12,109 matches
-
se portent sur le capitaine de l'équipe espagnole de jeu de paume, mais îl ne dispose d'aucune preuve et șes réflexions le font disculper cet homme. Le narrateur ne constate aucune trace d'effraction dans la maison. Dehors, leș seules empreintes que l'on peut encore relever après leș pluies torrentielles de la nuit șont celles qui mènent et qui reviennent à la statue. De pluș, en inspectant le jardin, îl remarque que la statue a alors une expression terrifiante
Venus din Ille () [Corola-website/Science/329465_a_330794]
-
jeu de paume, mais îl ne dispose d'aucune preuve et șes réflexions le font disculper cet homme. Le narrateur ne constate aucune trace d'effraction dans la maison. Dehors, leș seules empreintes que l'on peut encore relever après leș pluies torrentielles de la nuit șont celles qui mènent et qui reviennent à la statue. De pluș, en inspectant le jardin, îl remarque que la statue a alors une expression terrifiante qui semble vouloir dire qu'elle se réjouit des malheurs
Venus din Ille () [Corola-website/Science/329465_a_330794]
-
Ille et rentre à Paris. Quelques mois plus tard, îl apprend que M. de Peyrehorade est mort et que Mme de Peyrehorade a décidé de faire fondre la statue pour en faire une cloche. Mais depuis que la cloche sonne, leș vignes ont gelé deux fois sur Ille.
Venus din Ille () [Corola-website/Science/329465_a_330794]
-
fost un inginer talentat, iar nepoata lui Cârme Karr a fost o scriitoare și jurnalistă în La Roche-Mabile. S-a născut în Paris și a studiat la Colegiul Bourbon, devenind apoi profesor acolo. Unele dintre românele sale, inclusiv primul, "Sous leș Tilleuls" (1832), au avut caracter autobiografic. Un al doilea român, "Une heure trop tard", a fost publicat în anul următor și a fost urmat de multe alte scrieri populare. "Vendredi soir" (1835) și "Le Chemin le plus court" (1836) au
Jean-Baptiste Alphonse Karr () [Corola-website/Science/334957_a_336286]
-
Bressier" (1848) și "Fort en thème" (1853) au avut o oarecare influență în stimularea reformei educației. În 1839 Alphonse Karr a devenit editor al ziarului "Le Figaro", la care fusese un colaborator constant; a inițiat, de asemenea, o revistă lunară, "Leș Guêpes", cu un acut ton satiric, o publicație care i-a adus reputația unei spirit oarecum amar. Epigramele sale sunt frecvent citate, ca de exemplu „plus ça change, plus c'est la même chose”— tradusă de obicei că „cu cât
Jean-Baptiste Alphonse Karr () [Corola-website/Science/334957_a_336286]
-
i-a adus reputația unei spirit oarecum amar. Epigramele sale sunt frecvent citate, ca de exemplu „plus ça change, plus c'est la même chose”— tradusă de obicei că „cu cât se schimbă mai mult, cu atat rămâne la fel” ("Leș Guêpes", ianuarie 1849). Referitor la propunerea de a elimina pedeapsa capitală, „je veux bien que messieurs leș assassins commencent”— „lasă domnii care fac crime să înceapă primii”. În 1848 a fondat "Le Journal". În 1855 s-a mutat la Nișă
Jean-Baptiste Alphonse Karr () [Corola-website/Science/334957_a_336286]
-
ça change, plus c'est la même chose”— tradusă de obicei că „cu cât se schimbă mai mult, cu atat rămâne la fel” ("Leș Guêpes", ianuarie 1849). Referitor la propunerea de a elimina pedeapsa capitală, „je veux bien que messieurs leș assassins commencent”— „lasă domnii care fac crime să înceapă primii”. În 1848 a fondat "Le Journal". În 1855 s-a mutat la Nișă, unde s-a ocupat de floricultura și a dat numele sale la mai multe specii noi, în
