11,959 matches
-
șef sau nu. E-adevărat, poate că sînt eu de modă veche... — Nu e vorba de asta, o Întrerupe Dawn. Ci de a avea respect pentru semenii tăi. — Respect, Încuviințează Karen vehement. Biata de ea, nici nu vreau să-mi Închipui ce-o fi În sufletul ei... — Ai văzut-o? De la... Dawn face o pauză sugestivă. Karen clatină din cap. N-a mai văzut-o nimeni. Le urmăresc conversația ușor stînjenită. Despre ce tot vorbesc aici? Cine e „ea“? — Bună! zic
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Dau să zic ceva, apoi renunț. — Becky? se aude un glas melodios. Luke? O, Doamne. E ea. N-am mai văzut-o de cîteva săptămîni. Sinceră să fiu, parcă arată altfel decît o aveam eu În minte. Eu mi-o Închipuiam mai Înaltă, cu păr mai lung și mai de vrăjitoare și ochi verzi licărind și cu dinții ca niște... colți. Dar iat-o În fața mea, drăguță și subțirică, Îmbrăcată Într-o helancă neagră șic și zîmbindu-mi de parcă aș fi cea
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
rîzÎnd. Chiar dacă se mută la alt raion, puteți să vă vedeți oricînd la o cafea, nu? — Să ne vedem la o cafea? strig supărată. La ce-mi folosește să mă văd cu ea la o cafea? Moment În care mă Închipui stînd cu Luke Îmbățoșați la o cafea, În timp ce Venetia bate nervoasă darabana cu unghiile Într-un colț, iar lacrimile Încep să mi se prelingă pe obraji. — Becky? exclamă mama, panicată. Scumpa mea, ce-ai? Ce-i cu tine? — Nimic, zic
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
privat (Specializat În probleme maritale), am stabilit o Întîlnire și iată-mă. În West Ruislip. Cotesc pe o străduță laterală și În fața mea se află clădirea. Mă uit la ea cîteva clipe. Nu așa mi-am imaginat-o. Mi-am Închipuit un birou sordid, aflat În capătul unui coridor prăfuit, cu un singur bec atîrnînd golaș la fereastră și, poate, cu gloanțe În ușă. Însă În fața mea se află un bloc bine Întreținut, cu cîteva etaje și storurile trase, cu un
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
e sigur că, În maximum șase luni, acesta va fi cel mai căutat magazin din Londra. La final, toată lumea e cît se poate de binedispusă. Toată lumea În afară de Eric. — Designer invitat? zice cînd rămînem singuri. Cum adică „designer invitat“? Ce-și Închipuie, că-l ținem aici un an Întreg? — Nu! zic. Sigur că nu! E posibil să trebuiască să am o mică discuție cu Danny. În cele din urmă, după ce dau pe gît și ultima picătură de șampanie, jurnaliștii de modă se
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
pe cineva să-l urmărească. Exact. Pornim spre ușile uriașe, amestecîndu-ne printre celelalte cupluri și, În clipa cînd intrăm, mă cuprinde un sentiment cît se poate de plăcut. Iată-ne aici, veniți să ne alegem cărucior Împreună. Așa cum mi-am Închipuit Întotdeauna! — Deci! Îi zîmbesc radioasă lui Luke. Ce zici? De unde să Începem? — Iisuse, spune Luke, privind În jur. E o clădire imensă cu cupolă și aerisire precară și dinspre difuzoare se aud cîntecele de copii. De grinzi atîrnă bannere de
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Acum e Armageddon, Îl corectez trăgîndu-mi nasul. Sau Pomegranate. Așa i-am spus maică-tii. — Bravo. Sper că a leșinat. — Aproape. Dau să schițez un zîmbet, Însă nu pot. E Încă prea devreme. De săptămîni Întregi stau Îngrijorată și-mi Închipui și mă tem de ce e mai rău. Nu pot să plesnesc din degete și să mă port din nou normal, la comandă. — Am crezut că o să fiu o mamă singură, zic cu un nod În gît. Am crezut că o
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
De exemplu, Înainte de nașterea gemenilor, pe mine m-a apucat din senin mania de a-i călca cămășile lui Tarkie. Iar pe Lulu mereu o apucă să dea cu aspiratorul prin toată casa. — Cu aspiratorul? o privesc sceptic. Nu mă Închipui deloc copleșită de o dorință pătimașă de a da cu aspiratorul. — Cum Îți zic! Tone de femei se-apucă să frece podeaua... Tace În clipa În care se aude sunînd interfonul, și ridică receptorul de la intrare. — Alo, locuința familiei Brandon
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
e a lor. — Practic, chiar e, Îi atrag atenția. — Eu nu sînt proprietatea lor. Luke pare foarte hotărît. — Și nici compania mea. — Și ce-o să faci? — În după-masa asta o să am o discuție cu angajații mei. Tace și mi-l Închipui la biroul lui, În cămașă, chinuindu-se să-și dea jos cravata. — Dar se pare că va cam trebui să ne retragem definitiv din afacerea asta. N-avem cum să lucrăm cu asemenea persoane. Deci asta a fost tot. Tot
