13,415 matches
-
altfel, s-a realizat renașterea partidului socialist, după 1906, reconstituit fiind în 1910. Dar Ibrăileanu ignora aceste realități modificate și își nutrea în 1908-1909 aprecierile despre mișcarea socialistă pe prevederile programatice din 1885. Cât privește alăturarea socialismului pe același plan ideologic cu conservatorismul junimist eroarea nu e mai puțin evidentă. Dar despre aceasta nu mai insistăm aici, invitând cititorul interesat spre notele noastre de la paginile 115, 187. În Ianus Galuscus, alt tip din Rusaliile, Alecsandri a ridiculizat pe democratul în alt
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
e insuficientă și abuziv interpretată. Cu astfel de metodă se poate susține orice. Dar cartea rămâne o admirabilă demonstrație de volubilitate sofistică și de beție de idei. Ea încîntă intelectul și-l stârnește la gândire și e o adevărată dramă ideologică, o capodoperă în felul ei, care a avut o înrîurire covârșitoare mai ales în sociologie. De la Ibrăileanu încoace, o mulțime de sociologi văd istoria modernă a României ca o desfășurare continuă de silogisme în care o eroare politică nu-i
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
critică moldovenească, în primul rând Mihail Kogălniceanu și Alecu Russo. Recunoaștem meritele lucrării, pledoaria în favoarea spiritului democratic, atitudinea moderat națională, cultivarea dragostei față de limba poporului, față de țărănime. Calitățile științifice sunt modeste, iar metoda - nu dintre cele mai adecvate. Tirania modelului ideologic i-a impus unele neajunsuri: ignorarea unor scriitori (Eliade, Bălcescu, Grigore Alexandrescu), diminuarea rolului junimiștilor și al lui Titu Maiorescu, abordarea extrinsecă a operei literare, fixarea unor ipoteze de lucru arbitrare. Trebuie să recunoaștem însă semnificația sociologică a acestei lucrări
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
marxistă nu poate fi redusă la o cercetare de tipul celei preconizate de Wellek și 18 Warren, deoarece ea oferă o perspectivă mai amplă asupra fenomenului literar, accentuând valoarea lui estetică, dar fără a considera "extrinsece" valorile subiacente sociale, morale, ideologice etc., ci, dimpotrivă, integrându-le într-o viziune artistică și critică armonioasă. O ilustrare a justeței estetice a poziției lui Wellek și Warren o constituie și modul în care pun ei problema sociologiei. Nu numai că cei doi autori nu
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
cuvânt, ca și critica marxistă de altfel, că valoarea artistică este valoarea centrală a unei opere, adică tocmai ceea ce "transfigurează" elementele de conținut - idei, sentimente - în artă. Un articol politic poate să fie impecabil gândit, și de o ireproșabilă justețe ideologică, și totuși să nu fie o operă de artă, o poezie patriotică, bine intenționată, poate să fie o simplă lectură de moment, repede uitata, pe când Noi, cunoscutul poem al lui Goga, ne va emoționa întotdeauna. Tocmai asemenea disocieri, teoretic evidente
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
se 20. adaugă și creșterea numărului de musulmani din SUA și Japonia. În concluzie, islamul - una dintre marile religii ale lumii contemporane - are o populație relativ tânără, cu o natalitate în continuă creștere. Se constituie într-o veritabilă alternativă (inclusiv ideologică) la stilul de viață occidental. După christian Tămaș, în lume există două sisteme ideologice: occidental secular și islamic-religios. islamismul ca fenomen etnic și social rezistă. De ce? Pentru că nu există în plan social ierarhia din creștinism. Există coranul, iar clericii și
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
islamul - una dintre marile religii ale lumii contemporane - are o populație relativ tânără, cu o natalitate în continuă creștere. Se constituie într-o veritabilă alternativă (inclusiv ideologică) la stilul de viață occidental. După christian Tămaș, în lume există două sisteme ideologice: occidental secular și islamic-religios. islamismul ca fenomen etnic și social rezistă. De ce? Pentru că nu există în plan social ierarhia din creștinism. Există coranul, iar clericii și laicii sunt perfect egali între ei. Există personaje charismatice, specialiști în ale sacrului, care
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
locuri în Parlament și a ajuns și la conducere. Este exemplul cel mai potrivit de partid politic legitim care este stigmatizat drept „organizație teroristă”. Sprijinul popular consistent deținut de acest partid islamist radical nu se jus tifică doar prin simpatii ideologice și prin ample succese de convertire socială. Mai curând, a contat faptul că „Hezbollah a deschis pentru mii de familii Libaneze școli, spitale, farmacii, clinici stomatologice, oferind slujbe, burse școlare și asistență socială”<footnote id=”25”> <Ibidem./footnote>. XXV.7
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