Jean-Baptiste Alphonse Karr () [Corola-website/Science/334957_a_336286]
-
ocupat de floricultura și a dat numele sale la mai multe specii noi, în special dahlia (New Internațional Encyclopedia). Într-adevăr, el a fondat practic comerțul cu flori pe Riviera franceză. A fost pasionat, de asemenea, de pescuit și în "Leș Soirées de Sainte-Adresse" (1853) și "Au bord de la mer" (1860) și-a prezentat experiențele sale. Memoriile sale, "Livre de bord", au fost publicate în 1879-1880. A murit la Saint-Raphaël (Văr). Povestirea "Leș Willis" a stat la baza operei "Le Villi
Jean-Baptiste Alphonse Karr () [Corola-website/Science/334957_a_336286]
-
fost pasionat, de asemenea, de pescuit și în "Leș Soirées de Sainte-Adresse" (1853) și "Au bord de la mer" (1860) și-a prezentat experiențele sale. Memoriile sale, "Livre de bord", au fost publicate în 1879-1880. A murit la Saint-Raphaël (Văr). Povestirea "Leș Willis" a stat la baza operei "Le Villi" a lui Giacomo Puccini. Specia de bambus "Bambusa multiplex Alphonse Karr" a fost denumită în onoarea să.
Jean-Baptiste Alphonse Karr () [Corola-website/Science/334957_a_336286]
-
muzicală a albumelor lor: Sacha Distel, Jacqueline François, Juliette Greco, Henri Salvador, Brigitte Bardot. Cântărețul Dario Moreno, care devenise vedeta unei producții cinematografice, i-a creat ocazia de a compune pentru prima oara muzică de film. Booling organizează și grupul „Leș Parisiennes”. Regizorul René Clément l-a angajat pentru bandă sonoră a filmului „Le Jour et l'Heure”. Bolling a continuat apoi o prodigioasa carieră de compozitor de muzică de film, A scris muzică la peste 100 de filme, unele aducându
Claude Bolling () [Corola-website/Science/334964_a_336293]
-
Bolling a participat activ în anii 1960 la marile emisiuni de varietăți ale lui Albert Raisner, Maritie și Gilbert Carpentier,ale lui Jean Christophe Averty, a compus pentru televiziune numeroase ilustrații muzicale, din care unele au rămas în amintirea publicului („Leș Brigades du Tigre”, „La Garçonne”, „Le Clan” etc) . De asemenea a compus mai multe generice de emisiuni de televiziune că de pildă „Le Grand Échiquier” a lui Jacques Chancel sau „Musiques au cœur” a lui Ève Ruggiéri. Bolling este cunoscut
Claude Bolling () [Corola-website/Science/334964_a_336293]
-
ceea ce este neobișnuit pentru un filozofi europeni. Badiou începea o dispută cu intelectualii din Paris, după ce în 2005 a fost publicată "Circonstances 3: Portées du moț 'juif'" - The Uses of the Word "Jew". Conflictele au apărut în Le Monde și "Leș Temps Modernes". Lingvistul și lacanistul Jean-Claude Milner, fostul președinte al Jacques Derrida Collège internațional de philosophie, îl acuză pe Badiou de antisemitism
Alain Badiou () [Corola-website/Science/336954_a_338283]
-
Academiei de Stiinte pentru lucrarea să "Nouvelle classification naturelle des Discomycètes charnus" din 1885. Primul deceniu al secolului al XX-lea a fost cel mai important pentru renumele sau mondial că micolog și acuarelist prin publicarea a trei opere mari: "Leș Discomycètes d'Europe" (1907)," Histoire et classification des Discomycètes d’Europe" (1909) și în paralel "Icones mycologicae" în 6 volume cu peste 600 de table colorate, dovedind astfel de asemenea calitatea sa de acuarelist (1904-1910). Alături de aceste lucrări a mai
Émile Boudier () [Corola-website/Science/337510_a_338839]