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
își vor smulge părul când îl vor vedea dând spectacole europene, nu doar naționale, pe la Parlamentul European pe undeva! Am în ochi imaginea cu frăția de sânge cu președintele de la Real Madrid. Acum, că tot sunt fire imaginativă, mi-l închipui propunându-i schimbul de sânge lui Barroso, Chirac ori, Doamne iartă!, Reginei Elisabetha a II-a! Ți se pare imposibil? De ce? Nu e posibil să apară pe televiziunile noastre non-stop? Dorin Popa: Mă pot înșela la rându-mi doar nu
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Noțiuni ce se exclud, apropieri neîngăduite - dacă posibilitatea și legitimitatea împreunării lor o căutăm pe suprafețele liniștite ale logicii obișnuite. Sunt însă și altfel de logici; există o logică a instinctului, există una a pasiunii. Bănuim un determinism al furtunei, închipuim o cauzalitate a valului. [...] O Casandră dublată de o analistă. D-na Papadat-Bengescu pornește oricând de la una din numeroasele contingențe ele vieții. Un gest, o privire, nemișcarea chiar, îi dă prilejul de a săpa în adâncime, adânc, până la ultimele straturi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
și mai mare, precum și pentru motivul ca sfera de interes și opiniile reprezentate și susținute de acest cotidian să poată fi considerate și de lumea externă din străinătate, ca de fapt de întregul catolicism român din România. Nu ne putem închipui o acțiune comună, a întregului catolicism român, spre obiectivul indicat, decât împreună și alături cu frații noștri catolici din vechiul regat" (Ibidem). 917 Precizăm faptul că această concepție și opinie trebuie înțeleasă în contextul realităților interne și internaționale ale perioadei
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
mesaj cu cod, iar cariera ei duplicitară dura până ce era descoperită și interzisă de cenzori. Cuvinte ca biserică, înger, Dumnezeu, preot au fost încetul cu încetul date deoparte. Lista este cu mult mai lungă. Niciun scriitor occidental nu-și putea închipui cum se comunica în interiorul sistemului. "Șopârlele" erau numai la îndemâna celor întemnițați în regim, căci nimeni altcineva nu s-ar fi putut bucura de un mesaj abia șoptit dacă nu s-ar fi aflat încătușat și cu căluș. Prin urmare, deosebirea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
previzibilă a intenției, care de fapt a adus după ea nesfârșite ambiguități de limbaj. Autorii Desperado din vest au imaginat o mulțime de fețe ale cortinei de fier. Iată câteva dintre ele: * Răsturnări imaginare ale confortului occidental: Huxley și Lessing închipuie o criză a civilizației, fără a se axa pe politic. Alasdair Gray nu mizează nici el pe politică, recurgând mai degrabă la o criză a mediului/naturii (lumina soarelui scade atât de mult încât e mai toată vremea noapte), care
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mă scapă de o existență dubioasă cu un tată suspect, un șarlatan care pretindea că are viziuni și se prefăcea că vindecă oameni. Tim însuși își vindecă bunica de un tremurat permanent al întregului corp, înconjurând-o cu brațele și închipuindu-și că e mama lui. Nimeni nu pomenește această minune, fapt pentru care ne simțim frustrați atunci când tăcerea autorului refuză să comenteze ceea ce nu înțelegem. La cinci luni după plecarea lui Tim, doi din adepții tatălui (Margaret și Stanley) vin
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
antică (dacă e să punem situația într-o ecuație cunoscută nouă), iar oamenii îl ascultă fără să le pese că vorbele mor, că propozițiile ar trebui consemnate, că ar putea înfrânge spațiul și timpul născocind moduri de comunicare rapidă. Ackroyd închipuie o lume a tihnei, în care somnul e activitatea principală. E oare vorba de o distopie? Putem lua lumina drept o maximizare a spaimei? Putem, dar cu o condiție: să fie orbitoare. Iar în acest roman lumina chiar orbește oamenii
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Lirismul verbului e nesemnificativ. Pe primul loc e patima în sensul de întâmplare. În universul imaginat de Huxley în distopie, care e în același timp infernul și paradisul literaturii SF, inteligența e descurajată să iscodească. Textul e derutant pentru că tărâmul închipuit de Huxley reprimă înțelegerea, deși romanul despre aceste ființe care nu sunt încurajate să gândească este scăpărător. Ironia lui Huxley este un mod de gândire, dar și manieră literară și ipostază a sensibilității. Ținta ironiei lui Huxley este în principal
