122,933 matches
-
umane și fericirii, si susținea că este rea și irațională, scriind în "Revoltă lui Atlas" că „forță și mintea sunt opuse.” Filosofia politică a lui Rând sublinia (inclusiv ), și consideră capitalismul "laissez-faire" ca fiind singurul sistem social moral pentru că, în opinia ei, este singurul sistem bazat pe protecția acestor drepturi. Ea s-a opus , concept în care includea teocrația, , nazismul, fascismul, comunismul, si dictatură. În "Candidații la președinție 1968", ea a susținut că fascismul și comunismul sunt „două bande rivale” ale
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
clici conducătoare”, care elimină varianta capitalismului și libertății. Ea consideră fascismul ca fiind un produs al stângii politice ca fiind socialist prin aceea că se opunea capitalismului. Rând credea că drepturile naturale ar trebui să fie aparate de către un . Deși opiniile sale politice sunt adesea clasificate ca fiind sau libertariene, ea preferă termenul de „radical pentru capitalism”. Ea a colaborat cu conservatorii pe proiecte politice, dar nu era de acord cu ei pe probleme cum ar fi religia și etică. A
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
fost salutat de către un referent de la "The New York Times" că „magistral”. Românele lui Rând au fost luate în derâdere de unii critici la publicarea lor inițială ca fiind lungi și melodramatice. Cu toate acestea, ele au devenit bestselleruri, în mare măsură datorită opiniilor cititorilor. Primele recenzii primite de Rand au fost pentru "Noaptea de 16 ianuarie". Ele au fost în mare parte pozitive, dar Rând consideră chiar și recenziile pozitive ca fiind jenante din cauza schimbărilor semnificative efectuate în scenariul ei de către producător. Rând
Ayn Rand () [Corola-website/Science/302160_a_303489]
-
englezi Gilbert Ryle, John Langshaw Austin și Pieter Frederick Strawson, precum și americanul Willard Van Orman Quine. Ryle s-a ocupat în special cu aspectul gramatical al afirmațiilor și cu "limbajul mintal", care poate sugera prezența unor lucruri inexistente și falsa opinie a unei unități spirituale, asemănătoare unității corporale. Austin și Strawson au analizat relațiile dintre limbajul formal logic și cel obișnuit, precum și semnificația comportamentului comunicativ. În fine, Quine reprezintă punctul de vedere ontologic, după care sistemele lingvistice sunt asimilate modurilor pragmatice
Filosofie analitică () [Corola-website/Science/302204_a_303533]
-
luptele cu turcii, pierzându-și viața într-o luptă în 1420.În anul acela, sultanul Mehmed I cucerește Dobrogea, Țara Românească rămânând doar cu Delta Dunării, dar nu pentru mult timp. În ceea ce privește momentul intrării definitive a Dobrogei sub dominația turcă, opiniile istoricilor sunt împărțite. Nicolae Iorga socotește că acest teritoriu a intrat definitiv sub stăpânirea otomană în 1416. C. C. Giurescu, Ștefan Ștefănescu și Gheorghe I. Brătianu sunt de părere că acest lucru s-a întâmplat în 1417, iar Viorica Pervain — în
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
Bosniei și Herțegovinei. Pentru o parte a despăgubirilor de război pe care trebuia să le plătească, Imperiul Otoman ceda Rusiei Dobrogea, pe care aceasta din urmă își rezerva dreptul de a o schimba cu partea Basarabiei, "„pierdută pe nedrept”" în opinia Curții de la Sankt-Petersburg la 1856. Conform tratatului de la San Stefano, granița româno-bulgară în Dobrogea pornea de la un punct de pe malul Dunării situat la nord de localitatea Rasova, și ajungea la mare într-un punct situat la capul Tuzla, la sud
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
