13,247 matches
-
straie mirifice, făcute în absența vederii, ca rezultat comun al interdicției luminii și al suferinței inițiatice: „Ea a cusut cum a putut cămașa pânî a doua zi, că ața nu se mai sfârșea și parcă îi erau degetele vrăjite, așa umblau de repede, și când a venit moșul era cămașa gata și aminteri de frumoasă” (București). Într-un basm publicat în 1868, ochii sunt recuperați printr-o substituire a firului minunat cu un fuior din părul de aur al fecioarei și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ei se înfățișau înaintea unui om mascat care, dintr-o singură lovitură de topor, le tăia degetul mic de la mâna stângă”. Pierderea suferită constituie o sinecdocă a morții, cu degetul detașat de trup piere și identitatea perisabilă a neofitului care umblă acum prin lume marcat de modelul arhetipal. „Murind și înviind astfel, neofiții căpătau calități magice” ce vor fi puse la temelia lumii rezidite prin sacrificiu. Maternitatea fabuloasă Momentul ritual al cumulării forțelor sacre fertile deschide totodată etapa integrării rituale în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
feciorului ursit în grădina emblematică, pentru a împlini cuplul inițiat. Depășirea etapei premaritale se continuă cu etapa consacrării sociale ce valorifică capacitatea fertilă acumulată. În acest context, sosirea mirelui împărat restabilește echilibrul amenințat de absența principiului masculin: „Tinerul nostru împerat/ Umblând cu ai sei p’aici,/ A oblicit la d-vostră o flore,/ Care înfloresce, dar nu rodește,/ Noi după densa am venit,/ Să o ducem în curțile tinerelui împerat./ Acolo să crescă, să înflorescă,/ Dar să și rodescă”. Același traseu magic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
efectul luminii sunt toate mărci ale traseului inițiatic. Încălțămintea durabilă îmblânzește drumul dificil, lacul provoacă un botez magic, iar munții integrează inițiatul în dimensiunea superioară, uraniană. Uneori, cel pedepsit are de încheiat și un interval temporar: „di-acu șăpti ani sî umbli după mini ș-apăi sî naști copchilu!” (Vizureni - Galați), durata variind între două numere sacre, șapte și nouă. Ambele impun un ciclu formator pentru călător și provoacă o transformare ce rescrie toate datele cu care neofitul s-a născut. Drumul greu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Traseul inițiatic se suprapune până la confundare în această fază cu credințele funebre, statutul de ființă plecată pe ceea lume este comun și conferă ambilor pribegi accesul la cunoașterea totală. În basme, erodarea imposibilă readuce mirele măiestru: „Șî - zici - ai sî umbli. Sî-ț’ faci opinci di fier sî ti încalț’ șî haini di fier, sî ti pui în cercuri, sî pui pi cap - tot din fier șî când s-a roadi opincili și cărjile, atunci ai sî mă găsești” (IzvoareSoroca). Neofitul este
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Purtările absurde și în dezacord cu vârsta (!) trebuie raportate la norma rituală, și nu la contingentul marcat de cenzura socială. Intrarea în dimensiunea atemporală a miturilor este sugerată de hierofa- niile posibile în orice moment: „Dumn’ezo cu Sîmp’etru umbla pă pămînt p-alea vremuri” (Cerișor - Hunedoara). În contextul ritual, apariția lor este declanșată de momentul de deznădejde al neofitului confruntat cu singurătatea decorului arid, de nicăieri: „Iera Dumnezău cu Sfântu Petre! - Bună seara, mă băiete!- Bună să vă fie
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pețite. Și în orație mirele vânător nu reușește să se apropie de ciuta năzdrăvană”. E nevoie de proba colăcăritului și de ajutorul nașului, maestru inițiator, ca mireasa să fie obținută. Orația de nuntă decodează exoteric ipostaza totemică a miresei: „Ce umblăm, ce căutăm?/ Umblăm după o ciută,/ Dar nu-i ciutalină/ Ci-i Lină-Cătălină,/ Floare de grădină;/ O mândră crăiasă,/ Dochiana cea frumoasă” (Partizani - Tulcea). Parcurgerea completă a traseului inițiatic permite revelarea misterelor rituale, deconspirarea naturii sălbatice a fetei fiind o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
orație mirele vânător nu reușește să se apropie de ciuta năzdrăvană”. E nevoie de proba colăcăritului și de ajutorul nașului, maestru inițiator, ca mireasa să fie obținută. Orația de nuntă decodează exoteric ipostaza totemică a miresei: „Ce umblăm, ce căutăm?/ Umblăm după o ciută,/ Dar nu-i ciutalină/ Ci-i Lină-Cătălină,/ Floare de grădină;/ O mândră crăiasă,/ Dochiana cea frumoasă” (Partizani - Tulcea). Parcurgerea completă a traseului inițiatic permite revelarea misterelor rituale, deconspirarea naturii sălbatice a fetei fiind o recunoaștere implicită a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
