12,623 matches
-
mai mare monstru"”) sau gelozia în „"El médico de su honra"” („"Doctorul onoarei sale"”). În cea dea doua parte a operei sale, dramaturgul inventează, depășind repertoriul cavaleresc, o formă poetico-simbolică necunoscută până la el și care va configura un teatru esențialmente liric, ale cărui personaje tind către simbolic și spiritual. Este cazul unor drame filozofice și teologice, acte sacramentale și comedii mitologice sau palatine. Calderón este cunoscut pentru crearea acestor personaje de tip baroc, dezechilibrate în interiorul lor datorită unei pasiuni tragice, așa cum
Pedro Calderón de la Barca () [Corola-website/Science/307982_a_309311]
-
din treizeci și opt de sonete, cinci cântece, o odă în lire, două elegii, o epistolă, trei egloge, șapte cuplete castiliane și trei ode latine, a fost publicată prima dată în 1543, ca apendice la „"Opere"” de Juan Boscán. Creația lirică a lui Garcilaso de la Vega, expresia maximă a Renașterii castiliene, a devenit de la bun început o referință necesară pentru poeții spanioli, care de atunci n-au putut ignora revoluția metrică și estetică realizată de Garcilaso, care a introdus, alături de Juan
Garcilaso de la Vega () [Corola-website/Science/308002_a_309331]
-
fie „auzită”, este comunicarea sentimentelor, nu stârnirea admirației curtezane. Astfel, Garcilaso preferă tonul intim, personal și confidențial în poezie, față de retorica și pompa tonurilor marțiale sau culta exhibiție curtezană a ingeniului, punând în acest fel prima piatră a unui curent liric hispanic care va ajunge până în lirica lui Bécquer. Stilul lui Garcilaso este unul foarte caracteristic : este preocupat în mod special de muzicalitatea versurilor, folosind aliterația și un ritm bazat pe cele trei axe accentuale ale endecasilabului. Folosește într-un mod
Garcilaso de la Vega () [Corola-website/Science/308002_a_309331]
-
tutela clișeelor tradiționaliste.Acestea au avut, din pricini contextuale vădite, o viață mai lungă în Moldova dintre Prut și Nistru,ajungând nu doar la o tendință trufaș-emblematică, ci și la cea a unui monopol literar. Nevoia de ajustare a creației lirice la cursul sau modern se făcea simțită. Născut în 1949, Leo Butnaru face figură unui „cap de serie” a procesului în chestiune, pe care și l-a asumat, explicabil, generația tânără. Cultivat, mobil, dezinvolt, poetul pune accentul pe latura intelectuală
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
dar iubitor de prietenie. Trăiește totul cu intensitate, încât ai crede că până și supărarea îi face plăcere. Toate aceste însușiri și defecte fac din Leo Butnaru un poet veritabil, ce îmbină, în proporții care dau verbului prospețime, ironia cu liricul, lucidul cu dramaticul. „Gladiatorul” de Leo își deschide sufletul, în speță cartea, " Cu mâna pe umărul colegului", întovărășindu-se către mereu un alt liman, acel al Iluziei necesare. Prețuiesc mult rafinamentul acestui artist care pipăie, în tranșă, farmecul indicibil al
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
înalță pe țigan la rang de mit literar, așa cum va face mai târziu cu negrul și cu evreul (n.t. e o traducere mot-a-mot) în „"Poeta en Nueva York"”. În „"Romancero gitano"” este folosită romanța în toate variantele sale : epică, lirică și dramatică; limbajul este rezultatul fuziunii dintre cel cult și cel popular. Lorca a compus „"Poeta en Nueva York"” în urma experienței din Statele Unite, unde a trăit în 1929 și 1930. Pentru Lorca civilizația modernă și Natura sunt incompatibile. Viziunea sa
Federico García Lorca () [Corola-website/Science/308137_a_309466]
-
(n. 22 februarie 1952, București) este un muzician român, dirijor, artist liric și regizor muzical, câștigător al unor premii și distincții internaționale și din țara sa. Este dirijorul Corului de Copii Radio, fondatorul și al Grupului Coral SOUND al Casei de Cultură a Studenților din București, iar din toamnă lui 2011 până în