față de Turci) era bulgărească în proporție de opt zecimi conform recensământului otoman, și pe care România nu o revendicase niciodată (cu excepția Silistrei) înainte de 1913. Când statul-major român a hotărât ofensiva împotriva Bulgariei în 1913 în ciuda opoziție parlamentului, guvernul presa și opinia bulgară au considerat acest act ca o "„trădare”" și o "„lovitură de cuțit în spinare”", Bulgaria fiind atunci atacată simultan de Serbia, Grecia și Turcia, după ce dusese principalul efort militar anti-otoman în Primul război balcanic. În România, Constantin Dobrogeanu-Gherea a
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
a criticat pe Herodot în eseul său „Despre răutatea lui Herodot”, descriindu-l ca "„Philobarbaros”" (prieten al barbarilor) pentru că nu-l considera suficient de filo-grec. Acest lucru poate sugera că Herodot reușise destul de bine să fie obiectiv în scrierea lui. Opiniile împotriva lui Herodot au fost perpetuate până în perioada Renașterii, deși lucrările sale continuau să fie citite. Începând cu secolul al XIX-lea, reputația sa a fost în mare măsură reabilitată datorită descoperirilor arheologice care au confirmat în repetate rânduri versiunea
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
perpetuate până în perioada Renașterii, deși lucrările sale continuau să fie citite. Începând cu secolul al XIX-lea, reputația sa a fost în mare măsură reabilitată datorită descoperirilor arheologice care au confirmat în repetate rânduri versiunea sa asupra evenimentelor. În prezent, opinia generală este că Herodot a reușit o realizare remarcabilă cu ""Historiai"", dar o parte a amănuntelor (în special mărimea armatelor și datele) ar trebui privită cu scepticism. Cu toate acestea, unii dintre istoricii contemporani cred că Herodot a inventat cea
Bătălia de la Termopile () [Corola-website/Science/302139_a_303468]
-
au început să incendieze biserici din anul 1993. Majoritatea celor care au fost vinovați de aceste acțiuni aveau legătură cu mișcarea anticreștină din Norvegia. Toboșarul Mayhem, Hellhammer, a declarat că a incitat la atacuri asupra moscheelor și templelor Hindu. Astăzi, opiniile privitoare la incendierea bisericilor sunt împărțite. Chitaristul Infernus și fostul vocalist Gaahl al formației Gorgoroth au afirmat în diferite interviuri că susțin această practică. Spre deosebire de aceștia, Necrobutcher și Kjetil Manheim din Mayhem au condamnat aceste acțiuni. Vocalistul Watain, Erik Danielsson
Black metal () [Corola-website/Science/302175_a_303504]
-
se publică relatarea; știrea este prima relatare a evenimentelor semnificative, care prezintă interes pentru public".3) Din aceste definiții putem extrage două calificative: interesul și semnificația drept trăsături de bază ale unei relatări ce poate fi considerată o știre. Sintetizând opiniile exprimate privind trăsăturile caracteristice ale știrii, se poate formula următoarea definiție: știrea de presă este o relatare concisă a unor fapte, evenimente, idei semnificative, de actualitate, noi, relatare ce prezintă interes pentru public. O exigență ce se impune ziaristului, autor
Știre () [Corola-website/Science/302491_a_303820]
-
sau constituirea celor 15 prefecturi și legiuni. Mai mult decât atât, atunci când a fost abordată problema evenimentelor din Transilvania de după cea de a treia Adunare Națională de la Blaj, prezentarea lor sa făcut mai ales în raport de anumite “clișee” exprimând “opiniile unor conducători ai Revoluției ungare”, conform cărora cei “care se împotriveau ungurilor și dezideratelor acestora... erau considerați” unelte, arme “categorie în care au fost incluși, în repetate rânduri și românii” și nu numai de către istorici străini ci și de către pretinșii
Istoriografia revoluției române de la 1848-1849 din Transilvania () [Corola-website/Science/302494_a_303823]
-
