12,372 matches
-
și Ballantine Books i-au cerut lui Tolkien să revizuiască textul "Hobbitului" pentru a reînnoi drepturile de autor americane. Textul, apărut în 1966, a devenit a treia ediție. Tolkien a profitat de ocazie pentru a armoniza și mai mult firul narativ cu cel din "Stăpânul inelelor" și cu cel din încă nepublicata "Quenta Silmarillion", cum se numea la vremea aceea opera la care lucra. Aceste mici ajustări includ, de exemplu, transformarea frazei "elfi care acum sunt numiți gnomi", din prima și
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
săi o reflectare a membrilor consiliului din orașul Hamelin în poemul "Rattenfänger von Hameln" de Robert Browning (1842): în ambele cazuri aceștia sunt descriși ca lacomi, egoiști și conștienți de interesele concetățenilor lor numai atunci când le convine”. "Hobbitul" folosește modele narative ale literaturii pentru copii, lucru vizibil prin prezența naratorului omniscient și a personajelor cu care copii pre-adolescentini se pot identifica, cum ar fi micuțul Bilbo, obsedat de mâncare și cu o moralitate ambiguă. Curgerea timpului și dezvoltarea acțiunii sunt în
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
Peter Beagle ("Ultima licornă"), mai degrabă acceptă cititorii în lumea sa ficțională decât să încerce să îi convingă de realitatea ei. În timp ce "Hobbitul" este scrisă într-un limbaj simplu, prietenos, fiecare personaj are propria voce. Naratorul, care întrerupe ocazional firul narativ cu explicații (lucru obișnuit atât în literatura pentru copii, cât și în cea anglo-saxonă), are propriul său limbaj, diferit de cel al personajelor principale. Forma de bază a poveștii este a unei căutări, povestită în episoade. În cea mai mare
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
culturale și lingvistice specifice poemului "Beowulf", lucru care atestă intrarea sa în lumea antică. Acest lucru culminează cu furtul cupei din comoara dragonului de către Bilbo, stârnind furia acestuia - incident similar celui din "Beowulf" și cu o acțiune determinată de tipare narative tradiționale. Așa cum spunea Tolkien: „...Episodul furtului s-a născut în mod natural (și aproape inevitabil) din circumstanțe. E dificil de găsit o altă desfășurare a acțiunii în acest punct. Îmi închipui că la fel ar spune și autorul poemului Beowulf
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
și distribuite în acest scop de Partid). Un ultim episod din plimbarea lui Winston o constituie vizita sa la anticariatul de unde, cu ani în urmă, își cumpărase caietul devenit ulterior jurnal, însă acest fragment nu are relevanță decât pentru firul narativ al povestirii, în vederea unor evenimente care urmează. Până atunci însă, văzând un bătrân - care prinsese cu siguranță perioada de dinainte de Revoluție, de dinaintea Erei Fratelui cel Mare - intrând într-un bar - cârciumă, în argoul prolilor - îl urmează sperând să obțină răspunsuri
O mie nouă sute optzeci și patru (roman) () [Corola-website/Science/302763_a_304092]
-
de fiecare zi, în straturi de semiobscur, unde se află limitele realului, posibilului, fabulosului. Pictorul are înclinație pentru formele limitrofe ale visului și realității care se întrepătrund în mod inextricabil. Imaginile, cromatica în sine nu sînt alterate de interferența cu narativul, deoarece pictura lui Val Gheorghiu este, înainte de toate, o construcție plastică, o arhitectura riguroasă a suprafețelor colorate, iar anec- doticul sau eventualele elemente literare se ivesc spontan din paste de culoare, fiind aproape accidente ale culorii". Olga Bușneag, 1976 "Val
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