Voicu Popescu () [Corola-website/Science/308156_a_309485]
-
la Corului Național de Cameră „Madrigal”. În perioada 1994-1996, a fost lector la clasa de ansamblu vocal a Facultății de Music-Hall, Universitatea Ecologică - București. Activează că regizor muzical la Televiziunea Română, între 1980-1988, iar în perioada 1975-1980, a fost angajat artist liric la Corul Național de Cameră „Madrigal” 2011 și 2013 - participa alături de Corul de Copii Radio și Corul Național de cameră "Madrigal" la Festivalul Internațional George Enescu 2011 - alături de corul SOUND câștiga Premiul I la secțiunea Folclor și premiul al II
Voicu Popescu () [Corola-website/Science/308156_a_309485]
-
shoki” (“Cronicile Japoniei din cele mai vechi timpuri până în 629 e.n.”) apărut în anul 720, scrisă aproape în totalitate în chineză. Fiind primele istorii ale Japoniei, aceste lucrări explică originea poporului japonez și formarea statului japonez, potrivit miturilor shinto. Poezia lirică provenită din balade a fost adunată în prima antologie japoneză “Man’yōshū” (“Antologie a nenumăratelor frunze”), compilată de poetul Otomo no Yakamochi după anul 759. Cele două forme poetice mai importante folosite în antologie au fost poemul scurt (tanka) și
Cultura japoneză () [Corola-website/Science/308202_a_309531]
-
reluate începând cu anii 1970. Stilul pasional al melodramei este tratat muzical în primul rând prin romanță, lumea personajelor lui Massenet amintind de realismul din literatură. Ariile de bravură (specifice operei comice franceze) alternează cu elemente muzicale parnasiene. , autorul operei lirice de tip dramatic, este captivat de romanul „Suferințele tânărului Werther” (Goethe) și o adaptează sub forma unei drame lirice, cunoscută sub numele de opera „Werther” (1892). Mai jos sunt notate titlurile lucrărilor scrise de Massenet, în dreptul fiecăreia fiind marcate data
Jules Massenet () [Corola-website/Science/307515_a_308844]
-
lui Massenet amintind de realismul din literatură. Ariile de bravură (specifice operei comice franceze) alternează cu elemente muzicale parnasiene. , autorul operei lirice de tip dramatic, este captivat de romanul „Suferințele tânărului Werther” (Goethe) și o adaptează sub forma unei drame lirice, cunoscută sub numele de opera „Werther” (1892). Mai jos sunt notate titlurile lucrărilor scrise de Massenet, în dreptul fiecăreia fiind marcate data și locul primei reprezentații (în discuție sunt exclusiv creații muzicale pentru scenă).
Jules Massenet () [Corola-website/Science/307515_a_308844]
-
si tânara Rosina exprimând, una, bucuria triumfătoare, alta, răutatea sa amoroasă, în aceeași cavatină („Una voce poco fa”, din Bărbierul din Sevilla). De fapt, este fapt recunoscut ca descrierea caracterelor nu este punctul forte al talentului lui Rossini. Fie drame lirice, fie opere comice, lucrările sunt antrenate de același elan care se găsește în accelerarea ritmică și în celebrele crescendo-uri, atât de tipice. Totul și toată lumea pare întotdeauna că aleargă în aceste lucrări, compuse în pripă, cam neglijent. Spectatorul nu
Gioachino Rossini () [Corola-website/Science/307522_a_308851]
-
Allegra, fiica nelegitimă a lordului Byron. La Marlow, Shelley desfășoară o intensă activitate literară, politică și socială. El scrie un amplu poem, pe care îl va intitula la început "Laon și Cythna", iar mai apoi "Revolta Islamului". Poemul, o sinteză lirică a convingerilor și experienței lui revoluționare, va apărea în 1818. Sub pseudonimul "Pustnicul din Marlow", Shelley publică în martie "Un proiect de reformă electorală" ("A Proposal for Putting Reform to the Vote"), iar în noiembrie " Un mesaj adresat poporului în legătură cu