produs o scindare în cadrul Organizației PSD Sector 5, Cătălin Stoichiță a demisionat din PSD și l-a susținut în campania electorală pe dr. Sorin Mircea Oprescu pentru funcția de Primar General al Bucureștiului. Scandalul a facut deliciul presei românești și opiniei publice, Stoichita manifestându-și sprijinul pentru Sorin Oprescu printr-o declarație politică celebră:" decât cu un intelectual ca Vanghelie, mai bine cu un vagabond ca Oprescu !". După alegerile locale din anul 2012, Consiliul Local al Sectorului 5 este format din
Sectorul 5 () [Corola-website/Science/302514_a_303843]
-
curente creaționiste. Printre savanții creaționiști ai acestui curent se află în frunte un savant din SUA convertit la ortodoxie la maturitate, Serafim Rose. Dintre savanții români un mare merit îl are Nicolae Paulescu, cel care într-o perioadă în care opinia creaționistă provoca ostracizarea a avut curajul să își susțină convingerile în mod public. Creaționismul evoluționist (numit și evoluționism teist) pornește de la ideea creării Universului de către Dumnezeu din nimic. Dar, militând pentru o retragere a lui Dumnezeu în raport cu lumea sau pentru
Creaționism biblic () [Corola-website/Science/302510_a_303839]
-
din avioane de producție franceză, în timp ce blindatele erau de producție americană și britanică. Unele arme de infanterie, ca, de exemplu, cunoscutul Uzi erau de origine israeliană. După blocarea Strâmtorii Tiran de către Egipt, armata și guvernul israelian au ajuns să aibă opinii diferite în privința soluționării conflictului. Ca urmare, ministrul de externe Abba Eban a făcut vizite la Paris și Washington. Generalul de Gaulle a declarat, cu acea ocazie, că Franța se va opune oricărei părți care va declanșa războiul. Guvernele Marii Britanii și
Războiul de Șase Zile () [Corola-website/Science/302509_a_303838]
-
avea ca prioritate expansiunea în zonele învecinate locuite de sârbi, Serbia de Sud, Kosovo, și Bosnia. Familia domnitoare Obrenović se bucura de legături strânse cu Viena, și la început s-a ferit să riște o aventură militară împotriva Imperiului Otoman. Opinia publică era, însă, favorabilă războiului, încurajată de victoria diplomatică din 1862 și de expulzarea armatei otomane din ultimele garnizoane de pe teritoriul principatului. Principatul Muntenegrului, condus de ambițiosul principe Nikola, era în poziția de a avea o politică mult mai aventuroasă
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
însoțit neoficial de Eugene Schuyler, membru al legației americane de la Constantinopol, și oficial de Walter Baring de la legația britanică. După ce relatările ambilor americani au confirmat sălbăticia represiunii otomane, raportul lui MacGahan, publicat în primele pagini din "Daily News", a galvanizat opinia publică britanică împotriva politicii prootomane a guvernului britanic al lui Disraeli. Susținerea publică pentru otomani s-a risipit când, la începutul lui septembrie, liderul de opoziție Gladstone a publicat "Ororile bulgare și chestiunea orientului" cerând Regatului Unit să-și retragă
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
însuși afirma, Euronymous era un adept al satanismului tradițional, adică venerarea lui Satan ca divinitate, fiind împotriva satanismului modern care îl percepe pe Satan ca pe un simbol al individualismului: Cred într-un diavol cu coarne, un Satan personificat. În opinia mea toate celelalte forme de satanism sunt false. Urăsc faptul că unii creează metode idioate de a face pace eternă în lume și îndrăznesc să numească asta satanism. Satanismul provine din creștinism și acolo va rămâne. Sunt o persoană religioasă
Øystein Aarseth () [Corola-website/Science/302543_a_303872]
-
Sodom; această melodie face parte din albumul de debut Obsessed by Cruelty lansat în 1986. A fost prima casă de discuri specializată în black metal. Într-un interviu Euronymous spunea: "Colaborez doar cu cele mai bune formații din lume, în opinia mea. Nu voi colabora niciodată cu o formație care există din cauza unui trend. Toate formațiile DSP vor fi speciale. Când oamenii vor cumpăra muzică de la DSP vor ști că ceea ce cumpără e cea mai bună muzică în materie de calitate
