ridică-te, că ești mai lung
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
prezintă caricaturi ale unor mari personalități în artă și cultură precum și a oamenilor politici ai acelor timpuri. Coperta albumului îl are înfățișat pe Nicolae Petrescu-Găină în costum de arlechin trăgând o cortină de culoare roșu-grena în spatele căreia se află o galerie de caricaturi. Cele mai importante lucrări din componența albumului sunt cele care îi reprezintă pe Alecu Bădărău în calitate de ministru de justiție rezemat de o bâtă electorală; Gheorghe Grigore Cantacuzino zis "Nababul" având o postură politică de președinte al Camerei cu
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
și 1600-1606. A fost și regenta fiilor ei Constantin și Alexandru, în perioadele în care aceștia au ocupat tronul Moldovei. Soția lui Ieremia Movilă, cunoscută în istoriografia românească și ca Elisafta, a fost una dintre figurile cele mai marcante în galeria doamnelor române. A fost o femeie mândră, ambițioasă, iar alături de Anastasia Duca este considerată cea mai frumoasă doamnă pe care a avut-o Moldova. Ambiția ei a fost comparată de istoricii noștri cu cea a Doamnei Chiajna. Originea Elisabetei a
Elisabeta Movilă () [Corola-website/Science/335667_a_336996]
-
separă nava de strana călugărițelor și balustrada de fier care închide altarul principal, strana călugărițelor, în care călugărițele își fac slujba, ocupă partea centrală a abațialei. Acolo, în 1790, se aflau o mică orgă cu dependințele sale plasată pe o galerie mare, o lustră de cristal, 9 tablouri foarte vechi, de diferite mărimi, un altar cu grilaj și 4 cărți de rugăciuni. Jilțul abațial cu [baldachin ?] și alte scaune formau un ansamblu de lemn, foarte vechi și fără culoare [definită], cu
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
spre portalul de intrare ajungând până acolo. Și, chiar în față, se înălța fațada de Nord a impozantei biserici abațiale. Construită pe locul cel mai înalt, locuința abațială era clădirea cea mai remarcabilă a mănăstirii: parterul nu era decât o galerie cu arcade, care oferea o trecere deschisă și acoperită între biserică și clădirea oaspeților... și care sta aplecată peste un unic etaj unde se alinia o serie de ferestre cu cercevele și vitralii, sprijinându-se pe un bandou mulurat din abundență
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
Juvigny. O serie de lucarne, pe axa arcadelor și a ferestrelor, restituia un pic mai multă verticalitate și elan acestei case agreabile și drăguțe, mult mai lungă decât înaltă și semeață. Clădirile formau diferite „cartiere”: astfel „bolnavele au capela, camerele, galeriile lor”, ca și pensionarele (domnișoarele de la pension), ca și surorile folosite în treburile gospodărești, novicele și călugărițele din cor, care trăiau, toate, în „locurile în care își aveau activitățile,” cu curți și claustre. La nivelul inferior al abațialei, expus la
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
exterior, apartamentele de primire și camerele, în număr de 15, destinate vizitatorilor, confesorilor și capelanilor, cât și magistratului din Bezonvaux când acesta se deplasa la abație. Această clădire se afla în fața tindei și turnurilor bisericii la care se ajungea prin galeria situată de-a lungul locuinței abațiale. Camera Monseniorului era cea mai luxoasă (acolo sta Monseniorul de Hontheim când rămânea la abație; secretarul său locuia alături de el). Încăperea, cu plafon în stil francez, planșeu de stejar, era mobilat cu un pat
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