Percy Bysshe Shelley () [Corola-website/Science/307494_a_308823]
-
de sub jugul otoman. (Văr cu prințul Ipsilanti, conducătorul Eteriei, înființată în 1814 la Odesa, cu scopul eliberării Greciei și a altor țări din sud-estul Europei, inclusiv a principatelor române.) Entuziasmat de veștile venite din Grecia, Shelley scrie "Hellas", o dramă lirică dedicată "Excelenței sale prințul Alexandru Mavrocordat, fost secretar pentru afacerile externe ale domnitorului Valahiei ...". La Pisa, Shelley e înconjurat de un cerc de prieteni din ce în ce mai larg: soții John și Maria Gisborne, soții Eduard și Jane Williams, precum și Thomas Medwin, vărul său
Percy Bysshe Shelley () [Corola-website/Science/307494_a_308823]
-
de Istorie și Teorie Literară al Academiei de Științe a Republicii Moldova. A fost ales membru corespondent al Academiei de Științe a Republicii Moldova (1992). A debutat editorial cu studiul monografic Epiceskie i liriceskie elementî v moldavskoi sovetskoi dramaturgii (Elementele epic și liric în dramaturgia sovietică moldovenească) (1972). În volumele Consemnări critice (1976) și Considerări și reconsiderări literare (1983), Bilețchi s-a afirmat ca un avizat cercetător al dramaturgiei și prozei contemporane din Republica Moldova. Plătind o vreme tribut înțelegerii literaturii prin prisma realismului
Nicolae Bilețchi () [Corola-website/Science/307526_a_308855]
-
(din ) este numele dat poeților-cântăreți medievali din sudul Franței, ale căror versuri, recitate cu un acompaniament muzical specific, aveau un caracter erotic sau pastoral. ii au dat naștere în secolul al XII-lea unui nou stil poetic. Poeziile lirice scurte dar complexe dădeau glas sentimentelor personale, mai ales iubirii dintre bărbat și femeie. Poeții francezi din Evul Mediu care scriau despre dragoste și cavalerism se numeau trubaduri. De regulă erau de proveniență nobilă și scriau într-o limbă neolatină
Trubadur () [Corola-website/Science/307555_a_308884]
-
(Les pêcheurs de perles, titlul original în franceză) este o operă compusă de Georges Bizet, pe un libret de M. Carre și E. Carmon. Premiera a avut loc la 30 septembrie 1863, la „Teatre Liric” din Paris. Pe una din plajele insulei Ceylon, pescuitorii se pregătesc pentru muncă, îndemnând fecioarele să alunge prin dansul lor spiritele rele. Zurga este ales conducător al castei. Sosește Nadir, vechi prieten al lui Zurga și împreună își amintesc trecutul
Pescuitorii de perle () [Corola-website/Science/307627_a_308956]
-
ales întotdeauna cele mai caracteristice imagini: jovial, spiritual, sincer, efervescent, subtil, burlesc, antrenant, exuberant, sarcastic, extravagant. Pentru o mai clară înțelegere, creația lui Hervé trebuie împărțită în 3 mari perioade: a) Perioadă “Folies-Concertantes”, în care pot fi cuprinse toate lucrările lirice executate în teatrul sau și apoi în “Folies-Nouvelles” din Faubourg, de la „Don Quijote et Sancho Pânză” (1848) până la „Le Joueur de Flute” (1864). b) Perioadă “Trilogiei”, la “Folies Dramatiques”, în care a realizat marile operete: „L’Oeil crevé” (1867), „Chiperic” (1868
Florimond Ronger (Hervé) () [Corola-website/Science/307650_a_308979]
-
o avea în grădina sa de pe strada Păcurarilor din Iași. A folosit tonalitățile liliachii și în multe compoziții cu alte tematici, relevantă în acest sens fiind lucrarea intitulată "" (tematica țărănească) sau "" (tematica tigănească). Octav Băncilă nu a fost un artist liric ca Ștefan Luchian, care își exprima sentimentele sau stările sufletești în această tematică. Fiind un pictor realist critic, Octav Băncilă a văzut în frumusețea florilor ceva firesc și menit a da putere de muncă omului. Florile sale sunt zugrăvite fără
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