Øystein Aarseth () [Corola-website/Science/302543_a_303872]
-
Jdanov". În 1949, Leonte Tismăneanu a devenit membru în cadrul redacției revistei " Pentru pacea trainică, pentru democrație populară", care se edita la Praga. Către sfârșitul anilor ’50, Leonte Tismăneanu a intrat în conflict cu Gheorghe Gheorghiu-Dej, fiind anchetat pentru "fracționism" și opinii "antipartinice", și a fost exclus din PMR în mai 1960. A fost reprimit în PMR în anul 1964 și i s-a oferit o funcție de redactor în cadrul Editurii Meridiane. În documentul pe care l-a redactat în vederea reprimirii sale în
Leonte Tismăneanu () [Corola-website/Science/302573_a_303902]
-
litere din penultimul rând. Acest text este adăugat de Atanasie Anghel, conform expertizei grafologice, dar fără semnătura acestuia. Există controverse atât asupra documentului original, cât și asupra traducerii lui în limba latină. Actul respectiv se găsește în fondurile Academiei Române. În opinia unor istorici, chiar și greco-catolici, actul este evocat drept "un fals evident". Originalul actului a stat ascuns multă vreme, fiind găsit abia la sfârșitul secolului XIX de marele istoric greco-catolic Nicolae Densușianu. Printre motivele care a determinat un număr de
Manifestul de unire cu Biserica Romei () [Corola-website/Science/302578_a_303907]
-
vorba de un act fals, realizat de iezuiți prin strângerea de semnături de la protopopi sub alt pretext, foaia pe care este scris textul românesc fiind la început ultima, iar ulterior trecută în față și completată cu declarația de unire. Există opinia conform căreia actul în speță ar fi fost realizat abia în 1701 când Atanasie Anghel, chemat la Viena (după nenumărate persecuții suferite în Transilvania), a fost pus să aleagă între închisoarea pe viață pentru 22 de acuzații (exact numărul articolelor
Manifestul de unire cu Biserica Romei () [Corola-website/Science/302578_a_303907]
-
sunt invalidate datorită faptului că au participat doar 41,43% de alegători. Pentru alegerile din 20 octombrie 2002, Stepan Topal este exclus din competiție de către Comisia electorală locală, care invocă încălcări în listele de subscripție ale candidatului. În sondajele de opinie efectuate în regiunea găgăuză pentru alegerile din 2002, Stepan Topal era creditat cu șanse mari de a intra în al doilea tur de scrutin, datorită utilizării unei retorici "național-patriotice". El era prezentat drept arhitect al autonomiei găgăuze care se opunea
Stepan Topal () [Corola-website/Science/302603_a_303932]
-
internaționale de securitate și pe dreptul internațional. Semnarea unor tratate bilaterale era acum văzută ca o cale de de rezolvare a problemelor chiar prin reactivarea unor relații până atunci înghețate, așa cum erau cele cu Uniunea Sovietică sau Al treilea Reich. Opinia publică finlandeză cerea retrocedarea Kareliei Finlandeze și toate speranțele au fost investite în conferința de pace care ar fi urmat după încheierea conflictului mondial. Deși fusese semnat un tratat de pace, starea de război și cenzura nu au fost revocate
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
Lacului Ladoga. Ordinele lui Mannerheim erau clare în privința caracterului ofensiv al acțiunilor finlandeze. Până la sfârșitul lui august 1941, finlandezii atinseseră vechile granițe de dinaintea Războiului de Iarnă. Traversarea acestui aliniament a dus la tensiuni în armată, guvern, partidele parlamentare și în opinia publică. Continuarea atacului a câștigat numeroși adepți, dar și numeroși opozanți. Relațiile internaționale ale Finlandei erau încordate în special cu Marea Britanie și Suedia, în special după ce ministrul de externe finlandez afirmase cu tărie că nu există absolut nici un fel de
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]