13,119 matches
-
plăcile "par a fi din aur" și au fost descrise de Martin Harris, unul din primii scribi ai lui Smith, ca fiind "prinse împreună în formă de carte cu fire". Smith a denumit scrierea gravată pe plăci "egipteană reformată". O porțiune din textul de pe plăci a fost de asemenea "sigilat" conform istorisirii sale, din această cauză conținutul său nu a fost inclus în "Cartea lui Mormon". Adițional relatării lui Smith, alte unsprezece persoane au semnat declarații că au văzut și atins
Cartea lui Mormon () [Corola-website/Science/305642_a_306971]
-
și a fost finalizată într-o perioadă remarcabil de scurtă (aprilie-iunie 1829). Smith a zis că i-a returnat plăcile lui Moroni după publicarea cărții. Criticii Cărții lui Mormon susțin că această carte a fost creată de Smith și că porțiuni din ea au fost plagiate din diferite lucrări ce îi erau disponibile lui Smith, de la Biblie(Regele James), "Minunile naturii" și până la un manuscris nepublicat scris de Solomon Spalding. Pentru câțiva adepți ai Mișcării Sfinților din Zilele din Urmă, probleme
Cartea lui Mormon () [Corola-website/Science/305642_a_306971]
-
Rezervația științifică Pietrosu Mare se află în partea nord-vestică a Munților Rodnei. Aceasta se desfășoară de la circa 750 m la 2.303 m altitudine, incluzând în arealul ei reliefuri aparținând diferitelor cicluri de modelare (în special glaciar și periglaciar), precum și porțiuni din principalele etaje de vegetație ale Munților Rodnei. A fost înființată în 1932 și are și o zonă științifică de protecție absolută. În rezervație sunt prezente o serie de specii rare de plante, endemisme carpatice sau rodnene. Rezervația naturală Piatra
Munții Rodnei () [Corola-website/Science/305658_a_306987]
-
morena frontală a Ialomiței, la altitudinea absolută de 1.660 m. Se desfășoară pe un singur nivel pe o lungime de aproximativ 480 m, din care 400 m sunt accesibili turiștilor, până în punctul numit „la Altar” urmând în amonte o porțiune de încă 80 m, cu galerii și săli. Diferență de nivel este de 60 m. Este străbătută de un pârâu. Peștera are o desfășurare mixtă, prezentând atât galerii cât și săli. Gura peșterii, în formă de semielipsă, se deschide pe
Peștera Ialomiței () [Corola-website/Science/305668_a_306997]
-
loc cu ocazia „Zilelor Hațegului”, care se organizează de obicei în lunile iulie sau august. Cel mai important târg tradițional are loc anual la începutul lunii mai, în comuna Pui, și se întinde de-a lungul DN 66, pe toată porțiunea pe care acesta străbate comuna. Alte elemente etnografice importante sunt muzica tradițională - „Hațegana” - dar și bucătăria specifică, în special virșli (cârnăciori picanți din carne de oaie și/sau capră) de Sălașu de Sus . Următoarele arii naturale protejate se află total
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]
-
tărâmurilor australe și anctartice franceze" (franceză: "Territoire des Terres australes et antarctiques françaises") sunt un teritoriu de peste mări francez format dintr-un grup de insule vulcanice izolate în sudul Oceanului Indian, situate aproximativ echidistant într Africa, Australia și Antarctica și o porțiune din Antarctica, Teritoriul Adélie. formează din 1955 un teritoriu francez de peste mări. Acestea se află sub autoritatea unui administrator superior, din 2000 acesta fiind bazat în Réunion, iar din 2004 acesta poartă titlul de prefect. Teritoriile beneficiază de autonomie financiară
Teritoriile australe și antarctice franceze () [Corola-website/Science/305760_a_307089]
-