a unei ajutoare a acesteia. Camerele lor, asemănătoare cu chiliile monahiilor, se situau în prelungirea Pavilionului de Oaspeți, dar erau separate prin grilaje și parloarul / vorbitorul unde se duceau călugărițele care primeau vizite. Aceste școlărițe aveau curtea lor și o galerie care le permitea să meargă la abațială pentru a asista la unele slujbe, deși mai existau capele în diferite clădiri claustrale. În extremitatea de Sud-Vest, aproape de zidul cel înalt și crenelat, era izolat "Spitalul", conceput „pentru aceste soiuri de boli
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
și "fabrica de bere", în apropiere de "Fântâna Spălătoriei", se afla cuptorul de var, care, odată stins, era utilizat pentru spoirea zidurilor adăposturilor animalelor, și cu care se umpleau sarcofagele de piatră unde odihneau corpurile înmormântate în abațială sau la galeria claustrului. Varul intra și în compoziția mortarului de zidărie în toate lucrările de întreținere. Aceste sarcini se cuveneau „țiglarului”, un fel de factotum, care schimba, înlocuia și reașeza țiglele și ardezia acoperișurilor pe care le repara și le supraveghea. Un
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
bastonului este protejat cu o bucată de piele. Arbitri, identificati de o pană, supraveghează asalturile. Comentariul hieroglific de la Medinet Habu atestează că există reguli precise. Scrimerii se strigă reciproc: „În gardă! Și admiră ceea ce va face mâna mea.” Spectatorii fac galerie pentru luptătorii lor favoriti. Un scrib este însărcinat cu notarea scorului. În ceea ce privește Grecia antică, jocurile funerare ale lui Patrocles descrise de cântul XXIII al "Iliadei" include o probă de duel cu arma grea, „hoplomachia” (în ), între Diomede și Marele Aiax
Istoria scrimei () [Corola-website/Science/335684_a_337013]
-
Forli - Italia 1977 - exp. Mamaia (Hotel Meridian) 1978 - exp. pictură Milano - Italia 1979 - exp. grafică + acuarele tuș th. mixte (Teatrul Mare) Leipzig Germania Est 1980 - exp. pictură grafică Mamaia (Hotel Meridian) 1980 - exp. pictură Sala Club Comerț - București 1981 - exp. Galeria „Il Gattopardo” - Palerma - Sicilia 1981 - exp. Barcelona - Spania Galeria Canuda 1983 - exp. pictură-grafică Brașov (Sala Victoria) 1983 - exp. pictură-grafică Casa de Cultură Sf. Gheorghe 1984 - exp. pictură-grafică Galeria Beaux Arts Köln - Germania Vest 1984 - exp. acuarele galeria Il Quadra Aachen
Marinella Tucaliuc () [Corola-website/Science/335699_a_337028]
-
pictură Milano - Italia 1979 - exp. grafică + acuarele tuș th. mixte (Teatrul Mare) Leipzig Germania Est 1980 - exp. pictură grafică Mamaia (Hotel Meridian) 1980 - exp. pictură Sala Club Comerț - București 1981 - exp. Galeria „Il Gattopardo” - Palerma - Sicilia 1981 - exp. Barcelona - Spania Galeria Canuda 1983 - exp. pictură-grafică Brașov (Sala Victoria) 1983 - exp. pictură-grafică Casa de Cultură Sf. Gheorghe 1984 - exp. pictură-grafică Galeria Beaux Arts Köln - Germania Vest 1984 - exp. acuarele galeria Il Quadra Aachen Germania Vest 1986 - exp. Köln Germania Vest Galeria Beaux
Marinella Tucaliuc () [Corola-website/Science/335699_a_337028]
-
Mamaia (Hotel Meridian) 1980 - exp. pictură Sala Club Comerț - București 1981 - exp. Galeria „Il Gattopardo” - Palerma - Sicilia 1981 - exp. Barcelona - Spania Galeria Canuda 1983 - exp. pictură-grafică Brașov (Sala Victoria) 1983 - exp. pictură-grafică Casa de Cultură Sf. Gheorghe 1984 - exp. pictură-grafică Galeria Beaux Arts Köln - Germania Vest 1984 - exp. acuarele galeria Il Quadra Aachen Germania Vest 1986 - exp. Köln Germania Vest Galeria Beaux - Arts 1986 - exp. Cesena - Italia La Permanente 1986 - exp. Voltana (Ra) - Italia 1986 - exp. acuarele Zeitz Germania de Vest
Marinella Tucaliuc () [Corola-website/Science/335699_a_337028]
-
