13,755 matches
-
necesar a câtorva camere pentru "urgențe" se ocupase administratorul Institutului ajutat de un electrician, care noapte de noapte, când Veneția dogilor "dormea", se strecurau pe străduțe adunând lucrurile depozitate în stradă de "societatea de consum" piese de mobilier, frigidere, aragaze, televizoare, etc., toate "în stare de funcționare". Cu spațiile de protocol era însă altceva. Am avut o idee salutară, propunând să beneficiem de mobilierul și lucrările de artă de la fostele "reședințe" ale familiei Ceaușescu. Am făcut o notă la Guvern, ni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și de a mă minuna de procesele prin care trece bobul de culoare roșiatică până ajunge la parfumata cafea. E o muncă migăloasă, dură, și pentru cei care o fac prost plătită. Am citit prin ziare și am văzut la televizor eforturile brazilienilor de a menține prețurile cafelei pe plan mondial, dând pradă flăcărilor tone de boabe. Și aceasta când în România "alimentația rațională" înlocuise minunata licoare cu "nechezolul" național. Bine că am revenit la "cafeaua braziliană"! În drum spre Curitiba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
rămânând și astăzi o prietenă privilegiată. După Curitiba am prezentat expoziția de covoare la Sao Paulo. Fusesem de două ori prin New York și știam cum arată o "megalopolis". Fusesem în Sao Paulo în 1991, cu prilejul Bienalei, privisem orașul la televizor, sau cel puțin o parte reprezentativă, în telenovela "Bulevardul Paulista", iar în drum spre Parana petrecusem o noapte în oraș. Dar un oraș de 1500 de kilometri pătrați și 11 milioane de locuitori (area metropolitană, O Grande Sao Paulo, are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
concurenți: Sibiu și Bauru. Cunoșteam Sibiul și pe sibieni, oameni harnici, disciplinați, ordonați, vorbind atât românește, cât și nemțește, dar la capitolul imaginație, vrăjitorie, fenomenal, brazilienii erau de neegalat. Nu știu dacă ați asistat "pe viu" sau ați văzut la televizor carnavalul din Miercurea Cenușii din München sau cel de la Rio de Janeiro sau Salvador-Bahia. Carnavalul din Miercurea Cenușii e ceva alandala, grotesc, fără sare și piper, exact ca sărbătoarea în care are loc, cenușiu, fără sclipire, în care toți sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
viu și adevărat". Când ne-a adus delicioasa băutură, "artistul" s-a prezentat respectuos și am avut cu el o conversație inteligibilă în limba poetului nepereche, el fiind unul din elevii "clasei de română" a domnului Profesor! Aud mereu la televizor întrebarea: "Cum ați reacționa la întâlnirea cu un extraterestru?" Eu am întâlnit un extraterestru la Macaubas, recitând din Eminescu și întâlnirea mi s-a părut minunată! La plecarea spre Rio nu știam cum să mulțumim domnului Profesor pentru darurile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
vorb) cu confidentul lui, Mississippi. Echipajul spunea despre el c) bea În prostie În cabina să. În timp ce vasul trecea noaptea pe lang) Stromboli, un șuvoi de lav) roșiatic) se scurgea din vulcan, dar marinării nu au vrut s) plece din fața televizorului că s) admire acest fenomen natural. O bufnit) de pe insul), deranjat) de scântei, a zburat Ins) spre vapor, fiind descoperit) a doua zi pe catarg. Unul dintre tinerii marinari a dat-o jos. Și atunci, un mecanic originar din Balcani
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
un salon, unde o orchestr) a Marinei cântă melodii din spectacolele muzicale de pe Broadway. Am intrat dup) aceea În alt salon, al)turându-ne celorlalți invitați. Îi știam - sau credeam c) Îi știu - pe mulți dintre ei, Îi v)zusem la televizor și prin ziare. M) Înșelasem Ins). Nu i-am cunoscut niciodat) pe Cary Grant sau pe Danny Kaye - e doar o impresie. Senatorul Humphrey era singura persoan) pe care puteam pretinde c) o cunosc. „Iat) o persoan) pe care o
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
conchide el. Una dintre curiozit)țile vieții din aceast) tar): când cineva spune „lupta pentru existent)”, se are În vedere exact acest lucru. La noi, asemenea expresii sunt metaforice. Nici cuvântul coșmar nu este potrivit. Asear) am v)zut la televizor cu ochii mei cum au fost uciși oameni la Beirut. Palestinienii, sub asediu, au Împușcat doi dintre propriii camarazi, prizonieri capturați de creștini, care fuseser) trimiși s) cear) un armistițiu. Și acestea nu sunt ficțiuni pe care le vedem doar
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
