120,807 matches
-
a fost transformat. Mi se pare că nimeni nu le-ar fi inventat în felul acesta: trupul este fără îndoială fizic; ca să spunem așa, „a consumat” materia trupului răstignit - de aceea mormântul este gol; în egală măsură, el vine și pleacă prin ușile închise; nu e mereu recunoscut; în cele din urmă dispare complet în spațiul lui Dumnezeu (care corespunde cu ceea ce noi gândim despre „cer”). Acest fel de povestire este fără precedent. Niciun text biblic nu prezice că învierea va
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Partidului Național Liberal încheie periplul nostru științific, chiar dacă activitatea politică desfășurată de Gheorghe Brătianu a continuat și după această dată, istoricul asumându-și un rol activ în viața politică a României până în 1947, când autoritățile i-au impus domiciliu forțat. Plecând de la convingerea că acțiunile și concepțiile indivizilor și ale grupurilor umane se regăsesc la intersecția dintre factorii obiectivi și subiectivi care ne influențează, considerăm că prezentarea unor date biografice ale celui care a creat și condus partidul care face obiectul
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
diferite de poziția oficială a partidului în problema politicii economice și a naționalizării subsolului 76. Remanierea guvernamentală din toamna anului 1923 a determinat nemulțumirea lui Arthur Văitoianu, transferat la Ministerul Comunicațiilor, mai puțin important decât Ministerul de Interne din care pleca, precum și înlocuirea lui Constantin Banu de la conducerea Ministerului Cultelor și Artelor cu Alexandru Lapedatu. În 1924, lupta pentru demnități în guvern îi opune pe Al. Constantinescu și Arthur Văitoianu, fruntașilor liberali Gheorghe Mârzescu, Vintilă Brătianu și I.G. Duca. În 1925
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
La ședință, au fost prezenți șefii organizațiilor județene din întreaga țară, șefii sectoarelor Capitalei și "un număr restrâns de funcționari din toate județele"171. Primit în rândul georgiștilor, în aceste împrejurări, profesorul universitar Paul Negulescu* teoretiza importanța organizării partidelor politice. Plecând de la premisa că organizarea reprezintă civilizația, el demonstra că, pentru a crea curente de opinie publică, pentru a analiza, prin propagandă, încrederea corpului electoral sau pentru a face educația politică unitară a membrilor săi, partidul politic trebuia să se organizeze
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
discuție de fruntașul georgist Henri George Meitani, în februarie 1931, în articolul intitulat Geniul rasei noastre. Autorul analiza raportul între libertate și un regim politic autoritar, cele două tendințe care se făceau simțite deopotrivă în societatea românească în acel moment. Plecând de la premisa că: "faptele mari se datoresc de obicei, individualităților puternice, iar epocile de așezare ce urmează au nevoie de libera dezvoltare a tuturor însușirilor [...]", autorul pledează pentru un spor de autoritate ministerială, în timpul perioadelor care urmează unei etape revoluționare
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
321. Cu altă ocazie, Gheorghe Brătianu încerca să constate "ce-a mai rămas util, viu și întreg în doctrina liberalismului, în împrejurările politice și economice ale României" anului 1935, precizând, din nou, concepția sa asupra raportului dintre liberalism și democrație. Plecând de la definițiile acceptate ale conceptelor de democrație (cârmuirea prin popor, pentru popor) și liberalism (cultul individualității), el aprecia că liberalismul reprezenta temelia, dar și frâna necesară a democrației, care, încercând să aducă supremația celor mulți, risca să alunece pe panta
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
și a partidului pe care acesta îl conduce, apreciat drept "fracțiune de manevră împotriva Partidului Liberal". Autorii broșurii insistă asupra împotrivirii manifestate de Ionel Brătianu, la alegerea fiului său, Gheorghe Brătianu, în 1927, la conducerea organizației liberale din județul Iași. Plecând de la afirmația făcută de tatăl său, că tânărul Brătianu nu avea nici chemarea, nici pregătirea și nici meritele necesare unui președinte de organizație, bătrânii liberali contestau de fapt, legitimitatea acestuia de a se afla la conducerea unui partid politic 526
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
să impună moderație în formularea lui563. S-a creat astfel, o primă fisură în acordul politic dintre cele două partide. Văzând că manevrele sale pentru obținerea guvernării nu dădeau roade, Averescu a fost de acord cu lansarea manifestului și a plecat în străinătate. Acțiunile și atitudinea ostilă guvernului și camarilei, promovate de cele două partide erau aprobate și de o serie de asociații compuse din militari, precum "Cultul Patriei", "Liga Antirevizionistă" sau societăți de binefacere, ca cea condusă de generalul Gomoi