secolul al XVII-lea), fie de proprietăți ale Bisericii catolice, renaționalizate și vândute ca „bunuri naționale” în cursul revoluției Franceze. în joc este un sens tare al secularizării, unul cu profunde conotații negative. Acesta are în atenție secularizarea ca instrument ideologic și politic de luptă contra religiei și Bisericii. Tocmai de aceea sociologul englez David Martin propunea înlocuirea temenului „secularizare” cu un altul, „atâta timp cât orice utilizare a secularizării reverberează prin ecourile neplăcute ale conotațiilor ei mai largi”. reluat peste timp într-
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
lăsa să moară un Eminescu.”! Hașdeu lovea crud și nedrept aici pe Titu Maiorescu, dar scoțând din cauză pe marele critic rămâne perfect adevărată constatarea că societatea nu face tot ceea ce trebuie pentru geniile ce le eternizează.” Din acest discurs ideologic („societatea nu face totul”, etc.) scoatem referirea la Titu Maiorescu, cu totul inadecvată (de altfel, Hașdeu nu-l considera nici în glumă „înțelept”) și restabilim adevărul în legătură cu G. Ibrăileanu: criticul Vieții românești era atât de sigur că Eminescu și-a
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
dar se ascund și asemenea lucruri inedite iar despre G. G. Ursu trebuie spus că a făcut istorie literară înainte de război și a trebuit, ca să-și continue cariera, să schimbe viziunea după 1944 punând aceleași informații într-o altă viziune, ideologică (este, între alții, editorul și biograful lui Nicolae Beldiceanu, poet ieșean stimabil, foarte interesant, el urmărind chestiuni de „audiție colorată” în versuri și experimentând, împreună cu Eduard Gruber, sincretismul simțurilor în psihologie și artă, dar rămas tocmai prin aceste contribuții ale
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
și cugetări. Lumea lui Eminescu îl însoțește peste tot pe poet dar mai ales în glorie... Repet, nu știu dacă se poate face mare lucru pentru ștergerea imaginii care a rezultat dintr-un asemenea complex de împrejurări familiale, prietenești, politice, ideologice și cine mai știe să le identifice/definească după cum am avertizat încă de când am decis să mă refer la acest moment al eminescologiei, pe care mai toți împătimiții de viața poetului l-au parcurs în tăcere crispată. Știința filologică, pe
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Artur Gorovei pe tema anonimatului necesar, putem conchide că, dacă Eduard Gruber a fost uitat, a fost pentru că această uitare s-a anticipat de către apropiații lui, intra în programul acestei construcții colaterale de climat literar. Iașul de sub oblăduirea culturală și ideologică a „Contimporanului” și altor ziare și reviste socialiste nu-l „deranjează” pe Creangă, nici pe Eminescu. În 1888, însă, pe 19 aprilie Eduard Gruber susține o conferință despre Eminescu la Atheneul Român din București iar pe 4 mai îl aduce
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
unor „cavaleri ai mesei rotunde” ce au trăit în jurământul de a face binele fără a-l trâmbița. Din aceste așchii de adevăr s-a conturat imaginea lui Eminescu din ultimii ani de viață, un Eminescu magnetizând epifenomene sociale, politice, ideologice pentru a reverbera în ele figuri simbolice, arhetipuri ale răului secolului ce s-au manifestat ca atare. Viitorul aparține, în cazul lui Eduard Gruber, psihologiei ca știință care trebuie să-și facă istoria sa. Este nevoie de teza de doctorat
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Zoltan ținut la mormântul lui Mihai Eminescu în data de 29 octombrie 1926 (vezi în cartea de față). Exemplul va fi urmat de scriitorii de limbă idiș și de cei de limbă bulgară. Se poate vorbi și de o integrare ideologică a scriitorilor în această perioadă, dar e dificil de analizat. De principiu, ei acceptă cam totul fără mari discuții emblematic fiind rezumatul cuvântulului lui Victor Eftimiu din 29 august 1947: „să se facă adresă către ARLUS în sensul ca Societatea
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
cuvântulului lui Victor Eftimiu din 29 august 1947: „să se facă adresă către ARLUS în sensul ca Societatea să fie integrată în toate demonstrațiile ce se vor face în această fază” (pentru săptămâna prieteniei româno-sovietice, 1-7 noiembrie 1947). Mari discuții ideologice nu se poartă în S.S.R. ci mai sus, în cadrul Uniunii și, de la 8 februarie 1948, în oficiosul Uniunii care va fi revista „Flacăra” și pe care Novicov o impune tuturor spre lectură încă din 30 decembrie 1947 („roagă membrii noului
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
în modul de a gândi în Europa occidentală ceva nou care ne face să ieșim din discuția în care sunt astăzi, adică o discuție care până în prezent a rămas într-un cadru în esență tradițional. Într-adevăr, una dintre tendințele ideologice care, mi se pare, la ora actuală are mai mult succes la generația tânără, este detestarea puterii ca atare. Ajungem astfel la altă fază a discuției, sau la o cu totul altă discuție. Cei pe care îi numim noii filozofi
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