ochii mei cum au fost uciși oameni la Beirut. Palestinienii, sub asediu, au Împușcat doi dintre propriii camarazi, prizonieri capturați de creștini, care fuseser) trimiși s) cear) un armistițiu. Și acestea nu sunt ficțiuni pe care le vedem doar la televizor, ci realit)ți Înfricoș)toare - „evenimente istorice”, istoria unei clipe. Supraviețuitori ai lag)relor de concentrare naziste ne spun c) preferau cele mai urâte coșmaruri realit)ților cu care se confruntau dimineață. Ei Își acceptau cele mai Îngrozitoare vise și
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
demonologie. În apartamentul nostru din Mishkenot Sha’ananim, bufetul, pervazurile din marmur) ale ferestrelor, m)sută de cafea, biroul sunt pline cu ziare, reviste, broșuri și c)rți despre Orientul Mijlociu. În hol, personalul din tură de noapte se uit) la televizor. Șeful g)rzii, cu capul rotund, p)r tuns scurt și ochii mari, este un evreu din Orient, subțirel și brunet. Are un revolver la cing)toare. Venind acas) noaptea, la c)rți și ziare, Întâlnești patrule Înarmate. Le vezi
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
este, mai Întâi, realitatea ameninț)rii la adresa civilizației și a existenței noastre; În al doilea rând, datoria noastr) de a lupta și de a rezista (așa cum concepem noi acest lucru); În al treilea rând, influența discuțiilor publice din preș), de la televizor, prin c)rți, din s)lile de curs sau de la mas), din birouri; și, În al patrulea rând, este, poate, dorința noastr) arz)toare de a trimite sufletul În societate. Dac) ar fi, În cel mai Înalt sens, politic, nu
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
pedaleaz) pe o triciclet). Cand v)d copii pe biciclete m) simt extrem de neliniștit, știind cât) nebunie este la doi pasi, dincolo de orizont. În Liban, la zece minute cu avionul, bande Înarmate ucid s)pt)mânal sute de oameni. La televizor poți vedea cum se comit crimele. Cadavrele sunt legate de barele de protecție ale mașinilor și tarate pe str)zi. S-a zis cu Beirutul. Reporterii spun c) se pare c) nici creștinii, nici musulmanii nu mai știu cine În
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
r)mizi, o camer) de zi, o sufragerie, dou) dormitoare, buc)ț)rie, verand), o curte În spate și un garaj. La subsol, o camer) de lucru sau de joac). Podeaua camerelor, acoperit) complet cu covoare, draperiile și jaluzelele, congelatorul, televizorul, mașina de sp)lat rufe, șemineul f)r) coș - banalitate, uniformitate, leg)turi de familie, griji legate de bani, teama de delincvenți, acceptarea rutinei. Mergem vreo dou)zeci de minute prin aceste cartiere de case f)r) s) spunem nimic
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
pe zi, cu un devotament fără limite. Am trăit Împreună, descoperind tot Împreună un fel nou de a face teatru, Încercând din când În când să nu uităm că mai trebuie să și mâncăm sau să privim cerul, dacă la televizor nu era nimic interesant. Fără talentul de excepție al acestei actrițe, fără devotamentul și sacrificiul conștient În serviciul artei sale, Trilogia nu ar fi avut aceeași forță și intensitate. Celelalte relații romantice, deși naturale la timpul lor, văzute acum În raport cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Înlănțuiri poetice de cuvinte, adăugând apoi mima, mișcarea, ca un curent vital care susține abstracțiunea. Era o primă Încercare de meditație În mișcare, un prim pas În direcția Trilogiei. O scrisoare primită de la un telespectator a fost Încurajatoare: „Privind la televizor aceste mișcări executate cu Încetinitorul, parcă aveam impresia că mă ajutau să ascult pentru prima oară poezie, pentru că o ascultam prin Întregul trup, o ascultam altfel“. Tot la televiziune am făcut un scurt film pe scenariul bunului meu prieten Toma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Ioana În regia lui. Erau spectacole pe care le revedeam În fiecare săptămână. Treceam des seara pe sub fereastra luminată a parterului unde locuiau cei doi idoli ai mei și mi-i imaginam nu stând la masă sau uitându-se la televizor, ca tot omul de rând, ci „Îi vedeam” Într-o stare continuă de creație, el desenând, ea recitând, amândoi oficiind pe altarul artei. Când, câțiva ani mai târziu, Liviu, ca director al Teatrului Bulandra, m-a invitat să pun În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
e vorba? Aveam și noi pe scenă unul, cel al Ducelui Orsino, dar bucuria lor era legată de fuga lui Ceaușescu, despre care tocmai aflaseră la știri. Părea o scenă dintr-o altă piesă, care ne făcea concurență. Văzută la televizor din America, revoluția din decembrie avea curând să apară ca o telenovelă cu nuanțe de film de aventuri și spionaj... Am fost, ca toată lumea, purtat inițial de elanul speranței și Încântat când, peste noapte, numele României ajunsese pe buzele tuturor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