est-europeni (15%), imigranți veniți din Africa Subsahariană (4%). În anul 2005 Spania a instituit un program ce a durat 3 luni, program prin care anumitor străini ce nu aveau acte până în acel moment, li s-a garantat rezidența legală. O porțiune sesizabilă de rezidenți străini in Spania, provine de asemenea și din alte țări vest sau central-europene. Aceștia sunt în majoritate britanici, francezi, nemti,olandezi și norvegieni. Aceste populații preferă coasta Mediteranei și Insulele Baleare, unde aleg să-și petreacă viața
Demografia Spaniei () [Corola-website/Science/306293_a_307622]
-
adaugă bazalte și tufuri spre nord, gresii și marne la sud. Calcarele răspîndite în zona estică și, fragmentar, În cea vestică a acestor munți, au generat un relief carstic cu versante abrupte, chei, defilee, hornuri, lapiezuri, ca, spre exemplu, în porțiunea centrală a Defileului Oltului, pe văile Vîrghișului, Săratei, Lupșei, precum și cea mai înaltă cotă a regiunii, Măgura Codlei. În funcție de vîrstă și de gradul de cimentare, conglomeratele, mai extinse în Perșanii centrali, dau versante relativ domoale, dar și cele mai înalte
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
explică prin varietatea rocilor din care sunt constituiți, prin modul de dispunere spațială și prin acțiunea diferențiată a agenților externi care au variat în decursul îndelungatei lor evoluții geologice. În alcătuirea lor predomină conglomeratele și calcarele mezozoice, asociate pe anumite porțiuni cu gresii, marne și argile. În partea lor sudică se întâlnesc și depozite de fliș marno-grezos, mai puțin rezistente la eroziune. Pe baza conformației reliefului care determină, în cea mai mare parte, și diferențierea traseelor și obiectivelor turistice, în cuprinsul
Masivul Postăvarul () [Corola-website/Science/306311_a_307640]
-
Pâraiele afluente Timișului și cele care coboară din Masivul Postăvarul spre Poiana Brașov își au obârșiile în jurul altitudinii de 1.600 m. Cursurile superioare sunt intermitente, au caracter torențial, prezentând în profil longitudinal numeroase cascade și rupturi de pantă. În porțiunile în care străbat calcarele sau stive mai groase de grohotișuri se pierd în subteran pentru a apare în aval sub forma unor izvoare puternice.
Masivul Postăvarul () [Corola-website/Science/306311_a_307640]
-
Pasul Stânișoara. De la cumpăna apelor (Crucea Talienilor) spre est pînă la DN 2E (Cornu Luncii - spre Fălticeni) sunt aproximativ 41 km (din care aproximativ 7 km ai DJ209A), din care asfaltați sunt majoritatea. Restul, de o calitate relativ rezonabilă, reprezintă porțiunea montană pînă la trecătoare. Spre vest este coborîrea spre Borca de aproximativ 22 km (10 km porțiunea montană și 12 km pe Valea Sabasei), relativ greu abordabila cu o mașină mică. Drumul oferă acces la: Recunoscuți pentru intensă viața monahala
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
sunt aproximativ 41 km (din care aproximativ 7 km ai DJ209A), din care asfaltați sunt majoritatea. Restul, de o calitate relativ rezonabilă, reprezintă porțiunea montană pînă la trecătoare. Spre vest este coborîrea spre Borca de aproximativ 22 km (10 km porțiunea montană și 12 km pe Valea Sabasei), relativ greu abordabila cu o mașină mică. Drumul oferă acces la: Recunoscuți pentru intensă viața monahala și pentru numărul mare de pustnici ce trăiesc solitari de secole prin aceste păduri, Munții Stânișoarei sunt
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
Vaduri-Alexandru cel Bun pentru activități de Hard-Enduro și off-road. Altitudinile sunt modeste, cu crește liniare lipsite de spectaculozități majore și cu relativ puține puncte de belvedere datorate pădurilor masive de foioase în amestec cu conifere ce acoperă majoritatea crestelor. În porțiunea care corespunde ariei din respective din Parcul Natural Vânători-Neamț, marcajele turistice sunt bine întreținute. Sectorul montan propriu zis este lipsit de amenajări pentru cazare, cabane sau popasul turistice. Hanuri sau popasuri turistice există numai în imediata apropiere a drumurilor auto