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
martie 1934. Luând cuvântul după susținători ai ideii primatului românesc în administrație și în economie, precum Octavian Goga și Nicolae Iorga, Gheorghe Brătianu constata existența unui număr îngrijorător de mare de străini în întreprinderile implicate în asigurarea apărării naționale 688. Plecând de la această constatare, el adresa guvernului o interpelare. Apreciind că plana încă pericolul restaurării habsburgice asupra țărilor membre ale Micii Înțelegeri, șeful liberalilor georgiști își exprima nemulțumirea pentru faptul că politica educațională guvernamentală neglijase pregătirea unui personal calificat pentru fabricile
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
producea, deci, pe baza atitudinii comune a celor trei grupări politice, împotriva camarilei și a Elenei Lupescu. Deși se dezvoltase încet, mișcarea legionară ajungea, în toamna anului 1936, să fie tot mai populară. Legionarii Ion Moța și Vasile Marin au plecat în Spania unde se desfășura războiul civil. Uciși în timpul luptelor, cei doi au fost aduși în țară și înmormântați cu onoruri deosebite, în februarie 1937, în prezența reprezentanților unora dintre statele și partidele totalitare. Comentând evenimentul, în oficiosul partidului său
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
dorește să le sprijine împotriva noastră"799. Șeful georgiștilor își afirma convingerea că politica de apropiere de Uniunea Sovietică, susținută de Nicolae Titulescu nu era cea mai potrivită pentru România, creând primejdii pentru securitatea țării și pentru pacea Europei 800. Plecând de la declarațiile apărute în presă, prin care Gheorghe Brătianu punea în discuție unele aspecte ale politicii externe a României, Nicolae Iorga a inițiat un ciclu de articole, cu caracter polemic. Într-o astfel de luare de poziție, marele istoric afima
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
nu au recunoscut frontierele noastre"812. O parte din obiecțiile lui Gheorghe Brătianu se regăsesc și în raportul asupra demiterii lui Nicolae Titulescu, întocmit de Președinția Consiliului de Miniștri, în iulie 1936813 și transpus în realitate la 29 august 1936. Plecând de la fondul de date cuprinse în informarea prezentată de Gheorghe Cantacuzino, președintele partidului, Gheorghe Brătianu, a avut, alături de rege cuvântul hotărâtor în luarea deciziei de demitere 814. Spre deosebire de unii dintre adversarii politicii titulesciene, Gheorghe Brătianu s-a numărat între aceia
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Brătianu împotriva revizionismului; opțiunea pentru o politică externă de neutralitate și de apărare a intereselor naționale ale României Spre sfârșitul anului 1933, Gheorghe Brătianu își preciza poziția față de mult discutata problemă a revizuirii tratatelor de pace de după primul război mondial. Plecând de la sublinierea faptului că în politica externă a României se aplica axioma potrivit căreia revizuirea însemna războiul general, el reamintea că exista, încă, populație de etnie românească, necuprinsă în granițele statului național. Considerând că aceasta reprezenta o "concesie" făcută păcii
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
Declarațiile d-lui Gh. I. Brătianu Izbânda noastră [...este] de a fi adus Partidul Național Liberal la părăsirea unei atitudini de învrăjbire națională, aceea de a fi menținut neînchinat și mândru, numele și steagul partidului, pe care alții l-au plecat unei vremelnice oportunități. Încheiem astăzi o nouă etapă a drumului nostru: redăm partidului care a proclamat în 1913 necesitatea marilor reforme politice și sociale inițiativa afirmațiunilor programatice în ritmul vremii [...]. În fața crizei [...] Trei guverne s-au succedat de la 8 iunie
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
nu a fost ascultat. Acum târgul s-a încheiat între guvern și misiții care pândesc la ușile dosnice; el s-a încheiat primejduind existența, însăși a țării și a monarhiei. Dar acest guvern s-a făcut, în același timp, slugă plecată străinilor pe care i-a ademenit, făgăduindu-le afaceri și câștiguri. De aceea, el este primit cu bucurie de cămătarii de peste graniță, pe când țara se ridică împotriva lui, într-o izbucnire obștească de mânie și de scârbă. Partidul Național Liberal
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
adoptată de partidul liberal trebuie să fie o noțiune mixtă, eclectică, [...] proprietatea socială, caracterul ei fiind [...] determinat de considerațiuni de utilitate socială, de dreptate socială". D. Drăghicescu, Evoluția ideilor liberale, București, 1921, p 29; În domeniul proprietății, liberalismul român a plecat da la ideea clasică a proprietății quiritare romane, sacră și inviolabilă, și a ajuns la formula proprietății funcțiune socială din care a ieșit expropierea și naționalizarea subsolului". I.G. Duca, op. cit., în Doctrinele partidelor politice, București, Editura Garamond, f.a, p.
