12,381 matches
-
al lui Le Guin, Simmons își plasează acțiunea "Ilionului" într-un univers vast și complex creat cu elemente tehnologice și științifice relativ plauzibile. Totuși, "Ilion" diferă de oricare dintre operele lui Bradbury și Le Guin prin explorarea a viitorului foarte îndepărtat al omenirii, precum și tema post-oamenilor asociată ei. Este una dintre operele recente care tratează în mod specific noțiunea de singularitate tehnologică în care schimbările tehnologice încep să depășească capacitatea omenirii actuale de le prezice sau înțelege. Prima carte a ciclului
Ilion/Olimp () [Corola-website/Science/322330_a_323659]
-
observa Războiul troian și de a raporta orice discrepanțe care apar între el și "Iliada" lui Homer. Deoarece mare parte a acțiunii cuprinde ficțiuni cu zei și vrăjitori, Simmons trece aceste lucruri prin filtrul rațiunii, folosind tehnologia și știința viitorului îndepărtat: Termenii următori sunt prezenți în "Ilion" și au legături cu știința, tehnologia și istoria fictivă: De-a lungul romanelor ciclului "", Simmons face referire la figuri istorice, personaje fictive și opere, printre care se numără Christopher Marlowe, romanul "Dracula" al lui
Ilion/Olimp () [Corola-website/Science/322330_a_323659]
-
șlefuindu-și romanele în conformitate cu exemplele alese, cum ar fi modul în care evenimentele din 11 septembrie au afectat Pământul și națiunile sale. Din punct de vedere tematic, "Ilion/Olimp" a fost influențat de extropianism, fiind populat de post-oamenii din viitorul îndepărtat. Astfel, continuă munca de explorare începută de H. G. Wells cu "Mașina timpului", operă la care se face de asemenea referire pe parcursul ciclului. Una dintre cele mai remarcabile referințe este aceea în care bătrâna Savi îi numește pe oamenii Pământului "eloi
Ilion/Olimp () [Corola-website/Science/322330_a_323659]
-
referiri la operele lui Marcel Proust, James Joyce, "Caliban pe Setebos", "Prometeu înlănțuit" a lui Eschil, poeziile lui Shakespeare și chiar la William Blake și "Eneida" lui Vergilius. Cartea reia acțiunea din locul în care o lăsase "Ilion". În trecutul îndepărtat, troienii și aheii se luptă împotriva zeilor de pe Olympus Mons de pe planeta Marte. În viitorul îndepărtat, "oamenii de stil-vechi" sunt atacați și decimați de creaturi mecanice numite "voynicși", care le-au fost servitori docili sute de ani, precum și de maleficul
Olimp (roman) () [Corola-website/Science/322374_a_323703]
-
poeziile lui Shakespeare și chiar la William Blake și "Eneida" lui Vergilius. Cartea reia acțiunea din locul în care o lăsase "Ilion". În trecutul îndepărtat, troienii și aheii se luptă împotriva zeilor de pe Olympus Mons de pe planeta Marte. În viitorul îndepărtat, "oamenii de stil-vechi" sunt atacați și decimați de creaturi mecanice numite "voynicși", care le-au fost servitori docili sute de ani, precum și de maleficul Setebos, un creier gigantic dotat ci multe mâini. La mijloc se află "moravecii", jumătate organici, jumătate
Olimp (roman) () [Corola-website/Science/322374_a_323703]
-
Luna. În acest context, dacă se consideră doar sistemul de două corpuri Pământ - Lună, practic toate părțile (punctele) Pământului sunt supuse unei atracții lunare, dar partea feței dinspre Lună este mai puternic atrasă decât partea care este opusă ei, mai îndepărtată. Diferența de distanță (depărtare) față de Lună, pentru două puncte opuse de pe suprafața Pământului aflate pe dreapta (prelungită) ce unește centrul Pământului cu cel al Lunii este de 2R, unde R este raza globului pământesc iar punctul (1) este cel apropiat
Forță mareică () [Corola-website/Science/322409_a_323738]
-
de la acest final, iar Leto o denumește "Secher Nbiw" (în limba fremenă care are la bază araba), Poteca de Aur. O serie de aliați i se alătură pentru a face posibilă Poteca de Aur, printre care un conducător din trecutul îndepărtat, numit Harum. Ieșit din transă, Leto evadează din mâinile atacatorilor, moment în care Guerney află că fusese tras pe sfoară și că lucra, de fapt, pentru Alia. Leto revine în sânul fremenilor Jacurutu prin intermediul unui truc, descoperind că ei țin
Copiii Dunei () [Corola-website/Science/322405_a_323734]
-
nu este nicio referință explicită, ar fi că Pomul vieții din Rai, menționat în Geneza Bibliei, ar reprezenta o amintire vagă a acestei plante. Prima jumătate a cărții urmărește călătoria unui Pak numit Phssthpok în căutarea unei colonii Pak din îndepărtatul sistem Sol (sistemul nostru solar). La sosire, el capturează un centuran (un muncitor din Centura de asteroizi) pe nume Jack Brennan, care este infectat cu rezerva de rădăcina arborelui-vieții a lui Phssthpok și transformat într-un protector (sau, cel puțin
Protector (roman) () [Corola-website/Science/322442_a_323771]
-
aceea că Regatul Unit încă recunoștea existența „zonei sterling de peste mări” ca grup distinct de țări față de care își ajusta corespunzător politica de control al ratei de schimb. În 1979, datorită ameliorării situației economice, războiul fiind deja în trecutul destul de îndepărtat, Regatul Unit a înlăturat toate mecanismele zonei sterling.