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
zona axială - de-a lungul văilor Tarcăului și Asăului). Au o lățime medie de 40 km și ocupă o suprafață de circa 1810 km². Administrativ sunt așezați pe teritoriul a trei județe, Neamț și Bacău în principal, precum și o mică porțiune spre sud-vest, în Harghita. Principalele limite geografice sunt date de văile unor râuri: Pricipalii vecini sunt: Diviziuni: Munții Tarcău se află în categoria munților mijlocii ai României. Majoritatea vârfurilor - teșite și spinări domoale - sunt situate între 1100-1400 m, altitudinea șeilor
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
masivul dintr-un capăt în altul. Chiar și pentru cele modernizate, în ansamblu nu este foarte bună (cu excepția DN15 și a DN2G). În vest, continuitatea DJ127 A este încă (2012) întreruptă în mai multe locuri. Drumurile axiale secundare, după o porțiune inițială modernizată de până în 10 - 15 km, devin pietruite, pentru a se continua cu drumuri forestiere relativ accesibile. Rețeaua feroviară este tributară magistralei principale 500. De la nord la sud se identifică astfel: Aeroporturile cele mai apropiate (în distanțe calculate de la
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
munte (Rosa pendulina), izmișoara (Cilamintha alpina), curpenul de munte (Clematis alpina), sînziene de munte (Galium anisophyllum), ciuboțica ursului (Cortusa matthioli). Rezervația geologică și de peisaj cascada Putnei este cu mult mai restrînsă față de celelalte (aproximativ 10 ha) și cuprinde o porțiune a defileului rîului, dăltuit în aval de satul Lepșa, în formațiuni predominant gresoase de vîrstă paleogenă. Este accesibilă pe DN 2D, la aproximativ 71 km depărtare de Focșani, sau 3 km aval de centrul satului Lepșa. De la motelul situat în
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
35 km. Poziția mediană a Suhardului este dată de distanța sa egală față de limitele estică și vestică ale Carpaților Orientali, într-o zonă unde aceștia capătă lățime maximă. Drept urmare, din oricare direcție te îndrepți spre acest masiv, trebuie să străbați porțiuni însemnate aparținătoare domeniului carpatic. Masivul Suhard este cuprins între 47° 20' și 47° 34' latitudine nordică și 25° 00' și 25° 21' longitudine estică. Suhardul este delimitat de o serie de văi, depresiuni și șei adînci (fig. 2), fapt care
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
în scurgerea râurilor și într-o anumită măsură, în procesul de vegetație al culturilor agricole. În aria Munților Măcinului cade cea mai mare cantitate medie/ an de precipitații (circa 500 mm/an) din Dobrogea, iar în Depresiunea Nălbant și în porțiunea marginala a lacului Razim, aceasta scade circa 400 mm/an. Cele de la baza unor deluvii, au debite reduse și sunt extrem de fluctuante. Principalele râuri din Dobrogea de Nord sunt: Taița (57 km), Telita (48 km), Slavă (38,3 km), care
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
a distribuit copii ale raportului intitulat „Moartea lui " membrilor Congresului SUA în aprilie 2003, iar familia lui Corrie a publicat în iunie 2003 documentul conform Gannett News Service. În martie 2004, familia a declarat că documentul publicat este doar o porțiune a raportului final și că doar doi membri ai ambasadei SUA din Tel Aviv au văzut raportul integral. Familia a fost invitată să analizeze raportul la consulatul Israelului din San Francisco. ISM a respins acest document pe motivele că se