Leo Bordeianu amestecă vocabulele într-un cazan interior și adulmecă licoarea în tăcere ca pe o pipă turcească. - Grigore Chiper Leo Bordeianu se desparte hotărât de congeneri, de cei care au transformat, prin textuare, „facerea poemului” într-o productivă inginerie lirică. Cuvintele, împreună, „nu pot face altceva / decât un poem”; dorind a afla „pantoful de aur al poeziei”, autorul visează însă texte - „poieni de lumină”. Sufletul planează „peste veșnicia cuvintelor”. Ar fi vorba de o destrupare, spărgând crusta tabieturilor, dezicându-se
Leo Bordeianu () [Corola-website/Science/307770_a_309099]
-
Li Tai-pe, sau "Li Bai" (chinez.: 李白, Lǐ Bái; n.* 701 - d.† 762) este împreună cu "Du Fu" unul dintre cei mai importanți poeții lirici din Dinastia Tang (618 - 907) din China. A excelat atât în poezia oficială, de curte, cât și în cea de inspirație liberă, plină de savoarea vieții. are în istorie mai multe nume, numele lui complet fiind Lǐ Tài Bái (李太白
Li Po () [Corola-website/Science/306484_a_307813]
-
după judecățile critice ale lui Ion Pop, „un foarte ambițios program poetic“, «unul dintre cele mai ambițioase și cuprinzătoare ale generației», «axat în liniile lui fundamentale pe explorarea filonului de sensibilitate tradițional», cu «o năzuință de cuprindere totalitară, de expresie lirică a unui spirit direct angajat în a actualității dinamică, până la acțiunea sistematic dirijată spre redescoperirea și revalorificarea unor nivele ignorate sau mai puțin frecventate ale străvechilor tradiții naționale», deseori cu un «„reportaj liric“ tentat de „transcripția“ concretului imediat, obsedat de
Ion Gheorghe (poet) () [Corola-website/Science/306514_a_307843]
-
o năzuință de cuprindere totalitară, de expresie lirică a unui spirit direct angajat în a actualității dinamică, până la acțiunea sistematic dirijată spre redescoperirea și revalorificarea unor nivele ignorate sau mai puțin frecventate ale străvechilor tradiții naționale», deseori cu un «„reportaj liric“ tentat de „transcripția“ concretului imediat, obsedat de autenticitatea trăirii evenimentului semnificativ și stilizare livrescă a atitudinilor, mitică proiecție a cotidianului și libertate demitizantă în preluarea unor motive lirice consacrate, disciplină epică a discursului și desfășurare imprevizibilă a verbului incantatoriu, ori
Ion Gheorghe (poet) () [Corola-website/Science/306514_a_307843]
-
sau mai puțin frecventate ale străvechilor tradiții naționale», deseori cu un «„reportaj liric“ tentat de „transcripția“ concretului imediat, obsedat de autenticitatea trăirii evenimentului semnificativ și stilizare livrescă a atitudinilor, mitică proiecție a cotidianului și libertate demitizantă în preluarea unor motive lirice consacrate, disciplină epică a discursului și desfășurare imprevizibilă a verbului incantatoriu, ori purtător al unor disponibilități ludice», cu «elemente ce coexistă adesea derutant în scrisul poetului.» (PPg, 158) etc. «În afară de "autohtonismul cosmologic" (...) și de "odisseanul Eros de Atlantic" (...), după cum subliniază
Ion Gheorghe (poet) () [Corola-website/Science/306514_a_307843]
-
În afară de "autohtonismul cosmologic" (...) și de "odisseanul Eros de Atlantic" (...), după cum subliniază și istoricul / criticul Ion Pachia Tatomirescu, teritoriul poetic al lui Ion Gheorghe se mai distinge printr-o galaxie de teme, de motive, unele abordate pentru prima oară în spațiul liric, de la "vraciul / regele-zeu", din spațiul mitosofic pelasgo-daco-thracic / valahic (românesc-arhaic), și "Cavalerul Thrac / Zalmoxian (Cabir / Danubian)", până la "satanismul / demonismul, apocalipticul mașinist / tehnologic al secolului al XX-lea", poluant, distrugător de civilizații arhetipale, în alarmantă expansiune percepută în primul rând ca un
Ion Gheorghe (poet) () [Corola-website/Science/306514_a_307843]