respectivele sisteme educative. De altfel, s-ar putea schița o veritabilă istorie a educației urmărind metamorfoza idealurilor educative începînd de la greci și mergînd pînă în modernitatea actuală, nelăsînd pe dinafară idealurile educative malformate, extramoderne, ale societăților totalitare de orice nuanță ideologică 1. Mai trebuie să precizăm că procesul de transmitere culturală, care este în mod esențial educația, are loc pe două axe: a) verticală - între generațiile succesive dintr-o comunitate, și atunci este vorba despre educația propriu-zisă, a copiilor și a
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
și promovare. Deosebită - prin informația utilizată și metodă - este teza de doctorat, Cântecele de cruciată ale lui Walther von der Vogelweide, o cercetare de literatură comparată aplicată producțiilor similare din „mittelhochdeutsch, provensală, flamandă și latină medievală”. Autorul pleacă de la infrastructura ideologică proprie spiritului religios-cavaleresc, pentru a stabili „ideile care alcătuiesc fondul comun” ce a determinat cruciadele, percepția generală a fenomenului, precum și literatura din epocă. Face o clasificare a acestor cântece, evidențiază legăturile dintre predicile preoților, bulele papale și temele, atitudinile din
TEMPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290131_a_291460]
-
socială îi apar în „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „România literară”, „Viața românească”, „Adevărul literar și artistic” ș.a. Pentru volumul de povestiri Profiluri (1959) a fost distins cu Premiul Academiei RPR. Majoritatea scrierilor lui Ț. - romane, povestiri, nuvele - se conformează unei comenzi ideologice și prezintă, cu mici excepții, mediul citadin românesc dintre 1950 și 1989, ani în care uzina sau șantierul erau socotite matrice ale formării și împlinirii „noii” personalități a omului. Autorul se adresează cu predilecție unei anumite categorii de cititori, similară
ŢIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290168_a_291497]
-
spre sud (1982) ș.a. Din păcate, multe pagini suferă de schematism, sub presiunea comandamentelor din epocă, a scrisului „de serviciu”. Adevărul istoric este denaturat cu bună știință în Muntele (I-II, 1963- 1967), de exemplu, roman „impus”, dominat de optica ideologică a momentului. Oprindu-se asupra unei perioade oricum discutabile (etapa dintre 23 august 1944 și instaurarea puterii comuniste), T. aduce în prim-plan „eroii” noului regim ce se prefigurează: secretarul de partid și primarul. Ei conduc, într-un sat bănățean
THEODORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290165_a_291494]
-
de consum în care predomină spectaculosul, violența, dar și monumentalul artificial. Are predilecție pentru cărți de mari dimensiuni, grandilocvente, cu întâmplări moralizatoare, izbutind să nu ocolească nici un spațiu pentru desfășurarea acțiunii (terestru, aerian, marin) și punând mereu accent pe mesajul ideologic. T. are și o obsesie a minuțiozității: bunăoară, notează consecvent ora, ziua, anul evenimentului relatat. Personajul său preferat pare a fi Mihai Viteazul, model eroic, acoperind, ca figură exemplară, cărțile sale cele mai importante: Brazdă și paloș și Vulturul (I-
THEODORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290165_a_291494]
-
Național (1939-1940) și liceul evreiesc (1940-1944), apoi la București, unde va frecventa Liceul „Titu Maiorescu” (1944-1946) și Facultatea de Litere și Filosofie, luându-și licența în 1950. Va deveni doctor în filosofie în 1972. Între 1948 și 1954 coordonează secțiile ideologice ale revistei „Contemporanul”, în 1950-1954 fiind și șeful Catedrei de teoria literaturii la Școala de Literatură „M. Eminescu”. Redactor-șef de secție la „Viața românească” (1954-1969), cadru didactic la Catedra de estetică de la Facultatea de Filosofie a Universității bucureștene (1969-1977
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
mai ales, din literatură. Semnala „caracterul reacționar al teoriei autonomiei esteticului”, dezbătea probleme teoretice „de cea mai stringentă actualitate”, ca poezia militantă, eroul pozitiv, tipicul ca „expresie a esenței fenomenelor sociale”, analiza în spiritul esteticii marxist-leniniste apariții literare curente. Dogmatismul ideologic și vehementa combativitate a demersurilor sale erau servite, totuși, de o ascuțită inteligență disociativă. Valorificată, asemenea însușire va duce în curând la integrarea criticii în teoria literară. Două studii, Tipicul și esența fenomenelor social-istorice și Transformarea concepției asupra istoriei în
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
al universităților din Arad, Târgu Mureș, Constanța. În Principii generale de estetică (1978) T. conturează o cuprinzătoare și accesibilă estetică teatrală, cu noțiuni introductive și de istorie a doctrinelor estetice, categorii, creație artistică, receptare, prolegomene la estetica spectacolului. Conform liniei ideologice oficiale, autorul se ocupă de raportul dintre național și universal în artă, conținut și formă, stil și curent, teoria genurilor, educație estetică, teatrologie etc., dar mai cu seamă de umanismul socialist și eroul comunist, de vocația angajată a acestuia, așa cum
TOBOSARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290202_a_291531]