12,184 matches
-
aș mai adauga și altele: 1) producerea adevărului de către specialiști; 2) controlul gândirii și al discursurilor; 3) elaborarea conținuturilor de cunoaștere pe baza unor programe unitare; 4) uniformizarea gândirii prin impunerea anumitor conținuturi de cunoaștere; 5) efecte de brainwashing și revolta elevilor/studenților față de actul în sine al cunoașterii; 6) estomparea voinței de a cunoaște; 7) stârnirea dorinței de putere în rândul tinerilor prin "vânarea" unor funcții/meserii considerate importante; 8) crearea în mod intenționat și rațional planificat a unei inegalități
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
contemporane. Schimbarea de viziune față de cărțile anterioare este aproape totală: dacă până acum sentimentele de frustrare și neliniște, generate de conștiința trecerii ireversibile a timpului, erau purificate estetic într-o melancolie senină, Cadavre în vid aduce cu sine împotrivirea și revolta, concretizate într-o imagistică de-a dreptul apocaliptică. Spectacolul, pus în scenă de un regizor aflat într-o profundă criză existențială și morală, este acela al unei lumi în agonie, în care „cadavre neîngropate la timp”, infestate de viermi hidoși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
lua în considerare procesul și execuția lui Isus, trebuie să ne întrebăm dacă Isus și-a prevăzut moartea. Unii critici insistă că nu: că l-a luat prin surprindere sau că pur și simplu s-a trezit târât într-o revoltă și a fost arestat împreună cu ceilalți. Consider că această interpretare istorică este puțin probabilă. Din mai multe motive. Elementul cel mai evident de la care încep constă în prevestirile formale ale lui Isus despre suferința și moartea sa (Mc 8,31
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
lui să fie asupra noastră și asupra copiilor noștri!” (27,25). Versiunea lui Luca prezintă câteva trăsături distinctive în plus. Isus este acuzat că a interzis plătirea tributului sau taxele către Cezar (23,2) și că a provocat poporul la revoltă (23,5). De asemenea, Luca povestește episodul interesant al întâlnirii dintre Irod Antipa și Isus și reluarea prieteniei dintre Pilat și Irod (23,6-12). Totodată, Luca scoate în evidență contrastul dintre nevinovăția lui Isus și cererea mulțimii ca ucigașul Baraba
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
sa? Nici vorbă de interes de dreptate aici; doar politică. Pilat știa probabil că Isus era un personaj popular. Nu risca să ofenseze populația, cu atât mai mult cu cât se afla timpul Paștelui, și nici să instige astfel o revoltă. Era lucrul pe care cu adevărat dorea să-l evite. Unii ar putea pune la îndoială această interpretare amintind de incidentele care arată că Pilat e un tip mai degrabă dispus să facă uz de violență împotriva supușilor săi. În
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Pilat ezita să execute în mod deschis și provocator un profet popular din Galileea, în fața multora dintre cei care îl urmau și care se aflau în Ierusalim. Măsura de a-l țintui pe cruce constituia un motiv de instigare la revoltă, lucru pe care, efectiv, Pilat spera să-l evite. Dacă Isus nu avea intenții militare, atunci el nu era decât o pacoste în plus. O bătaie și puțină pușcărie i-ar fi fost suficiente. Dar nu, mai marii preoților îl
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
fost dezbrăcat, biciuit, torturat și, în timp ce își dădea ultima suflare, se ruga pentru salvarea lui Israel (4Macc 5,1-30). Ne putem aduce aminte și de mărturia care conține cuvintele noului împărat Adrian și ale unei delegații iudaice, cu referire la revolta iudaică care a avut loc spre sfârșitul domniei lui Traian (115-117 î.C.). În acest document fragmentar este menționată batjocura unui aspirant să devină monarh: „Paul [a vorbit] despre rege, cum l-au condus și [batjocorit]; și Theon a citit
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Alexandru Ianeu i-a răstignit pe circa opt sute dintre oponenții săi politici care se aliaseră cu Demetrius (Antichități iudaice 13.380), eveniment la care probabil se referă mențiunile din Pesher Naum (4Q169, fragmentele 3-4, coloana i, liniile 6-8). Ca să reprime revolta ce a urmat morții lui Irod (4 î.C.), generalul roman Varus a răstignit două sute de rebeli (Războaiele iudaice 2.75; Antichități iudaice 17.295). Procuratorul Tiberiu Alexandru (46-48 d.C.) i-a răstignit pe fiii răzvrătitului Iuda din Galileea (Antichități
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
a fost, din nou, înșelată, fără rost, în nădejdile și năzuințele ei cele mai firești. Guvernarea de ieri se prelungise ca un abuz, cea de astăzi este o provocare fără seamăn, pe care o întâmpină freamătul de mânie și de revoltă al opiniei publice. Provocare pentru că prelungește peste voința oamenilor de cinste și de convingere, stăpânirea echipei de profitori în paguba avuției publice și în dauna intereaselor statului. Provocare pentru că zădărnicește dorințele de întregire a PNL și aducerea sa pe drumul