atât de mărturiile antice cât și de critica modernă, opera aceluiași autor care a scris Faptele Apostolilor. și Faptele Apostolilor trebuie considerate ca o operă unitară sub profil literar și teologic pentru că, într-adevăr, ele sunt inseparabile atât prin continuitatea narativă cât și prin afinitatea lingvistică. Tradiția bisericească îl numește Luca pe autorul celor două cărți. În realitate ea este o scriere pseudonimă, fiind opera unui autor anonim și același lucru se poate spune despre Faptele Apostolilor. Alți autori care sunt
Evanghelia după Luca () [Corola-website/Science/302840_a_304169]
-
frați și surori. La fel ca în serialul original "Star Trek", dorim să insuflăm tespectatorilor aceeași afecțiune pentru eroii noștri.” Mark Bourne, de la revista "The DVD Journal", a descris primul sezon astfel: „Un episod tipic se baza pe un fir narativ triplu, alegorii stângace, dialoguri rigide și bombastice, ori caracterizări prea lungi pentru a părea relaxate și naturale.” Alte aspecte criticate au fost efectele speciale proaste și faptul că situațiile dramatice erau de multe ori rezolvate prin mecanismul de tip "deus
Star Trek: Generația următoare () [Corola-website/Science/303232_a_304561]
-
Now”, unul dintre puținele episoade care au abordat fascinația lui Roddenberry (așa cum se poate deduce din îndrumarul serialului) pentru sexualitatea în viitor, a devenit unul dintre preferatele actorilor. Episoadele din ultima parte a sezonului 1 au creat premisele pentru fire narative mai lungi. Episodul „Datalore” l-a introdus pe , maleficul frate geamăn al lui Data, care a apărut de mai multe ori în episoade ulterioare. Episodul „” a abordat tema eforturilor lui Wesley Crusher de a intra la Academia Flotei Stelare, făcând
Star Trek: Generația următoare () [Corola-website/Science/303232_a_304561]
-
sofisticată și a început să împletească dramaticul cu situațiile comice. Concentrarea pe dezvoltarea personajelor a atras aprecierea criticilor. Coproducătorul executiv Maurice Hurley a declarat că principalul său scop pentru al doilea sezon a fost să planifice și să execute arcuri narative și bazate pe personaje, care să se întindă pe tot parcursul sezonului . Hurley a scris mult apreciatul episod „Q Who?”, care marchează prima apariție pe ecran a celui mai popular personaj negativ al seriei "TNG", specia Borg. Sezonul doi s-
Star Trek: Generația următoare () [Corola-website/Science/303232_a_304561]
-
visul prietenului sau, moare verificând că ce se întâmplă e un vis. Totuși, este posibil ca întregul film să fie povestea non-liniară a unei fete de la țară care vine și este coruptă la Hollywood, spusă în formă mai multor fire narative cu incarnări multiple ale acelorași persoane. Conform acestei interpretări, tot filmul este real în egală măsură deoarece în întregime spune aceeași poveste, cu diferitele narațiuni combinându-se într-un tot coerent. Cele câteva caractere ireale sau simbolice personifica teme cum
Calea misterelor (film) () [Corola-website/Science/303272_a_304601]
-
cuprins în Germania nazistă, ajungând în prezent să facă parte din Ucraina. Deși opera lui nu este foarte bogată, cuprinzând doar două colecții de povestiri, mai multe eseuri și articole (alături de o serie de desene), noutatea viziunii și a procedurilor narative folosite de Bruno Schulz i-au asigurat un loc bine definit în istoria literară nu numai poloneză, ci și internațională. Familia lui Bruno Schulz deținea o prăvălie de îmbrăcăminte de care, după îmbolnăvirea tatălui de tuberculoză, se ocupă, cu rezultate
Bruno Schulz () [Corola-website/Science/303312_a_304641]
-