Zona sterling () [Corola-website/Science/322462_a_323791]
-
el și a murit în 1446 la vârsta de 18 ani; nu au avut copii. În 1454, la vârsta de 21 de ani, Carol s-a căsătorit pentru a doua oară. A vrut să se căsătorească cu fiica unui verișor îndepărtat, Ducele de York (sora regilor Eduard al IV-lea și Richard al III-lea al Angliei) însă conform Tratatul de la Arras (1435), era obligat să se căsătorească numai cu prințese ale Franței. Tatăl lui a ales-o pe Isabella de
Carol Temerarul () [Corola-website/Science/322480_a_323809]
-
-lea al Angliei) însă conform Tratatul de la Arras (1435), era obligat să se căsătorească numai cu prințese ale Franței. Tatăl lui a ales-o pe Isabella de Bourbon, care era fiica surorii lui Filip cel Bun și a unui văr îndepărtat al regelui Carol al VII-lea al Franței. Fiica lor, Maria, a fost singurul copil a lui Carol care a supraviețuit și care a moștenit toate domeniile burgunde. Isabela a murit în 1465. Carol era în termeni buni cu cumantul
Carol Temerarul () [Corola-website/Science/322480_a_323809]
-
acoperit, margina exterioară a unghiei este moartă, fiind albă. Rosul unghiilor este o activitate prin care, unii oameni, își mănâncă unghia. Acest fapt este negativ, putând duce la infecții serioase sau umflături urâte. Unghiile oamenilor s-au păstrat de la strămoșii îndepărtați,care le foloseau pentru apărare.De-a lungul timpului unghiile au fost indicatori preciși ale diferitelor boli datorită formei și culorii lor,precum și indicatori ale carențelor de fier,zinc(a căror lipsă cauzează striații pe unghii) și a complexului de
Unghie () [Corola-website/Science/316890_a_318219]
-
de observator. Deși observarea acestor deplasări spre roșu are multe aplicații terestre (de exemplu, radarul Doppler și radarele auto), deplasările Doppler spre roșu sunt utilizate în special în astrofizica spectroscopică pentru a determina mișcarea relativă față de Pământ a obiectelor astronomice îndepărtate. O formulă a deplasării spre roșu relativistă (și aproximarea sa newtoniană) se utilizează atunci când spațiul-timp este izotrop. Atunci când devin importante efectele gravitaționale, deplasarea spre roșu trebuie calculată folosind teoria relativității generale. Două formule importante pentru cazuri speciale sunt așa-numita
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
se limitează la liniile de absorbție, rezultatul ar fi similar cu ilustrația din dreapta-sus. Dacă se observă aceași structură de intervale dintre liniile spectrale dar cu un decalaj constant al lungimilor de undă într-un spectru observat la o sursă îndepărtată, atunci acel spectru se poate identifica tot cu al hidrogenului. Dacă se identifică aceeași linie spectrală în ambele spectre dar la lungimi de undă diferite, atunci se poate calcula deplasarea spre roșu cu formulele din tabelul de mai jos. Determinarea
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
scrie sub forma: Folosind definiția deplasării spre roșu dată mai sus, se obține ecuația Într-un univers în expansiune, cum este cel în care existăm, factorul de scalare este monoton crescător în timp, și deci, z este pozitiv, iar galaxiile îndepărtate apar deplasate spre roșu. Acest tip de deplasare spre roșu se numește "deplasare cosmologică spre roșu" sau "deplasare Hubble". Dacă universul s-ar fi contractat în loc să se extindă, am vedea galaxiile îndepărtate deplasate spre albastru cu o cantitate proporțională cu
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
timp, și deci, z este pozitiv, iar galaxiile îndepărtate apar deplasate spre roșu. Acest tip de deplasare spre roșu se numește "deplasare cosmologică spre roșu" sau "deplasare Hubble". Dacă universul s-ar fi contractat în loc să se extindă, am vedea galaxiile îndepărtate deplasate spre albastru cu o cantitate proporțională cu distanța până la ele. Aceste galaxii nu se îndepărtează doar ca viteză fizică; mai mult, spațiul dintre ele se lărgește, ceea ce explică izotropia pe scară mare a efectului, cerută de principiul cosmologic. Pentru
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
în timp ce "v > c" este posibil în cazul deplasării cosmologice spre roșu deoarece spațiul care separă obiectele (de exemplu, un quasar de Pământ) se pot extinde mai rapid decât viteza luminii. Dintr-un punct de vedere mai matematic, ideea că „galaxiile îndepărtate se îndepărtează și mai mult” și cea că „spațiul dintre galaxii se extinde” sunt legate de schimbarea sistemelor de coordonate. Exprimarea precisă a acestora impune lucrul cu matematica metricii Friedmann-Robertson-Walker. În teoria relativității generale, există o dilatare temporală într-o