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Franța Charlottei, care făcuse din mine un mutant ciudat, incapabil să trăiască în lumea reală. În mintea mea, această distrugere trebuia să semene cu un țipăt prelung, cu un răcnet de mânie, care ar fi exprimat cel mai bine toată revolta mea. Urletul acela țâșnea încă fără cuvinte. Ele aveau să vină, eram sigur de asta, îndată ce privirea liniștită a Charlottei se va aținti asupra mea. Deocamdată, strigam în tăcere. Doar imaginile năvăleau într-un șuvoi haotic și pestriț. Vedeam sclipirea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
acela rațional și rece, căruia rușii îi păstrează o ranchiună nevindecabilă. Europa care, din fortăreața civilizației sale, privește cu condescendență mizeriile noastre de barbari - războaiele, în care muream cu milioanele, revoluțiile, cărora ea le-a scris scenariile pentru noi... În revolta mea juvenilă se regăsea o mare parte din neîncrederea aceea înnăscută. Grefa franceză, pe care o credeam atrofiată, era tot în mine și mă împiedica să văd. Scinda în două realitatea. Cum făcuse cu trupul femeii pe care o spionam
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aceasta, nu mai era vorba să mi se sufle cuvântul potrivit. După o secundă de ezitare, m-am corectat eu însumi. Dar mult mai puternică decât șovăiala momentană a fost revelația fulgerătoare: vorbeam o limbă străină! Așadar, lunile mele de revoltă nu au rămas fără urmări. Nu că de acum înainte m-aș fi exprimat în franceză cu mai puțină ușurință. Dar ruptura se produsese. În copilărie, mă contopeam cu materia sonoră a limbii Charlottei. Pluteam în ea, fără să mă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
teoretice 233 Charivari 237 Riturile politice 243 În slujba Puterii 245 Sărbătorile politice 249 Comemorările 253 Inaugurările și vizitele oficiale 261 Riturile de trecere În câmpul puterii 266 Parade, demonstrații și reuniuni politice 271 Riturile de rebeliune 276 Sărbătoare și revoltă 280 Rituri ale violenței 282 Tipologii ale mitului 287 Miturile cosmogonice 288 Miturile etiologice 293 Miturile escatologice 298 Miturile eroice 304 Mit și mitologie românească 309 Bibliografie 321 Indice de termeni 353 Cuvânt Înaintetc "Cuvânt Înainte" Cu mulți ani În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și cu toate că el se lega de o sumă de alte concepte (societas, communitas, ritual, simbol, rădăcini paradigmatice etc.) cu Încărcătură specifică, Victor Turner a Încercat extrapolarea sa la manifestări contemporane: el a interpretat din această perspectivă pelerinajele (tradiționale și moderne), revoltele populare, teatrul și ansamblul creației și trăirilor culturale. Conștient de diluarea teoretică pe care o implica o asemenea lărgire, el a propus noțiunea de liminoid pentru a defini acele situații analoage interstițiului ritual, dar care nu mai comportă nici orizontul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
obține o anulare (temporară) a nemulțumirilor grupurilor dominate și o reafirmare simbolică a ordinii și unității sociale; b) modelul conflictual: carnavalul reprezintă o formă de exprimare a rezistenței față de mai-marii zilei, o tehnică de contestare socială ce poate conduce la revoltă fățișă, un fel de rebeliune, miniaturală ca mijloace de luptă socială, dar efectivă ca rezultate; c) modelul simbolic (hermeneutic): carnavalul este „o celebrare a ambivalenței”, care afirmă atât dezordinea, cât și ordinea, care contestă organizarea socială, dar o și confirmă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
construirii unor moduri „subjonctive”, utopice, ale lumii și Întăresc, prin spiritul comunitar, coeziunea socială. Într-o Încercare de sinteză În care releva atât potențarea formelor de exprimare a criticii, rezistenței, subversiunii și violenței, cât și modalitățile de deviere simbolică a revoltei fățișe, A. Cohen (1993, p. 129) susține că la Nothing Hill (Londra) carnavalul funcționează și ca „o instituție integratoare, Împrietenind oameni din clase sociale, grupuri etnice ori religioase diferite. ș...ț Acest eveniment poate să consolideze și să sprijine instituționalizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
la un pol un ansamblu de manifestări zgomotoase, hilare, licențioase, asociate ceremoniilor matrimoniale, și la celălalt pol un sistem de exprimare a oprobiului public și de sancționare a persoanelor care au Încălcat anumite norme sau și-au manifestat nemulțumirea și revolta față de o anumită autoritate. Atestat mai ales În Europa (În epoca antică și medievală, cu „relicve” În mediile populare până În modernitate) și transmis prin imigranții europeni și În America de Nord (L. Johnson, 1990), acest ritual este cunoscut și sub denumiri precum