trece prin Poarta Sărutului și la Masa Tăcerii toate personajele dramei, bune și rele, se reunesc și-i privesc pe semenii lor din sală, În tăcere și unii, și alții, atât...“. Ochii jucăuși ai președintelui, pe care Îi știam de la televizor, atât de populari și familiari, zburdau iar ! „Sunteți de acord?“ Îl simt reconciliat, deși nu vrea să recunoască. Pentru a da lovitura finală, Îi servesc cel mai frumos citat din Enescu: „Menirea sfântă a muzicii este să stingă urile, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cuvintele mele au creat un val și mai mare de neînțelegeri și animozități. Maestrul Ohanesian, care ieșise primul din sala Operei, bătându-l la sprint chiar și pe mai sprințarul Caramitru, mi-a făcut atât de multă publicitate negativă (la televizor, la radio, În ziare, pe stradă, oriunde), Încât ar trebui să-i mulțumesc, căci nici un agent de presă plătit nu ar fi lucrat mai bine În numele meu! Am avut onoarea să fiu blestemat În coruri și duete și m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de la Național, plus Carmen Galin, care, după plecarea mea, a fost prima care și-a dat demisia de la Național. Carmen a susținut și ea din umbră Oedipe-ul, dovedindu-se, ca Întotdeauna, o bună prietenă. Când m-a auzit vorbind la televizor despre eforturile admirabile ale tinerilor studenți de la Teatrul Podul, care constituiau figurația spectacolului și care primeau un salariu aproape egal cu zero, „din lipsă de fonduri“, Carmen a găsit 5.000 de dolari, care le-au fost urgent distribuiți studenților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
meserie electrician, o înșela copios și până la urmă a părăsit-o, dar nu oricum, ci rămânând în Elveția, unde se dusese în vizită la o rudă. Marea sa replică, dl. Nicoriuc a rostit-o cu ocazia morții lui Gheorgiu-Dej. La televizor se transmitea înmormântarea, vecinul nostru o urmărea - vezi mai jos - evident încântat, iar noi, care nu aveam pe atunci televizor, urmăream la rândul nostru, absolut întâmplător, comentariile sale, ce răzbăteau deosebit de limpede prin peretele comun. Când a sosit momentul ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
dusese în vizită la o rudă. Marea sa replică, dl. Nicoriuc a rostit-o cu ocazia morții lui Gheorgiu-Dej. La televizor se transmitea înmormântarea, vecinul nostru o urmărea - vezi mai jos - evident încântat, iar noi, care nu aveam pe atunci televizor, urmăream la rândul nostru, absolut întâmplător, comentariile sale, ce răzbăteau deosebit de limpede prin peretele comun. Când a sosit momentul ca sicriul răposatului să fie introdus în cavitatea de piatră a criptei din incinta monumentului funerar ridicat în Parcul Libertății, dl.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mea crește, crește până când... ca atrasă de ea, învăluită parcă toată într-un nor de lumină, Doina apare pe bicicletă, pedalând lent, iese zâmbitoare din „tunel”, făcându-mi un semn cu mâna... Doamne, ce fericire! * Pe Florilor, seara, cu toții la televizor. Urmărim un film. Camera luminată numai de pâlpâirile ecranului, pe care secvențele se succed, la intervale neregulate. De câteva zile, încerc să țin regim. Și pentru ca iaurtul anost să devină comestibil îl amestec cu zahăr și îl servesc în timpul vizionării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
locuia Lucian Raicu, la doi pași, peste „gârlă” (Dâmbovița), pe o stradă numită chiar Între gârle, într-un bloc tip „dintre cele două războaie”, lipit de spitalul „Bucur”. M-am dus la ei împreună cu soția. Pe vremea aceea nu aveam televizor și ne hotărâsem să mergem la Raicu și pentru că el și Sonia aveau. Dacă acel obiect se putea numi televizor! Era neînchipuit de mic, aș putea spune „de buzunar” și pe trei sferturi stricat. Un chilipir. Îl cumpăraseră, ieftin (cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
dintre cele două războaie”, lipit de spitalul „Bucur”. M-am dus la ei împreună cu soția. Pe vremea aceea nu aveam televizor și ne hotărâsem să mergem la Raicu și pentru că el și Sonia aveau. Dacă acel obiect se putea numi televizor! Era neînchipuit de mic, aș putea spune „de buzunar” și pe trei sferturi stricat. Un chilipir. Îl cumpăraseră, ieftin (cum altfel?), de la marele lor prieten, cunoscutul prozator și dramaturg Teodor Mazilu. Sonorul funcționa cum funcționa, dar de văzut nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]