arhitectural, are o conotație specific poloneză: ea însoțește necrologurile din ziare, și, metaforic, te trimite cu gândul la un timp întrerupt, suspendat) , tradus în română ca „Sanatoriul timpului”. Deși povestirile din această a doua colecție dau dovadă de o tehnică narativă superioară colecției anterioare, ele sunt privite cu reticență de mediul literar polonez al timpului. La publicarea individuală în diverse reviste a primelor două povestiri din colecție, „Cartea” și „Epoca genială”, ele au fost anunțate ca făcând parte dintr-un proiect
Bruno Schulz () [Corola-website/Science/303312_a_304641]
-
ton, cănd poetul exprimă o revelație. Excepție fac sonetele 99, 126 și 145. Sonetul 99 are 15 versuri, 126 este alcătuit din șase cuplete, versurile sonetului 145 au măsură de 4 silabe. Colecția este închisă cu "Jeluirea îndrăgostitei", o poezie narativa cu strofe de 47 de versuri și rimă recurenta de tip ababbcc, introdusă inițial de Geoffrey Chaucer. Primele 17 numite tradițional "sonetele procreației", sunt adresate primului personaj, Tânărul Chipeș, sfătuind-ul să se căsătorească peentru a transmite copiilor săi frumusețea
Sonetele lui Shakespeare () [Corola-website/Science/302875_a_304204]
-
comic books" din Statele Unite, este considerat a fi "The Adventures of Obadiah Oldbuck". Cartea de benzi desenate este considerată a noua artă. O carte de benzi desenate este o revistă sau o carte conținând o artă secvențială în formula unui narativ. Deși termenul implică altfel, materia de studiu în cărțile de benzi desenate nu este necesar să fie amuzante, și de fapt seriozitatea lor dramatică variează în mare măsură. Termenul "benzi desenate" în acest context se referă la cadrele de diferite
Carte de benzi desenate () [Corola-website/Science/299442_a_300771]
-
de fapt seriozitatea lor dramatică variează în mare măsură. Termenul "benzi desenate" în acest context se referă la cadrele de diferite mărimi care conțin fiecare o imagine ce ilustrează în mod dinamic sau static acțiunea ce se petrece în firul narativ al poveștii respective. În ultimul sfert al sec. XX, datorită acceptării benzilor desenate de publicul larg s-a inventat termenul de roman grafic, pentru a diferenția benzile desenate considerate puerile, de cele cu un conținut și poveste mai matură. Primele
Carte de benzi desenate () [Corola-website/Science/299442_a_300771]
-
anume mitul estetic. Subiectul este generat de o superstiție potrivit căreia, pentru a rezista, orice construcție trebuie să aibă zidită în temelii o ființă. „” este în același timp balada și legendă. Este o baladă deoarece se construiește într-un poem narativ, cu elemente descriptiv-lirice, care dezvoltă un subiect fantastic, se prezintă un erou de excepție, cu un destin impresionant. Este o legendă întrucât explică, în viziune populară, apariția unui monument de arhitectură: biserica mănăstirii de la Curtea de Argeș, zidită sub domnia lui Neagoe
Monastirea Argeșului () [Corola-website/Science/299511_a_300840]
-
und Drang", iar în 1817 a publicat romanul istoric "Rob Roy". În 1819 a publicat "Ivanhoe", ce avea ca tema evul mediu în secolul XII. Romanul istoric transformă istoria în cel mai popular subiect. Consacră istoria scrisă ca o istorie narativă, trecutul fiind reînviat, fiind descrise costumele și clădirile, dar lipseau elementele de analiză și de meditație specifice literaturii istorice din secolul anterior. Astfel, literatura a înlocuit filosofia. În Franța s-au remarcat: Victor Hugo (care a scris "Mizerabilii" și "Notre
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Lucrarea să marchează o ruptură totală față de istoriografia romantică și revenirea la filosofia istorică și politică a lui Montesquieu din secolul XVIII. A refuzat împărțirea arbitrară a istoriei europene în istorii naționale. Este o istorie analitică, problematizată, nu o istorie narativă, evenimențială, și nici o descriere cronologică a evenimentelor. Este o istorie a civilizației văzută sub toate aspectele, nu ca o istorie politică și militară. Nu este o istorie a personalităților și a eroilor. Este o istorie speculativă și filosofică, nu literară
