144,219 matches
-
modelul britanic. Printre revoluționari se formaseră antagonisme, cea mai importantă fiind cea dintre girondini și montagnarzi (supranumită și iacobinii). Girondinii (astfel numiți din cauză că mulți deputați din această sciziune erau originari din Gironde, o regiune de lângă Bordeaux), erau o diviziune din cadrul Adunării Naționale condusă de Jacques-Pierre Brissot (1754-1793). Girondinii și montagnarzii erau, de fapt, "frères ennemis"* în sensul că amândouă diviziunile proveneau în mare din aceeași clasă socială a liber-profesioniștilor cum ar fi avocații și notarii.25 Aceștia cădeau de acord asupra
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
cei care se opuneau Revoluției. Am găsit aceasă frază, "le fédéralisme parle bas-bretone", și la Barrère, prin care făcea referire la forțele de reacție și conservatorism. Ceea ce se pare că i-ar fi motivat pe girondini a fost temerea că Adunarea Națională și noul stat vor fi dominate de Paris și de clasele populare pariziene care aveau o influență semnificativă asupra iacobinilor. Pentru a evita acest lucru, au căutat să redreseze balanța prin acordarea unei poziții mai puternice provinciilor, adică, au
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
să reducă importanța statului-națiune printr-o strategie care era atât profitabilă cât și pragmatică. Fără îndoială, au fost înțelepți în maniera lor de abordare, după cum s-a reflectat în înfrângerea Comunității de Apărare Europeană (CAE) a lui René Pleven din Adunarea Națională a Franței care, în ciuda sprijinului primit din partea guvernului de coaliție din acel timp, a fost înfrântă în 1954 de o alianță între gauliști și comuniști și alții care se temeau că suveranitatea națională franceză va fi serios amenințată dacă
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
mai mult în deciziile care îi afectau viața. Acest lucru a atras după sine reconsiderarea caracterului noțiunii de cetățenie, dar și al noțiunii de stat iacobin, ce fusese construit pe ideea de democrație reprezentativă având cetățeni care mențineau relația cu Adunarea Națională din Paris prin intermediul reprezentanților acestora. Antipatia iacobin-tradițională față de regionalism sau orice altă noțiune a corporatismului (corpuri intermediare între stat și societate) se baza pe ideea că aceștia discreditau înțelegerea noțiunii de cetățenie prin care cetățeanul nu deținea niciun fel
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
importantă a autorităților locale și regionale din întreaga Europă care au căutat să își îmbunătățească situația politică și economică, pe de o parte prin atragerea de fonduri structurale, iar pe de alta prin lobby politic exercitat prin intermediul unor organizații precum Adunarea Regiunilor Europene sau Conferința Regiunilor Maritime Periferice. Acest lucru a declanșat o dezbatere intensă în rândul autorilor din domeniu și al politicienilor din Comisia Europeană și din statele membre europene asupra guvernării teritoriale, care a făcut parte dintr-o dezbatere
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
culturii, sau pentru crearea unor programe de dezvoltare economică. Unele dintre ele reprezentau menifestări nostalgice față de Franța Vechiului Regim. Este interesant că au existat multe încercări în timpul primilor ani ai secolului al XX-lea, de a introduce o legislație în cadrul Adunării Naționale pentru a înființa consilii regionale.15 În 1910, primul ministru Aristide Briand, a gîndit că este necesar să "superposer à l'organisation départamentale une organisation régionale, en groupant les départaments en raison de l'affinité de leurs intérêts, notamment
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
locală se întrepătrund. Întrepătrunderea politicii naționale cu cea locală Franța nu duce lipsă de politicieni aleși, aceast lucru fiind una din consecințele unei țări cu 36 674 de municipalități, 100 de departamente, 26 de regiuni și un parlament format din Adunarea Națională și Senat. În 2001, erau 36 674 de primari, 514 519 de consilieri urbani, iar în 2004, 1880 de consilieri regionali și 4 037 de consilieri departamentali 6. Acești 557 110 de aleși locali (élus locaux) coexistă cu cei
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
În 2001, erau 36 674 de primari, 514 519 de consilieri urbani, iar în 2004, 1880 de consilieri regionali și 4 037 de consilieri departamentali 6. Acești 557 110 de aleși locali (élus locaux) coexistă cu cei 577 membri ai Adunării Naționale și cu cei 331 de senatori 7. La o primă vedere, aceste cifre dau impresia unei disparități imense între reprezentarea politică subnațională și națională. În practică, nivelurile locale și naționale sunt strâns legate de faptul că Senatul deține funcția