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
sistematică cu scopul de a face viața omenească suportabilă pentru cei mulți. Mihail Manoilescu, "Neoliberalismul", în Doctrinele partidelor politice, Editura Garamond, București,f.a., p. 208. 435 I.G. Duca susținea în anul 1923: "În materie de economie politică, liberalismul român a plecat și el de la formula manchesteriană laissez faire, laissez passer, spre a ajunge la intervenționismul care apără pe cel slab împotriva celui tare [...] Intervenționismul a izvorât din complexitatea economică modernă [...] ca un mijloc de înlăturare a ciocnirilor violente, deci a anarhiei
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
foarte îndepărtate, cele mai misterioase din copilăria mea. Prima, de pe la opt ani, se rezuma la câteva cuvinte dintr-un cântec vechi pe care bunica mi-l murmura mai degrabă decât mi-l cânta, uneori, așezată în balconul ei, cu capul plecat spre o haină căreia îi cârpea gulerul sau îi întărea nasturii. Cele care mă umpleau de încântare erau chiar ultimele versuri din cântecul ei: ... Și-acolo vom dormi pân-la sfârșitul lumii. Somnul celor doi îndrăgostiți, care urma să dureze așa
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
spre malul opus Domul Invalizilor. Discursul său rimat ajungea la un punct foarte dureros al trecutului franco-rus: Napoleon, Moscova în flăcări, Berezina... Alarmați, mușcându-ne buzele, îi pândeam vocea în locul tuturor riscurilor. Chipul Țarului s-a întunecat. Alexandra și-a plecat ochii. N-ar fi fost mai bine să îl treacă sub tăcere, să procedeze ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic și de la Petru cel Mare să treacă direct la Antanta cordială? Dar Heredia părea chiar să ridice vocea: Et
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
după o perdea. Când Albertine se scula, în ochii ei, deși erau deschiși, colcăiau umbrele negre ale viselor. Nici nu mai încerca să-i zâmbească fetei sale. Cu un polonic de aramă, lua apă dintr-o găleată, bea îndelung și pleca. Charlotte știa deja că de mult supraviețuiau doar datorită sclipirii câtorva bijuterii din sipetul cu incrustații de sidef... Îi plăcea izba aceea, departe de cartierele elegante din Boiarsk. Mizeria lor era mai puțin bătătoare la ochi pe străzile cotite, înecate
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
avea să strecoare în mâna Charlottei o pietricică maro, schija de obuz acoperită de rugină? Erau oare îndrăgostiți? Logodiți? Întâlnirea aceea nu a schimbat cu nimic hotărârea Charlottei, luată cu mulți ani înainte. La prima ocazie ivită, ocazie miraculoasă, a plecat în Rusia. Nu exista încă nici o legătură cu țara aceasta devastată de războiul civil. Era în 1921. O misiune a Crucii Roșii se pregătea pentru o călătorie în regiunea Volgăi, unde foametea făcuse sute de mii de victime. Charlotte a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
deja îmbrăcată ca o rusoaică, iar la gară, în asaltul violent și dezordonat asupra vagoanelor, nimeni nu a luat-o în seamă pe femeia aceea tânără, care, aranjându-și ranița pe spate, se zbătea în zvârcolirile frenetice ale șuvoiului omenesc. A plecat și a văzut tot. A sfidat nemărginirea acelei țări, spațiul de necuprins în care se împotmolesc zilele și anii. Înainta, totuși, bâjbâind în timpul acela stătător. Cu trenul, cu căruța, pe jos... A văzut tot. Cai înhămați, o întreagă herghelie, care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ud, a văzut lacrimi de aceeași culoare a chihlimbarului strălucind în ochii stinși ai mamei sale. În zilele care au urmat, Charlotte a încercat să afle cum ar putea ele să părăsească Siberia (din superstiție, nu îndrăznea să spună: să plece în Franța). S-a dus în fosta casă a guvernatorului. La intrare, soldații i-au zâmbit: semn bun? Secretara noului șef al Boiarsk-ului a făcut-o să aștepte într-o încăpere mică - aceea, și-a spus Charlotte, în care altădată
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Ecoul o întrerupea: forțele intervenționiste ale străinătății și dușmanii de clasă dinăuntru erau pe cale de a sabota reconstrucția din tânăra Republică a Sovietelor... După un sfert de ceas de astfel de discuție, Charlottei i-a venit să strige: „Vreau să plec! Asta-i tot!” Dar logica absurdă a acelei conversații nu-i mai dădea drumul. - Un tren pentru Moscova... - Sabotajul specialiștilor burghezi la căile ferate... - Starea proastă a sănătății mamei mele... - Oribila moștenire economică și culturală lăsată de țarism... În cele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nu s-ar fi hazardat într-o astfel de discuție cu nepotul ei. Presimțeam în libertatea aceea de expresie o concepție insolită despre trup, despre dragoste, despre relațiile dintre un bărbat și o femeie - o misterioasă „privire franțuzească”. Dimineața, am plecat în stepă ca să visez singur la nemaipomenita schimbare adusă în viața mea de moartea Președintelui. Spre marea mea surpriză, revăzută în rusește, scena aceea nu mai era bună de spus. Ba chiar era imposibil de spus! Cenzurată de o inexplicabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]