122,933 matches
-
prin Cristos vor continua în credință și vor crește în ea și în alte daruri, până la sfârșit. Cei care cad de la credință de la început nu au avut o credință adevărată, altfel s-ar întoarce la ea. Această doctrină diferă de opinia "o dată mântuit, mântuit pentru totdeauna" prevalentă în unele biserici evanghelice contemporane: în acea opinie, în ciuda aparentei apostazii, persoana este realmente salvată; în învățătura calvinistă, acele persoane dovedesc că nu sunt mântuite deloc și că niciodată nu au fost. În concepția
Cele cinci puncte ale calvinismului () [Corola-website/Science/303674_a_305003]
-
daruri, până la sfârșit. Cei care cad de la credință de la început nu au avut o credință adevărată, altfel s-ar întoarce la ea. Această doctrină diferă de opinia "o dată mântuit, mântuit pentru totdeauna" prevalentă în unele biserici evanghelice contemporane: în acea opinie, în ciuda aparentei apostazii, persoana este realmente salvată; în învățătura calvinistă, acele persoane dovedesc că nu sunt mântuite deloc și că niciodată nu au fost. În concepția populară, calvinismul e redus și mai departe la unul sau altul din cele cinci
Cele cinci puncte ale calvinismului () [Corola-website/Science/303674_a_305003]
-
mod special de valdenzii Piemontului, persecutați de guvernul francez, și în favoarea lor a călătorit cu Farel la Berna, Zürich, Basel, Schaffhausen, de acolo la Strasbourg, Mumpelgart, Baden și Goppingen. În Baden și Goppingen, Beza și Farel au trebuit să pronunțe opinia lor și cea valdenză despre sacramente, iar pe 14 mai 1557, au prezentat o declarație scrisă în care își formulau în mod clar poziția. Această declarație a fost bine primită de teologii luterani, însă puternic dezaprobată în Berna și Zürich
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
lea încheiat cu țările terțe trecute în anexa II sau în ATC ce privește membrii OMC trecuți în anexa XI și care, în toate cazurile de conflict , trebuie să prevaleze; întrucât, măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt în acord cu opinia Comitetului pentru textile, ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT: Articolul I Anexa I din Regulamentul (CEE) nr. 3030/93 este înlocuită de anexa I din prezentul regulament. Anexa II din Regulamentul (CEE) nr. 3030/93 este înlocuită de anexa II din prezentul regulament
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/88337_a_89124]
-
fiul său se refugiază la Paris.Surpriza de la Meaux a reprezentat un punct de cotitură în politica Caterinei față de hughenoți. Din acel moment a abandonat orice compromis, în schimbul unei politici de represiune. Popularitatea reginei mamă scade tot mai mult în fața opiniei publice. Situația se înrăutățește continuu, iar politica de toleranță se pare că nu mai funcționează. Caterina trece din nou de partea catolicilor și în mai 1568 îl concediază pe Michel de l'Hôpital. Urmează lupte teribile, care duc țara în
Caterina de' Medici () [Corola-website/Science/303755_a_305084]
-
secolul al XIX-lea scriitorii, mai ales Alexandre Dumas, școala republicană și tradiția populară au reluat toate prejudecățile, fără să țină cont de totala discordanță dintre fapte și legende. Astăzi figura Caterinei de Medici a fost reabilitată de istorici, dar opinia populară prin tradiție, continuă să fie negativă. În anumite castele din Franța sunt ghiduri turistice, care fără nici o dovadă, continuă să povestească istorii neîntemeiate despre Caterina, pentru a impresiona publicul. Toate acestea au făcut ca legenda neagră a Caterinei să
Caterina de' Medici () [Corola-website/Science/303755_a_305084]
-
serii, ABC a comandat un al doilea sezon, de data aceasta mărind semnificativ numărul de episoade la 22. În acest timp, canalul de televiziune a insistat ca scenariștii să dezvăluie ucigașul Laurei Palmer în noua serie. Această idee era împotriva opiniei lui David Lynch, care ar fi vrut ca adevărul să rămână secret pentru totdeauna, însă decizia s-a luat chiar fără concursul lui, cu aprobarea directorilor și a lui Mark Frost, care se temeau că publicul se va plictisi de
Twin Peaks (serial TV) () [Corola-website/Science/303768_a_305097]
-
în revista umoristică "Urzica", regizorul Sergiu Nicolaescu a fost întrebat dacă se gândește să realizeze și o comedie. Cineastul a afirmat că are „o fire posacă” și că nu crede că are umor, caracterizându-se drept o persoană serioasă. În opinia sa, „comedia e un gen greu abordabil și rar se ridică la o calitate superioară”. Comediile din ultimii ani i se păreau mai slabe în comparație cu filmele din „epoca de aur a comediei”, la care spectatorii râdeau în hohote. Regizorul afirma
Nea Mărin miliardar () [Corola-website/Science/303860_a_305189]
-