-
și în paralel "Icones mycologicae" în 6 volume cu peste 600 de table colorate, dovedind astfel de asemenea calitatea sa de acuarelist (1904-1910). Alături de aceste lucrări a mai scris peste 90 de tratate privind clasificarea bureților în mod sistematic. În "Leș Discomycètes d'Europe" din 1907 a determinat clasa "Discomycetes" ca parte a încrengăturii "Ascomycota", crezând că ascosporii largi și curbați precum parafizele rare și scurte erau suficient de distincte pentru a obține un nou gen cu specii aparte. Astăzi denumirea
Émile Boudier () [Corola-website/Science/337510_a_338839]
-
Robert Banks (regizor) - Reginald Barker - Paul Bartel - Noah Baumbach - Michael Bay - Warren Beatty - William Beaudine - László Benedek - Richard Benjamin - James Benning (regizor) - Robby Benson - Robert Benton - Edward Bernds - Angela Bettis - Herbert Biberman - Kathryn Bigelow - Bill Condon - Bill Bixby - Andrew Blake - Leș Blank - Bob Clark - Paul Bogart - Peter Bogdanovich - Francis Boggs - Ryszard Bolesławski - Lizzie Borden (regizor) - Frank Borzage - Rob Bowman - Martin Brest - Craig Brewer - Matthew Bright - Albert Brooks - James L. Brooks - Mel Brooks - Richard Brooks - Clarence Brown - Tod Browning - Larry Buchanan - Kenean
Listă de regizori americani () [Corola-website/Science/337521_a_338850]
-
Kahn. Stilul său vag sugestiv arată influența lui Stéphane Mallarmé, al cărui discipol asiduu a fost. Primul său volum de poezii, "Lendemains", a apărut în 1885, iar printre numeroase sale volume ulterioare s-au numărat "Poèmes anciens et romanesques" (1890), "Leș Jeux rustiques et divins" (1890), "Leș Médailles d'argile" (1900), " La Cité des eaux" (1903). El este, de asemenea, autorul unei serii de române și povești realiste, printre care sunt "La Canne de jaspe" (ed. a II-a, 1897), "La
Henri de Régnier () [Corola-website/Science/336510_a_337839]
-
influența lui Stéphane Mallarmé, al cărui discipol asiduu a fost. Primul său volum de poezii, "Lendemains", a apărut în 1885, iar printre numeroase sale volume ulterioare s-au numărat "Poèmes anciens et romanesques" (1890), "Leș Jeux rustiques et divins" (1890), "Leș Médailles d'argile" (1900), " La Cité des eaux" (1903). El este, de asemenea, autorul unei serii de române și povești realiste, printre care sunt "La Canne de jaspe" (ed. a II-a, 1897), "La Double maîtresse" (ed. a V-a
Henri de Régnier () [Corola-website/Science/336510_a_337839]
-
d'argile" (1900), " La Cité des eaux" (1903). El este, de asemenea, autorul unei serii de române și povești realiste, printre care sunt "La Canne de jaspe" (ed. a II-a, 1897), "La Double maîtresse" (ed. a V-a, 1900), "Leș Vacances d'un jeune homme sage" (1903) și "Leș Amants singuliers" (1905). Régnier s-a căsătorit cu Mărie de Heredia, fiica poetului José María de Heredia, care era și ea poeta și romanciera sub pseudonimul Gérard d'Houville. El a
Henri de Régnier () [Corola-website/Science/336510_a_337839]
-
este, de asemenea, autorul unei serii de române și povești realiste, printre care sunt "La Canne de jaspe" (ed. a II-a, 1897), "La Double maîtresse" (ed. a V-a, 1900), "Leș Vacances d'un jeune homme sage" (1903) și "Leș Amants singuliers" (1905). Régnier s-a căsătorit cu Mărie de Heredia, fiica poetului José María de Heredia, care era și ea poeta și romanciera sub pseudonimul Gérard d'Houville. El a colaborat la "Le Visage de l'Italie", o carte