întâlnit V. Chetreanu cu Sofroni și i-a spus: "A venit băetul tău și a cerut poame și apoi a fugit acasă", iar Sofroni Iftimie i-a spus: "dacă și voi vorbiți ca dracu"! Aclijda era cârligul de la fântână. Am umblat cu preotul Ionică Grigoriu cu chiralesa dar nu mulți ani, că într-un an moșu Vasile Sofroni Iftimie Ciobănosu, m-a spus popii că l-am suduit de cruce. Și atunci popa a zis: "nu-i băetu vinovat ci tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
în podu șurei la bunica sub o covată și acolo stăteam până pleca popa. Lui popa Ionică Grigoriu îi zicea Chișcarașu, că, chișca fetele în tinerețea lui. Mi-a spus gazda mea la Fălticeni, Casandra lui Ștefan a Rotăriței, când umblam la școala primară Numărul l "Alexandru Ioan Cuza" din Fălticeni în 1896 în clasa I-a. Casandra Ștefan a Rotăriței a avut 2 ficiori: Grigore și Vasile. Pe Grigore nu l-am cunoscut că a murit de tânăr, dar pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Chetreanu, căruia oamenii în răutatea lor îi ziceau Părăsitu, că l-a născut măsa mai târziu, înspre bătrânețe, am fost foarte bun prieten că era de cuvânt și cinstit. Cu el am îmblat cu clopoțelu, până ce acum eram băiat mare. Umblam mai tot satul și strângeam 100 de colaci de toți. Și aveam un clopoțel de la Bunica Ancuța care suna foarte frumos. Și cum începeam a ura și ziceau cei din casă băetul sergentului că tata a fost sergent în armată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
copii și au cununat mulți tineri. Și toți dădeau un colăcel mai mare și mai frumușel. Deși aveam 100 de colăcei, știam fiecare colăcel de la cine este și-i țineam înșirați pe o sfoară în cui. După ce m-am mărit, umblam cu flăcăii și eu uram tot satu. Și dimineața cădeam mort de obosală. Si când era joc în sat, jucam și eu, că mi-a fost tare drag să joc, mai ales cu fete frumoase, cum a fost Saveta lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
40.000 de învățători din Țara întreaga, că era și Basarabia, cu țara noastră la un loc pomenește numai de trei. 1) De Neculai Stoleriu [39] învățător absolvent din 1898 de loc din satul Călinești comuna Bucecea, județul Botoșani, care umblă îmbrăcat național, și a înființat prima casă de sfat și cetire din România, ajutat de buni gospodari din Baea, ca Gheorghe Petrea Hlihor, de nepotul său Niculai Neculai Hlihor și de Ion Vasile Dediu. Și a fost învățător de mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
în comuna Sasca județul Suceava dar de loc din comuna Măgirești județul Bacău unde își doarme acum somnul cel de veci Ioan Cojan ! 2) Bădița Alexandru Gheorghe Vasiliu, absolvent al școalei normale "Vasile Lupu "din Iași din 1895. Care a umblat în port național cu fluerul în trăistuța de la șold, mare cărturar, mare folclorist și cu cărți premiate de Academia Română. Și neîntrecut povestitor în graiul neaoș Românesc din comuna Tătăruși județul Suceava. 3) Bădița Ghiorghiță N. Rădășanu absolvent din 1906 din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
de la șold, mare cărturar, mare folclorist și cu cărți premiate de Academia Română. Și neîntrecut povestitor în graiul neaoș Românesc din comuna Tătăruși județul Suceava. 3) Bădița Ghiorghiță N. Rădășanu absolvent din 1906 din sătișorul Bogata, comuna Baea județul Suceava, ce umbla îmbrăcat național și încălțat frumușel cu opinci, care a luat parte alături de Neculai Stoleriu, la toate trebile mari ce s-au făcut în comuna Baea din județul Suceava. Și care în dragostea lui pătimașă pentru meri și peri a umplut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
și acela a zis, că n-o trebuit să-i spui că te duci după el, ci că ai să te mai gândești, ca să te ia mai cu greu. Atunci eu i-am spus: Domnișoară, eu n-am vreme de umblat de-a însuratului, ci chiar vreau să mă însor. Și i-am spus rămâi sănătoasă și cu mult noroc, că eu m-oi duce în alt loc. Și biata fată s-a măritat după un preot numit Bocăneț, rău și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ori Mitropolitul ori Patriarhul, o odăiță ori două în care să locuiască în casa bisericei Mavrogheni. Și am vorbit cu el aproape o jumătate de zi. Întâi mi-a spus că-i fericit că s-a întâlnit cu mine, că umblu în portul național bătrânesc, ca din vechime și încălțat cu opinci. Și că azi am bucuria cea mare că m-am întâlnit cu dta. Și-mi mai ești drag că pe lângă portul național cel frumos vorbești și curat moldovenește și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