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
distinctive și bine cunoscute, calibrate prin experimentele spectroscopice efectuate în laboratoarele de pe Pământ. Când se măsoară deplasarea spre roșu a diverselor linii de emisie și absorbție ale unui singur obiect astronomic, "z" rezultă a fi remarcabil de constant. Deși obiectele îndepărtate pot fi ușor neclare și cu liniile lărgite, aceasta se poate explica doar prin mișcarea termică sau mecanică a sursei. Din aceste motive, consensul între astronomi este că deplasările spre roșu pe care le observă se datorează unei combinații de
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
curba de rotație a Căii Lactee. Au fost efectuate măsurători similare și la alte galaxii, cum ar fi Andromeda. Ca unealtă de diagnosticare, măsurătorile deplasării spre roșu reprezintă una dintre cele mai importante metode de măsurări spectroscopice din astronomie. Cele mai îndepărtate obiecte prezintă deplasări spre roșu mai pronunțate, corespunzător legii lui Hubble. Cea mai mare deplasare spre roșu observată, corespunzătoare celei mai mari distanțe în spațiu și celui mai îndepărtat moment de timp de emisie, este cel al radiației cosmice de
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
cele mai importante metode de măsurări spectroscopice din astronomie. Cele mai îndepărtate obiecte prezintă deplasări spre roșu mai pronunțate, corespunzător legii lui Hubble. Cea mai mare deplasare spre roșu observată, corespunzătoare celei mai mari distanțe în spațiu și celui mai îndepărtat moment de timp de emisie, este cel al radiației cosmice de fundal; valoarea numerică a deplasării sale spre roșu este de aproximativ "z" = 1089 ("z" = 0 corespunde prezentului), și arată starea Universului cu aproximativ 13,7 miliarde de ani în
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
le-a măsurat prin alte mijloace pentru a-și formula legea. În modelul cosmologic larg acceptat bazat pe teoria relativității generale, deplasarea spre roșu este în mare parte rezultatul expansiunii spațiului, ceea ce înseamnă că, cu cât o galaxie este mai îndepărtată, cu atât mai mult s-a extins spațiul dintre ea și Pământ din momentul când lumina a plecat de la galaxie, deci cu cât s-a „întins” mai mult lumina, cu atât mai deplasată spre roșu este lumina receptată de noi
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
între distanță și deplasarea spre roșu presupune că viteza de expansiune a universului ar fi constantă. Când universul era mult mai tânăr, însă, viteza de expansiune, și astfel și „constanta” lui Hubble, erau mai mari decât astăzi. Atunci, pentru galaxiile îndepărtate, a căror lumină călătorește spre noi de mult mai mult timp, aproximarea vitezei constante de expansiune dă greș, iar legea lui Hubble devine o relație integrală neliniară dependentă de istoria vitezei de expansiune de la emisia luminii de la galaxia în chestiune
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
6 cea de pe locul doi având formula 24 iar rapoartele neconfirmate ale lui Ellis R. și alții. dintr-o lentilă gravitațională observate la un cluster îndepărtat de galaxii poate indica o galaxie cu o deplasare spre roșu de formula 25. Cea mai îndepărtată explozie de radiații gamma observată a fost GRB 090423, cu o deplasare spre roșu de 8,2. Cel mai îndepărtat quasar cunoscut, CFHQS J2329-0301, se află la formula 26. Cea mai deplasată galaxie radio (TN J0924-2201) are z = 5,2 și
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
observate la un cluster îndepărtat de galaxii poate indica o galaxie cu o deplasare spre roșu de formula 25. Cea mai îndepărtată explozie de radiații gamma observată a fost GRB 090423, cu o deplasare spre roșu de 8,2. Cel mai îndepărtat quasar cunoscut, CFHQS J2329-0301, se află la formula 26. Cea mai deplasată galaxie radio (TN J0924-2201) are z = 5,2 și cea mai mare deplasare spre roșu a unui material molecular o constituie detecția emisiei moleculelor de CO de pe quasarul SDSS
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
sunt deja pe orbită în jurul L. Observatorul Spațial Herschel, Sonda Gaia, și Telescopul Spațial James Webb vor fi plasate în L Soare - Pământ. L Pământ - Lună ar fi o bună locație pentru un satelit de comunicație care să acopere partea îndepărtată a Lunii. Dacă masa obiectului mai mic (M2) este cu mult mai mică decât masa obiectului mai mare (M1), atunci L și L sunt la o dintanta r aproximativ egală de obiectul mai mic, egală cu raza sferei Hill, dată
Punct Lagrange () [Corola-website/Science/316969_a_318298]