fugura că a primit 40.000 de lei. Regizorul a considerat că „«Păcală» este fără îndoială un film emblematic ca gândire socio-culturală și artistică. Este un film considerat clasic, care reunește chintesența inteligenței și umorului românesc”, acest film reprezentând în opinia lui o culme a carierei sale artistice. În anul 2009, Cătălin Saizescu, fiul regizorului Geo Saizescu, a lansat o versiune masterizată în format HD, cu sunet 5.1, a filmului "Păcală" realizată de Nerv Film și E-Media. DVD-ul
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
rezultă din analiza scrierilor care s-au făcut pe acestă temă, nu se știe aproape nimic. Fiecare dintre istoricii care i-au studiat activitatea revoluționară și artistică, au adus diferite ipoteze cel mai adesea nesusținute de surse reale de documentare. Opiniile sunt de multe ori controversate si contradictorii fapt care s-a tradus în final la redarea unei vieți pline de avânt romantic și de nimb de poezie. Biografii săi au menționat, fără a aduce vreunul vreo sursă credibilă, că artistul
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
a urma cursuri de artă la Viena. Singurele dovezi că Iscovescu a fost în Austria sunt desenele care au rămas istoriei cu peisajele realizate în împrejurimile Vienei, Linz-ului (Mathausen) și a zonei montane a regiunii Salzkammergut (Gmunden și Hallstadt). În opinia lui Ionel Jianu, singurele documente certe care au rămas din perioada vieneză a artistului, sunt cele păstrate în mapa cu lucruri netrebuincioase care s-a găsit în anul 1901 la biblioteca vechii Academii Române. Din studierea acestora, au rezultat două
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
din jurul Vienei aveau ca principal scop vânzarea de tablouri pentru a-și întregi bruma de bani necesari supraviețuirii în capitala imperiului. Barbu Iscovescu a efectuat mai multe călătorii la Viena, Paris sau reveniri în București, deplasări care au fost în opinia biografilor săi determinate fie din nevoia de a găsi plasamente pentru lucrările sale din domeniul picturii fie a fost după părerea altora, delegat ca agent de informații pentru legătura cu membrii diasporei revoluționare din străinătate. Prima ipoteză are susținere în
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
limitase, cu rare excepții, la realizarea de portrete convenționale care înfățișau figurile clientelei comanditare. Prin ei, s-a simțit o primenire a concepției despre artă în sensul atribuirii acesteia a rolului activ, educator și politic. Elocvent în acest sens este opinia lui Alexandru Golescu: La mijlocul secolului al XIX-lea, Principatele românești se aflau în faza de început al capitalismului și lupta pentru trezirea sentimentului național s-a constituit într-o trăsătură principală a realităților de atunci. Acest sentiment național s-a
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
album cu portretele principalilor conducători ai revoluției. Acest album urma să fie imprimat pentru a fi folosit ca material de propagandă. Negulici pictase la București portretele lui C.A. Rosetti, Nicolae Bălcescu, C. Aricescu și Cezar Boliac și urma în opinia lui Ion Frunzetti să execute portretele altor revoluționari din Țara Românească. Barbu Iscovescu trebuia să înfățișeze chipurile căpeteniilor mișcării transilvănene și ca urmare în iarna anului 1848 a plecat în Țara Moților, acolo unde se aflau trupele lui Avram Iancu
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
Paris. În aceste gravuri erau înfățișați domnitorii Matei Basarab (după Giovanni Paolo Bianchi), Mihai Viteazul (după Egidius Sadeler), Gheorghe Ștefan (după Gilles Edme Petit), Constantin Șerban (după Marco Boschini) și Constantin Mavrocordat. Scopul acestor copii de domnitori a fost în opinia lui Ionel Jianu un imbold pentru succesul revoluției din 1848. La mijlocul secolului al XIX-lea, principatele românești se găseau în faza de început a capitalismului și evenimentele petrecute în anul 1848 au reprezentat pentru români lupta pentru trezirea sentimentului național
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
Sava. Ucenic de iconar și de pictor de biserici și beneficiar al unei atmosfere artistice în plin avânt, se pare că acesta ar fi modul în care, atodidact fiind, Iscovescu ar fi evoluat artistic în perioada sa de început. Toate opiniile biografilor săi au gravitat în jurul ideii că Barbu Iscovescu nu s-a putut mulțumi cu ceea ce a învățat în atelierul lui Haim Iscovici și că năzuințele lui erau să devină pictor. Ca urmare, în toamna anului 1835, el a obținut
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
încercat a o clarifica fără să aibă o bază documentară adecvată unui astfel de demers. În actualul articol, redactorii Wikipedia au optat pentru anul 1835 ca an al plecării la Viena și 1842 ca an al plecării la Paris, conform opiniei lui Dan Grigorescu. În anul 1835, Barbu Iscovescu a plecat la Viena unde a poposit pe o perioadă de șapte ani, ca urmare a sponsorizării studiilor sale de către banul Mihail Ghica care i-a acordat o bursă. Artistul a urmat