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Ce nu știe lectorul este că pasiunea pentru inteligența care devoră toate înțelesurile (oricât de contradictorii ar fi ele) e Dumnezeul lui Lessing: Scriitorul se îndrăgostește de o idee și se lasă în voia ei... De-ați putea să vă închipuiți bucuria fantastică de a apuca ideea din zbor! Cea mai mare plăcere a vieții. Sfinte Dumnezeule, ce miracol ideea! Onestitatea ei demontează orice acuzație. Mobilitatea intelectuală a acestei non-comuniste și non-feministe care s-a delectat cu ambele și apoi s-
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
activitate care i se pare respingătoare. Pentru început, între Robyn și Vic se cască un abis, în ciuda faptului că subiectul tezei de doctorat a lui Robyn este romanul industrial. Realitatea se dovedește a fi cruntă și plină de surprize de neînchipuit. În timp ce se derulează confruntarea psihologică dintre Robyn și Vic, tot soiul de personaje neînsemnate apar și dispar pe câte o pagină. Charles, prietenul șovăitor al lui Robyn, se mută la Londra, împreună cu prietena fratelui lui Robyn, trecând de la meseria de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ea (ceea ce Robyn refuză să facă), iar Philip îi oferă perspectiva unei slujbe, pe care Robyn hotărăște s-o accepte. Cât despre idila Vic-Robyn, iată concluzia lui Vic: Am fost nerealist... Trebuie că mi-am pierdut judecata când mi-am închipuit că poate să te atragă un inginer pitic între două vârste. Robyn e mai exactă. Ea îi spune surâzând: Nu am nevoie de un bărbat ca să mă simt întreagă. Ceea ce e perfect adevărat în termenii acestui roman. Chiar din contră
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
descoperim într-un sfârșit că sentimentul e mai puțin îndreptățit decât poemul la atenția lectorului. Am putea-o descrie pe Fleur Adcock drept o poetă cu o sensibilitate aspră și cuvinte la fel de necruțătoare. Iubirea este și nu este reală. Incident închipuie un "tu" și un "eu" întinși în nisipul cald. Ea adoarme și "visează că se prăbușește". În vis, poeta cu ironie Desperado trăiește "toate miturile peșterii", "toate / miturile tunelului, turnului, fântânii", presimte spaima morții. Când se trezește, moartea e doar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a doua parte, care e gramatical completă și lămurește lectorul ce se întâmplă. Ca mai toți autorii Desperado, Mole ne prinde cu această limpezime, și imdeiat după aceea ne lasă singuri cum face orice poet care se respectă să ne închipuim exact ceea ce el nu vrea să rostească. Mole e poetul "tăcerii / pe care numai eu o aud" (Când ai început să scrii poezie?) La fel ca Ruth Fainlight, U.A. Fanthorpe și mulți alții, lui Mole îi place să demitizeze
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pentru tine lectorul ideal? Ce aștepți de la el? FS. Uneori e o abstracțiune, alteori e cineva concret. Mă gândesc la cineva anume când scriu, cineva căruia îi voi da manuscrisul. Lectorul ideal? E ca și cum mi s-ar cere să-l închipui pe Dumnezeu: cineva care mă înțelege total, o inteligență atentă la fiecare cuvințel. Cineva care are dreptate prin definiție; cineva în care te poți încrede. În clipa de față am doi așa ziși lectori mentali. Amândoi scriitori, evident. Unul, poetul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
poeziei stă în faptul că pune o punte peste hăul dintre limbaj și fapte. Aceasta e menirea ei. Dar numai un monstru, un descreierat ori un grandoman ar putea chiar să creadă că poate el să vindece lumea, să-și închipuie că menirea poeziei lui e vindecarea universală. Nu numai că sunt sceptic în ce privește propria mea motivație altruistă, dar, ca orice alt poet, sunt teribil de superstițios în această privință. L-am avut profesor la Leeds pe minunatul poet Martin Bell
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
observat și la alte animale, de exemplu, la oaie. La început, Luigi Galvani a atribuit aceste efecte, destul de ușor de reprodus, variațiilor stării electrice a atmosferei fiindcă este destul de ușor ca atunci când facem experiențe să ne înșelăm și să ne închipuim că vedem ceea ce dorim să vedem. Am adus atunci animalul într-o cameră închisă și l-am pus pe o placă de fier. Când am atins placa cu cârligul de cupru fixat în măduva spinării, am observat aceleași contracții spasmodice
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]