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
scriitorilor de a prezenta propria lor viziune a lumii. Ideile sale novatoare asupra punctelor de vedere literare, monologului interior și credibilitatea autorului însuși, prezente în toate scrierile sale, au adus o altă adâncime și un nou interes îndreptat înspre scrierile narative de ficțiune. Astfel, eseul său despre roman, "The Art of Fiction", este una dintre acele strălucite scrieri care indică puterea sa critică de analiză. Fiind un scriitor extraordinar de productiv, James a scris și publicat cărți semnificative de călătorie, biografii
Henry James () [Corola-website/Science/298970_a_300299]
-
încetează din viață în spital. Este înmormântat la Bolintinul din Vale. Dimitrie Bolintineanu a scris foarte mult atât în proză cât și în versuri. Opera sa poetică cuprinde ciclurile "Legendele istorice", "Florile Bosforului", "Basmele", "Macedonele" și "Reveriile". "Legendele" sunt poezii narative, dar cu un însemnat element liric (în felul baladelor germane ale lui Uhland). Diferite subiecte istorice, aflate în cronicari (mai ales în Neculce) sau imaginate, sunt dezvoltate în versuri de o perfectă corectitudine, în care se vede multă simțire și
Dimitrie Bolintineanu () [Corola-website/Science/298949_a_300278]
-
prea multe descrieri inutile, iar partea de la urmă trece prea repede asupra întâmplărilor. Și Sorin moare, ducându-se la închisoare, ca să scape pe altul, iar o fată care îl iubea, se aruncă în apă. "Florile Bosforului" cuprind poezii lirice și narative, cu subiecte orientale. Ni se descriu frumusețile naturii la Constantinopol, frumusețea femeilor, intrigile din Serai, nenorocita viață a cadânelor, amorurile lor descoperite și pedepsite cu cele mai grozave morți, târgurile de sclave etc. Amorul și gelozia formează fondul mai tuturor
Dimitrie Bolintineanu () [Corola-website/Science/298949_a_300278]
-
și gelozia formează fondul mai tuturor acestor poezii, scrise într-o limbă foarte armonioasă. Vom cita: "Mehrube", povestea nenorocirii unei fete din Carpați, "Leili", istoria unei jertfe pentru amor. Sub titlul de "Basme" s-au adunat o serie de poezii narative cu subiecte felurite, în care miraculosul joacă un rol însemnat, chiar dacă sunt amestecate și personagii istorice. Cele mai cunoscute din acestea sunt: "O noapte la morminte", - "Ielele" - "Mihnea și Baba", a cărui dezvoltare nu e destul de lămurită, dar cuprinde versuri
Dimitrie Bolintineanu () [Corola-website/Science/298949_a_300278]
-
valoare, cum face Nicolae Iorga în "Istoria literaturii". E drept că Bolintineanu se citește din ce în ce mai puțin și impresia ce ne produc legendele sale este foarte deosebită de cea produsă generației de la 1848. Tablourile sale nu au destul relief, iar elementul narativ este foarte slab, iar în locu-i sunt discursuri și maxime. S-ar putea zice că planul tuturor poeziilor de acest fel se poate reduce la un tip: o scurtă descriere, un discurs sau două . Limba însăși, în care sunt multe
Dimitrie Bolintineanu () [Corola-website/Science/298949_a_300278]
-
Nuvelă este o specie a genului epic în proza, cu un singur fir narativ, urmărind un conflict unic, concentrat. Personajele nu sunt numeroase, fiind caracterizate succint, în funcție de contribuția lor la desfășurarea acțiunii. Nuvelă prezintă fapte într-un singur conflict, cu o intrigă riguros construită, accentul fiind pus mai mult pe definirea personajului decât pe
Nuvelă () [Corola-website/Science/298998_a_300327]