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
poposit pe o perioadă de șapte ani, ca urmare a sponsorizării studiilor sale de către banul Mihail Ghica care i-a acordat o bursă. Artistul a urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase de la Viena unde i-a avut ca profesori, după opinia lui Marin Nicolau, pe Josef Danhauser, Johann Ender și Moritz Michael Daffinger. Marin Nicolau nu a adus surse credibile care să ateste afirmația pe care a făcut-o, mențiunea sa fiind argumentată de studierea colectivului didactic pe care academia îl
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
realizării compozițiilor caracterizate de un echilibru mai pregnant dintre culoare și desen. Aceste afirmații, atât la Nicolau, cât și la Grigorescu nu au trimiteri către surse și par mai mult comentarii comparative generale ale celor doi mari maeștri francezi. În opinia lui Ionel Jianu, Iscovescu l-ar fi întâlnit pe Theodor Aman în atelierele lui Drolling și Picot, deoarece și acesta s-a stabilit la Paris în aceeași perioadă și a urmat cursuri de pictură cu aceiași maeștri. Ionel Jianu nu
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
de către Barbu Iscovescu, afirmațiile acestora din urmă nu au o bază documentară credibilă. Ipoteza acțiunii personale și entuziaste a lui Iscovescu emisă de Grigorescu, deși nu are nicio referință bibliografică și este improbabilă din moment ce există o astfel de divergență de opinii, poate fi cea mai apropiată de adevăr. Referitor la misiunile pe care Barbu Iscovescu le-ar fi primit de la fruntașii revoluționari există controverse și incertitudini pe care biografii săi nu le-au putut rezolva din cauza lipsei materialelor documentare care să
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
1849 și astfel, ar fi pictat el portretele militarilor sârbi, precum și cele ale lui Constantin Kypra (1849 Semlin) și Dimitrie Bolintineanu (8 martie 1849). Tot aici, la Semlin, ar fi pictat scenele de bivuac și portretele de soldați care, în opinia lui Jianu, ar fi muntenegreni după vestimentația în care au fost înfățișați. Ionel Jianu presupune că lucrarea intitulată "" ar fi fost făcută pe drumul său spre Semlin. Desenul acesta a fost considerat a fi printre primele în care apare chipul
Barbu Iscovescu () [Corola-website/Science/303925_a_305254]
-
comisii și investigatori anticomuniști privați pentru cercetarea loialității, pentru a asigura cererea în creștere accentuată din partea anumitor industrii pentru certificarea angajaților. Companiile care erau preocupate de sensibilitatea afacerilor lor, sau care, așa cum era industria de divertisment, se simțeau vulnerabile în fața opiniei publice, au făcut uz de aceste servicii private. Aceste echipe de investigatori, contra plată, verificau părerile și atitudinile politice ale angajaților. La asemenea audieri, subiecții nu aveau, de obicei, dreptul la asistență din partea unui avocat, și, ca și în cazul
McCarthism () [Corola-website/Science/303968_a_305297]
-
ca fiind neliberale. De exemplu, prin vetoul (respins până în cele din urmă) exprimat în chestiunea Legea securității interne McCarran din 1950, președintele Truman afirma: "Într-o țară liberă, noi pedepsim oamenii pentru crimele pe care le fac, niciodată însă pentru opiniile pe care le au." Truman și-a exprimat veto-ul, de asemenea, fără succes, în cazul Legea Taft-Hartley, care, printre alte prevederi care limitau puterea sindicatelor, interzicea protecția sindicatelor ai căror lideri nu semnaseră declarații sub jurământ din care să
McCarthism () [Corola-website/Science/303968_a_305297]
-
ABC. Aceste emisiuni au permis publicului larg să vadă modul în care erau conduse interogatoriile persoanelor suspectate de comunism și tacticile controversate ale senatorului. Spre mijlocul deceniului al șaselea, atitudinile și instituțiile mccarthy-iste au început să slăbească treptat. Schimbarea sentimentelor opiniei publice a contribuit, din plin, la declinul mccarthy-ismului, iar o măsură a acestei slăbiri poate fi văzută în seria de decizii ale tribunalelor, din acea perioadă. Una dintre cele mai importante figuri ale anilor de sfârșit de existență a listelor
McCarthism () [Corola-website/Science/303968_a_305297]
-
din luptă. Teritoriile capturate, deținute de catre Song și Lý, au fost întreschimbate în 1082, împreună cu prizonierii de război. În timpul secolului al XI-lea, rivalitățile politice i-au divizat profund pe membrii curții, din pricina abordărilor diferite ale ministrilor, dar și din cauza opiniilor și a politicilor privind gestionarea complexei societăți Song și a înfloritoarei economii. Cancelarul idealist Fan Zhongyan (989-1052) a fost primul care a primit o reacție politică acidă, când a încercat să facă reforme în îmbunătățirea sistemului de recrutare a funcționarilor
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]