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de Consulat în 179910. Senatul și-a stabilit reședința în Palatul Luxembourg (Palais du Luxembourg) din Paris, care a rămas neschimbată, indiferent de schimbările de regim și de nume. Principala funcție a Senatului a fost aceea de a contrabalansa puterea Adunării Naționale, având competența de a modifica legislația adoptată de Adunare. Contrar a ceea ce se crede de obicei, în materie de funcți legislative, Senatul se află pe același nivel cu Adunarea Națională, însă cea din urmă are întotdeauna ultimul cuvânt. Totuși
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Palatul Luxembourg (Palais du Luxembourg) din Paris, care a rămas neschimbată, indiferent de schimbările de regim și de nume. Principala funcție a Senatului a fost aceea de a contrabalansa puterea Adunării Naționale, având competența de a modifica legislația adoptată de Adunare. Contrar a ceea ce se crede de obicei, în materie de funcți legislative, Senatul se află pe același nivel cu Adunarea Națională, însă cea din urmă are întotdeauna ultimul cuvânt. Totuși, chiar dacă Senatul nu poate bloca legislația definitiv, poate introduce amendamente
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
funcție a Senatului a fost aceea de a contrabalansa puterea Adunării Naționale, având competența de a modifica legislația adoptată de Adunare. Contrar a ceea ce se crede de obicei, în materie de funcți legislative, Senatul se află pe același nivel cu Adunarea Națională, însă cea din urmă are întotdeauna ultimul cuvânt. Totuși, chiar dacă Senatul nu poate bloca legislația definitiv, poate introduce amendamente substanțiale. Acest fapt este important pentru autoritățile locale de vreme ce una dintre funcțiile importante, definite în Constituția de la 195811, este de
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
sunt aleși în mod indirect. Modalitatea de alegere crează o legătură directă cu organizația teritorial-locală deoarece componențele electorale sunt departamentele. Senatorii sunt aleși pentru șase ani de un colegiu elecoral departamental (numit în franceză grands électeurs) format din deputați ai Adunării Naționale, membrii consiliului departamental, primarul și consilierii municipali. Există două tipuri de alegeri în funcție de numărul senatorilor aleși pentru un departament. În 85 de departamente cu patru senatori sau mai puțini, există un vot majoritar după două runde. În cele 14
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
înlăture aceste atacuri (cu excepția acelor scurte perioade în care nu a existat). Cel mai serios atac a venit din partea generalului de Gaulle în referendumul din 1969 (a mai fost menționat în această carte) care nu se referea doar la înființarea adunărilor regionale, ci și la impunerea transformării Senatului. Senatorii au văzut propunerile lui de Gaulle ca punând în pericol nu numai municipalitățile și departamentele pe care le reprezentau (reformele regionaliste), dar chiar și însăși existența Senatului, adică, propria lor poziție. În
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
lui de Gaulle din viața publică. Sistemul "cumul des mandats" În timp ce Senatul este reprezentantul oficial al autorităților locale de la nivelul legislației naționale, celălalt canal reprezentativ, cumul des mandats ("cumularea de funcții publice alese și ne-alese")14 implică și membrii Adunării Naționale. Cumularea funcțiilor poate fi orizontală funcțiile deținute se află la același nivel (toate fie la nivel local, fie la nivel național) sau verticală se află la niveluri diferite (local, național, european). Chiar dacă acest lucru este permis și practicat și
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
cumul des mandats din Franța. Unul dintre exemplele cele mai extreme ale punerii lui în practică, începând cu mijlocul anilor 1980, este acela al politicianului creștin-democrat, Jean Lecanuet, care deținea cinci funcții în același timp: primar al Rouen-ului, deputat în Adunarea Națională, senator, ministru și MEP17. Sistemul s-a dovedit a fi foarte greu de reformat și, în ciuda celor câteva încercări, rămâne puternic. În 1997, doar 9,2% din deputați și 16,2% din senatori dețineau doar o singură funcție. Dintre
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
de reformă. În 1997, prim-ministrul socialist Lionel Jospin, sprijinit în aparență de președintele gaullist Jacques Chirac, a anunțat o nouă abordare a reformei. Aceasta a dus la o nouă confruntare între Senat, care era hotărât să minimalizeze schimbările, și Adunarea Națională, a cărei majoritate de stânga căuta să facă schimbări cât mai radicale. Ca rezultat al acestor amânări, până în 2000 când două legi au fost în sfârșit adoptate, una referitoare la politicienii naționali și una la cei de la nivel local
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
reprezentanții consiliilor departamentale 41. Sistemul electoral al noilor regiunii, înființat în 198542 pentru a fi folosit la alegerile din 1986 și apoi în cele din 1992 și 1998, a avut drept model pe cel folosit la alegerile din 1986 pentru Adunarea Națională. Acesta era un sistem cu liste incluse și cu locuri alocate prin reprezentare proporțională folosind metoda mediei celei mai ridicate, fără posibilitatea de combinație sau vot preferențial. Pragul atribuirii locurilor era de 5% din voturi. Circumscripțiile electorale erau reprezentate