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fost susținută de mulți antropologi și combătută de alți cercetători (vezi sinteza punctelor de vedere În A. Apter, 1983, și B. Lincoln, 1987). În esență Însă, riturile de rebeliune apar ca un mijloc de a controla violența, de a evita revoltele de amploare și de a menține, cu prețul unui sacrificiu simbolic, ordinea existentă. Conform acestui model interpretativ, și alte rituri precum carnavalul sau sărbătorile de inițiere ale tinerilor, cele de tip Halloween sau Purimul ebraic sunt forme ale riturilor de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ca o barieră În calea conflictelor, permițând exprimarea lor Într-un mod simbolic, Încapsulat și, prin aceasta, neutralizat. În aceleași cadre teoretice, antropologii și istoricii au interpretat diverse manifestări de contestare a Puterii - indiferent dacă acestea eliminau sau amânau o revoltă ori dacă anunțau, precedau sau urmau unor mișcări sociale de anvergură. Ideea principală este aceea că violența filtrată ritual („violența simbolică”) are capacitatea de a se substitui violenței reale. Spre exemplu, ampla investigație consacrată de M. Ozouf (1976) diverselor constructe
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de partid din eșaloanele inferioare Își etalau ostentativ vinovăția, exagerarea distrugerilor comunismului și acuzațiile formale, colportate și difuzate prin presă, prin care vinovăția era simbolic concentrată doar asupra câtorva figuri cunoscute din anturajul lui Ceaușescu. Sărbătoare și revoltătc "Sărbătoare și revoltă" „Dar, când am văzut, am zis și eu - povestește Conu’ Leonida - să te ferească Dumnezeu de furia poporului... Ce să vezi, domnule? Steaguri, muzici, chiote, tămbălău... lucru mare... și lume, lume... de-ți venea amețeala, nu altceva.” Observația eroului lui
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
lui Caragiale, aparent simplu „moft”, Își găsește ecou În notațiile unor antropologi, istorici și politologi: „Revoluțiile, În perioada lor de Început, sunt carnavalești” (R. Schechner, 1993, p. 47); „Sărbătoarea devine repede un instrument al revoluției” (A. Villadary, 1968, p. 82); „Revoltele, cel puțin la Începutul lor, pot semăna cu sărbătorile, pentru că Împrumută anumite trăsături ale acestora sau se intersectează cu ele prin anumite aspecte comune” (Y. Berce, 1980, p. 134; vezi și W. Beezley et alii, 1994; M. Beauchard, 1985, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cu ele prin anumite aspecte comune” (Y. Berce, 1980, p. 134; vezi și W. Beezley et alii, 1994; M. Beauchard, 1985, pp. 99-100; J. Duvignaud, 1991, pp. 48-49; M. Vovelle, 1985, p. 165). Amestecul dintre sărbătoare și revoluție, carnaval și revoltă este atestat de numeroase cazuri concrete (D. Kertzer, 2002, pp. 162-164): În anul 1647, mulțimile din Napoli „s-au revoltat Împotriva guvernanților aristocrați cu ajutorul riturilor de sărbătoare”. În 1513, În Elveția, cu ocazia unor sărbători comunitare, aproximativ 300 de țărani
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
clasă, și să gândească felul În care această conștiință poate fi transformată În acțiune și În schimbare socială” (J. McIntyre, 1989, p. 27). Carnavalul, ca formă ceremonială supremă de contestare simbolică a ordinii existente, funcționează și ca un ferment al revoltelor sociale - ceea ce explică interferențele dintre manifestările ritualice și evenimentele istorice: carnavalul se poate transforma În revoltă fățișă, iar revoltele pot Îmbrăca adesea hainele carnavalului. Pe 15 aprilie 1967 străzile din Manhattan au fost Împânzite de cea mai mare demonstrație În favoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
schimbare socială” (J. McIntyre, 1989, p. 27). Carnavalul, ca formă ceremonială supremă de contestare simbolică a ordinii existente, funcționează și ca un ferment al revoltelor sociale - ceea ce explică interferențele dintre manifestările ritualice și evenimentele istorice: carnavalul se poate transforma În revoltă fățișă, iar revoltele pot Îmbrăca adesea hainele carnavalului. Pe 15 aprilie 1967 străzile din Manhattan au fost Împânzite de cea mai mare demonstrație În favoarea păcii din ultimele decenii. ș...ț În parc, diverși activiști precedaseră marșul cu propriile ceremonii. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
McIntyre, 1989, p. 27). Carnavalul, ca formă ceremonială supremă de contestare simbolică a ordinii existente, funcționează și ca un ferment al revoltelor sociale - ceea ce explică interferențele dintre manifestările ritualice și evenimentele istorice: carnavalul se poate transforma În revoltă fățișă, iar revoltele pot Îmbrăca adesea hainele carnavalului. Pe 15 aprilie 1967 străzile din Manhattan au fost Împânzite de cea mai mare demonstrație În favoarea păcii din ultimele decenii. ș...ț În parc, diverși activiști precedaseră marșul cu propriile ceremonii. Pe peluza verde, câțiva
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]