Henri de Régnier () [Corola-website/Science/336510_a_337839]
-
Jean (31 iulie 1848 - 28 ianuarie 1903) a fost un compozitor francez de cântece și operete. Mai multe operete ale lui Planquette au avut mare succes în Marea Britanie, inclusiv "Leș cloches de Corneville" (1878), a cărei durată de reprezentare la Londra a depășit durată oricărei piese de teatru muzical reprezentată până la acel moment, și "Rip Van Winkle" (1882), care a câștigat o faima internațională. Fiul unui cântăreț, Planquette s-a
Robert Planquette () [Corola-website/Science/336520_a_337849]
-
pentru prima data in 1867 de către Lucien Fugère, care a devenit unul dintre cei mai importanți cântăreți de operă francezi din vremea să. În 1876, directorul de la Théâtre des Folies-Dramatiques i-a comandat lui Planquette să compună prima sa opereta, "Leș cloches de Corneville". Ea a avut premiera la Paris, în 1877, având mare succes și fiind reprezentată în 480 de spectacole, iar apoi ajungând la Londra, unde a fost reprezentată începând din 1878 într-un număr record de 708 spectacole
Robert Planquette () [Corola-website/Science/336520_a_337849]
-
reprezentată începând din 1878 într-un număr record de 708 spectacole. Muzica lui Planquette a fost lăudată pentru patosul și simțirea să romantică. "Le Chevalier Gaston" a fost reprezentată în 1879, cu mai puțin succes. În 1880 au avut premiera "Leș Voltigeurs du 32ieme" care a fost reprezentată o lungă perioadă la Londra, în anul 1887 sub titlul "The Old Guard," si "La Cantiniére", care a fost tradusă în limba engleză că "Nectarine", desi n-a mai fost reprezentată. În 1882
Robert Planquette () [Corola-website/Science/336520_a_337849]
-
tonul folosit de fanfara Universității Statului Ohio. Versiunea orchestrala originală a fost înregistrată de către Boston Pops Orchestră dirijata de Arthur Fiedler și apare pe RCA Living Stereo CD "Marches în Hi-Fi". „The Song of the Cabin Boy”, o barcarola din "Leș cloches de Corneville" a lui Planquette a fost interpretată la vioară de W.K.L. Dickson în primul experiment din istorie de sincronizare a sunetului și imaginii în mișcare (1894). Ea este vizibilă online că "Dickson Experimentale Sunet de Film". Toate
Robert Planquette () [Corola-website/Science/336520_a_337849]
-
în paginile ziarului sau. Încrederea reciprocă a fost atât de mare ca Balzac i-a încredințat sarcina de a finaliza după moartea lui unele române neterminate: "Le Député d'Arcis" (1854), "Le Comte de Sallenauve" (1855), "La Famille Beauvisage" (1855), "Leș Petits Bourgeois" (1856), o sarcină pe care Rabou a efectuat-o cu onestitate, chiar dacă această a fost primită cu răceală de către critici. El a fost acuzat pe nedrept că ar fi scriitorul fantomă al lui Balzac. a continuat să creeze
Charles Rabou () [Corola-website/Science/336535_a_337864]
-
Royale de Belgique, Bulletin de la Classe des Lettres et des Sciences Morales et Politiques, 6e série, Tome XI, Bruxelles, 2000, pp. 122-126.] În 2000, M. Weber creează, cu sprijinul lui François Beets și al lui Paul Gochet (Université de Liège), leș «Chromatiques whiteheadiennes» și «Whitehead Psychology Nexus», două societăți savante care vizează să adune cercetările pe diferite aspecte, nuanțe și implicații ale gândirii lui A. N. Whitehead. În 2001, el creează « European William James Project » cu Jack Barbalet (University of Leicester
Michel Weber () [Corola-website/Science/331253_a_332582]