Rachel Corrie () [Corola-website/Science/306363_a_307692]
-
umbră a Pământului. Pentru a se realiza o eclipsă de Lună, nodul ascendent sau nodul descendent trebuie să se afle în apropierea celor 2 puncte (noduri lunare). Conul de umbră a Pământului poate fi împărțit astfel: umbra și penumbra. În porțiunea de umbră nu există niciun fel de lumină solară directă. Totuși,datorită diametrului unghiular mare al Soarelui, mai există și o iluminare parțială, în afara umbrei Pământului, această porțiune chemându-se penumbră... O „eclipsă penumbrială” apare atunci când Luna e în penumbra
Eclipsă de Lună () [Corola-website/Science/306364_a_307693]
-
de umbră a Pământului poate fi împărțit astfel: umbra și penumbra. În porțiunea de umbră nu există niciun fel de lumină solară directă. Totuși,datorită diametrului unghiular mare al Soarelui, mai există și o iluminare parțială, în afara umbrei Pământului, această porțiune chemându-se penumbră... O „eclipsă penumbrială” apare atunci când Luna e în penumbra Pământului. Penumbra nu cauzează modificări importante, adică nu se întunecă pe suprafața Lunii, deși mulți spun că totuși suprafața Lunii devine un pic gălbuie. Un tip foarte rar
Eclipsă de Lună () [Corola-website/Science/306364_a_307693]
-
deși mulți spun că totuși suprafața Lunii devine un pic gălbuie. Un tip foarte rar de eclipsă penumbrală este „eclipsa penumbrială totală”, în timpul căreia Luna stă în întregime în penumbra Pământului. O „eclipsă parțială de Lună” apare atunci când numai o porțiune din Lună intră în umbra Pământului. Când întreaga suprafață a Lunii trece în umbra Pământului asistăm la o „eclipsă totală de Lună”. Viteza Lunii prin umbra Pământului este de un kilometru pe secundă (3600 km/h), și trecerea poate dura
Eclipsă de Lună () [Corola-website/Science/306364_a_307693]
-
de nume s-a făcut pe 4 august 1984, făcută la inițiatva lui Thomas Sankara, conducătorul țării la acea vreme. Vechiul nume se datora faptului că țara era străbătuta de cursul superior al râului Volta. Râul este împărțit în trei porțiuni: Volta Neagră, Volta Albă și Volta Roșie. Culorile steagului național corespunde culorilor care numesc sectoarele râului. Colonia franceză a fost înființată pe 1 martie 1919, fiind parte din colonia Côte d'Ivoire. Totuși, pe 5 septembrie 1932, Volta Superioară a
Volta Superioară () [Corola-website/Science/306421_a_307750]
-
urzeală. Foarfecii, drepți și largi, sunt folosiți pentru a reteza franjurile covorului și pentru a egaliza firele de dimensiuni diferite. Materialele necesare pentru confecționarea unui covor persan sunt lâna, mătasea și bumbacul. Lâna și mătasea se folosesc mai ales pentru porțiunea catifelată a covorului, și mai rar în urzeală și bătătură, care, în mod normal, sunt din bumbac. Lâna de oaie este cea mai folosită, în special cea cu fibră lungă (strânsă de pe umerii și de pe părțile laterale ale oii). Lâna
Covor persan () [Corola-website/Science/306410_a_307739]
-
prin modificarea (mutații) acizilor nucleici proprii. Cercetările făcute pe o serie de specii au arătat că într-adevăr se pot produce asemenea modificări care devin ereditare. Iată câteva fapte: la multe plante se cunosc forme ce au frunze pătate (unele porțiuni sunt verzi, adică celulele lor conțin cloroplaste, alte porțiuni albe-gălbui și celulele lor conțin doar leucoplaste). Cercetări efectuate la Pelargonium zonale au arătat că fenomenul amintit este determinat de o mutație plastidică datorită căreia cloroplastele respective pierd capacitatea de a
Mutație genetică () [Corola-website/Science/305775_a_307104]