de Ștefan cel Mare în urma bătăliei de la Baea. În anul 1467 Ștefan cel Mare bate cumplit pe Craiul Unguresc Matei Corvin, care era la origine român. Și moștenitorii dnei Luxița Paladi au respectat testamentul. Și portărelul Dizu, Dionise V.Gh.Zăhărescu umblând prin hârtiile trebunalului a dat de el. Deci a lui îi cinstea că s-a descoperit acel testament, el fiind și învățat și om de legi și nu a preotului V.Mihailescu ori a lui Vasile Ștefănescu, care de la început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a tăiat falnicul stejar de pe muchea dealului, care desparte valea râului Moldova de a Șomuzului. Și știai că în stânga îs satele Udești, Țolești și Manolea, iar în dreapta Nigotești, Ioneasa, Ciumulești Gane. Eu l-am văzut în vara anului 1910 când umblam de-a însuratului și am fost la Maria lui I.Teodosiu din Țolești. Nu știu câți oameni l-ar fi putut cuprinde cu brațele, așa era de gros. Și va fi avut sute de ani. Și câte n-a văzut și n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
așteaptă și pe bicicliștii de adineaori. - Fabio din Vicența doarme la ușa bisericii de pe O’Cebreiro - Ferreiros, 13 august Dimineață, în hanul privat de la Triacastela pelerinii s-au trezit deja de la ora 5, și ca de obicei, au început să umble prin dormitor, prin baie mai mult sau mai puțin liniștiți, fiecare în funcție de câtă atenție și respect are pentru ceilalți. Oricum, m-am trezit, iar la 6 deja servisem micul dejun (pâine, brânză și lapteî, iar la câteva minute după
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
câmp deschis și păduri, întâietatea având-o trenurile militare, platforme deschise în care, printre tunuri și echipamente de război, se zgribuleau de frig soldați în mantale mototolite și ude de ploaie... Oprirea impusă era bucuria noastră; pe câmp ne jucam umblând curioși printre vagoanele arse și locomotiva unui tren deraiat în urma unui bombardament sau a unor tancuri dezafectate; ne amuzau fierăria contorsionată, scotoceam bucuroși de inedit departe de a înțelege grozăvia acelor momente. Trenul, nu o dată, era mitraliat din avioane, aviatorii
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
nu se face. Basarabenii vedeau că românii au și ei o țară a lor, au o oaste sprintenă și vitează, cum nu mai e alta, au o iubire de patrie cum ei n-au pomenit pe nicăieri, pe unde au umblat, și au un ideal național politic, care se cuprinde în două cuvinte: România Mare. Cu bună seamă, că atingerea basarabenilor cu frontul românesc le-a întărit inimile mai mult decât un veac întreg până atunci. Dar și în Basarabia însăși
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
curată fandacsie, o spaimă născocită de oameni nevricoși. Printre tineri există un procent mai mult decât optimist de cititori. Oricum, nu mai mic decât în alte vremi. Cărțile mele (cărțile de poezie din biblioteca mea vreau să zic), de pildă, umblă din mână în mână, uneori pe căi atât de lungi că nici nu mai dau de urma lor. Criza de cititori e o invenție sau o frustrare venită din visul cifrelor mari. Mai deunăzi am auzit o voce răstită care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
duce această conștiință satisfăcută). Dacă la noi ratarea trece drept ceva sistematic, atunci e din cauza micimii de proiect. Sau din cauză că acesta e slujit nu de orgoliu, ci de vanitate. Pentru că orgoliul nu suferă satisfacții sub efort, compensații nemeritate, pe când vanitatea umblă după aplauze și le primește oricum. Un orgolios nu acceptă să fie lăudat pe nemerit, pe când un vanitos e dinainte pregătit pentru flatări. Orgoliul e o exigență interioară înainte de a fi un păcat și un comportament. Iar pe dinafară poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de ordin administrativ. N-am primit, de pildă, girul PCR-ului de intrare în Uniunea Scriitorilor pentru motivul că scrisesem în dosar, la naționalitate, rusă. N-am făcut din ostentație, ci m-am bazat pe faptul că nu trebuie să umblu cu matrapazlâcuri. În fond Securitatea știa cam totul despre mine. Trebuia să fiu onest. Ei bine, s-a interpretat altfel. Ba chiar problema a fost umflată și s-a transmis mai sus, cât de sus nu știu, în orice caz
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]