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
acest nivel local, cetățenii se identifică mai degrabă cu primarul decât cu partidul acestuia. Importanța acestei funcții poate fi identificată în faptul că, în ciuda încercărilor de a reforma sistemul cumulului de funcții menționat mai sus, aproximativ trei pătrimi dintre deputații Adunării Naționale sunt și primari. În momentul în care legatura directă dintre primar și cetățenii locali este distrusă, cum se întâmplă în orașele mari și foarte mari, politica partizană și ideologică devine mai importantă 47. Pe de altă parte, deci și
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
1969, chiar dacă adevăratul motiv a fost referendumul improvizat la care s-a mai făcut referire deja de câteva ori în această carte. Succesorul acestuia, Georges Pompidou, l-a numit pe Jacques Chaban-Delmas prim-ministru, și, într-un discurs ținut în fața Adunării Naționale în septembrie 1969, noul prim-ministru a răspuns la starea de indispoziție caracteristică multor cetățeni francezi prin lansarea proiectului intitulat "La Nouvelle Société". Chaban-Delmas a criticat puternic statul excesiv de centralizat din cauza naturii "blocate" a acestuia (folosindu-se de titlul
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Curtea Constituțională, care i-a verificat constituționalitatea. Chiar dacă această curte a respins unele părți ale legislației propuse, a aprobat-o în cea mai marea parte. În al doilea rând era nevoie de acceptul majorității, atât în Senat cât și în Adunarea Națională. Proiectul de lege din 2004 cu privire la transferul de competențe, de exemplu, a trecut greu și a întâmpinat opoziție din partea Adunării Naționale. În cele din urmă, există "receptarea" legilor de către mandatari, cum ar fi însăși autoritățile locale. Din nou, acest
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
cea mai marea parte. În al doilea rând era nevoie de acceptul majorității, atât în Senat cât și în Adunarea Națională. Proiectul de lege din 2004 cu privire la transferul de competențe, de exemplu, a trecut greu și a întâmpinat opoziție din partea Adunării Naționale. În cele din urmă, există "receptarea" legilor de către mandatari, cum ar fi însăși autoritățile locale. Din nou, acest proiect de lege s-a bucurat de o primire glacială, de vreme ce, multe autorități locale s-au plîns că resursele transferate nu
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
nu prea este cazul. Iar în al doilea rând, "Europa" a devenit un cadru de referință important pentru acei reformatori din rândul elitelor politice și administrative care doreau să stimuleze procesul de descentralizare. Multe rapoarte care provin din diferite surse Adunarea Națională, Senat, diferite guverne au invocat în mod constant "Europa" pentru a-și justifica reformele. În plus, ceea ce ar putea fi numit "modelul european de guvernare" care are la bază principiile subsidiarității și parteneriatului, dar, într-o anumită măsură, și
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
drepturile și libertățile municipalităților, departamentelor și regiunilor. 7 M. Verpeaux, op. cit., p. 3. 8 Ibid. 9 În mod similar, conservatorii din Marea Britanie s-au opus cu înverșunare planurilor de devoluție ale guvernului laburist din 1987, dar, odată ce Parlamentul scoțian și Adunarea Națională din Țara Galilor s-au constituit și au candidat, și-au dat seama că aceste noi instituții erau singura lor posibilitate de a avea un reprezentant în politica scoțiană sau galeză și, prin urmare, au îmbrățișat aceste reforme. 10 Din
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Humanité, 12/6/1976. 37 PCF, de exemplu, a refuzat să recunoască termenul PS, acela de "minorități lingvistice și culturale" a preferat să vorbească de "langues de France et cultures regionales", vezi proiectul de lege propus de gruparea comunistă din Adunarea națională, Monitorul Oficial, 30 iulie 1984, pp. 7-8. 38 Manifestul Socialist (Paris: 1981). 39 Citat din Le Monde, 9/9/1981. 40 Problema s-a pus când Pierre Joxe, pe atunci ministru al internelor, a reformat Statutul Corsican Specific în
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
al OECD, Examens territoriaux de l'OCDE (Paris: Editions de l'OCDE, 2006), pp. 160-172. 47 Ibid., p. 166. 48 Ibid. 49 Vezi Rapport du Sénat sur l'avenir de la contractualisation Etat-régions, 16 iulie 2004. 50 Ibid., p. 6-9. 51 Adunarea Națională a Comitetului pentru Finațare a afirmat că, până la 30 decembrie 2004, statul achitase doar 55% în loc de 70% din ceea ce promisese că va achita, acest fapt reprezentând o amânare de un an și jumătate. Citat în Raportul OECD (2006), p.
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]