București 1981 - exp. Galeria „Il Gattopardo” - Palerma - Sicilia 1981 - exp. Barcelona - Spania Galeria Canuda 1983 - exp. pictură-grafică Brașov (Sala Victoria) 1983 - exp. pictură-grafică Casa de Cultură Sf. Gheorghe 1984 - exp. pictură-grafică Galeria Beaux Arts Köln - Germania Vest 1984 - exp. acuarele galeria Il Quadra Aachen Germania Vest 1986 - exp. Köln Germania Vest Galeria Beaux - Arts 1986 - exp. Cesena - Italia La Permanente 1986 - exp. Voltana (Ra) - Italia 1986 - exp. acuarele Zeitz Germania de Vest 1989 - exp. ulei și acuarele Köln Germania Vest 1989
Marinella Tucaliuc () [Corola-website/Science/335699_a_337028]
-
Spania Galeria Canuda 1983 - exp. pictură-grafică Brașov (Sala Victoria) 1983 - exp. pictură-grafică Casa de Cultură Sf. Gheorghe 1984 - exp. pictură-grafică Galeria Beaux Arts Köln - Germania Vest 1984 - exp. acuarele galeria Il Quadra Aachen Germania Vest 1986 - exp. Köln Germania Vest Galeria Beaux - Arts 1986 - exp. Cesena - Italia La Permanente 1986 - exp. Voltana (Ra) - Italia 1986 - exp. acuarele Zeitz Germania de Vest 1989 - exp. ulei și acuarele Köln Germania Vest 1989 - exp. ulei și acuarele Voltana (Ra) - Italia 1989 - exp. Alfonsine (Ra
Marinella Tucaliuc () [Corola-website/Science/335699_a_337028]
-
redarea stilului și coloritului specific acestei capodopere. Cântul ei a dus la împliniri și satisfacții artistice la care se poate ajunge numai după acumulări treptate, clădite pe o muncă făcută cu perseverență și dăruire“. Printre cele mai importante nume din galeria discipolilor clasei sale de pian regăsim printre alții pe: Roxana Ioana Cîrciu, pianistă la Mozarteum Salzburg - Austria; Suzana Bartal, pianist concertist Paris - Franța; Laurian Tudose, pianist Londra - Marea Britanie; Andrada Raluca Mihalca, pianist concertist; Georgiana Teohari Vidican, pianistă și profesoară de
Felicia Maria Stancovici () [Corola-website/Science/335706_a_337035]
-
circulă în condiții de iarnă. Mina are 1001 angajați și poate produce până la un milion de tone de potasă pe an. Având adâncimea de 1400 metri, este a doua cea mai adâncă mină din Europa și are o rețea de galerii subterane care se întind sub Marea Nordului, cu o lungime totală de 1000 km . Cleveland Potash Limited a raportat o cifră de afaceri de 194 de milioane de lire sterline în 2013, mai mult față de cele 162 de milioane raportate în
Mina Boulby () [Corola-website/Science/335726_a_337055]
-
care a făcut picturi cu animale, Lenbach a început să facă studii și mai multe încercări pentru aprofundarea picturii. La sfaturile tatălui său, Lenbach a renunțat pentru o perioadă de a merge pe calea artei. Mai târziu, după ce a vizitat galeriile din Augsburg și München, el a obținut permisiunea familiei ca să lucreze un timp în atelierul pictorului Albert Gräfle. După aceea, Lenbach și-a petrecut o perioadă cu executare de copii după mari maeștrii ai picturii. În anul 1858, Lenbach devenit
Franz von Lenbach () [Corola-website/Science/335763_a_337092]
-
mari maeștrii ai picturii. În anul 1858, Lenbach devenit elev al lui Karl von Piloty s-a stabilit în Italia. Din anii care au urmat, au rămas lucrările "Un țăran caută adăpost de vreme rea", "Păstorul de capre" (1860, în Galeria Schack, München) și "Arcul lui Titus" (în colecția Palfy, Budapesta). Întorcându-se la München, Lenbach a fost chemat la Weimar pentru a fi nominalizat ca profesor al Academiei de Arte Frumoase de la München. După puțin timp după ce a preluat funcția
Franz von Lenbach () [Corola-website/Science/335763_a_337092]
-
ale timpului său. Cele mai multe dintre lucrările lui Franz von Lenbach se află astăzi în colecțiile naționale ale Regatului Unit, unele se regăsesc în Muzeul de Artă Frye din Seatle și în Washington. Lucrările Bismarck și Gladstone se află astăzi în Galeriile Naționale ale Scoției.
Franz von Lenbach () [Corola-website/Science/335763_a_337092]