12,966 matches
-
Arthur Verona, Frederic Storck, Ștefan Popescu și Gheorghe Petrașcu. Gruparea milita pentru o artă realistă, pentru subiecte luate din viața țăranilor, a oamenilor de rând. După un examen a ocupat postul de profesor la catedra de desen, după natură și antic, la Școala de Arte Frumoase din Iași. După anul 1920, a fost transferat la Școala de Belle Arte din București, unde a predat până în anul 1935, când a fost pensionat pentru limită de vârstă. A continuat să picteze și să
Constantin Artachino () [Corola-website/Science/321563_a_322892]
-
1988) este al treilea roman al lui Anne Rice din seria Cronicile vampirilor. După Interviu cu un vampir și Vampirul Lestat, acest roman este continuarea poveștii care explorează istoria bogată a mitologiei și originii vampirilor și care datează în Egiptul Antic. Prima parte urmărește câțiva vampiri diferiți pe o perioadă de câteva zile. Unele personaje apar și în celelalte două cărți, respectiv Armand, Daniel, Marius, Louis, Gabrielle și Santino. Fiecare din cele șase capitole din prima parte spune o poveste diferită
Regina damnaților () [Corola-website/Science/321564_a_322893]
-
confruntă numai cu necunoscutul. Este a doua serie "Star Trek" în care personajul Q apare frecvent (Q a apărut o singură dată în "Deep Space Nine"). De asemenea, Comandamentul Flotei Stelare află despre situația navei "Voyager", după ce echipajul descoperă o antică rețea de comunicații interstelare și o folosește pentru a lua legătura cu baza. Apoi, cei de la Flota Stelară reușesc să stabilească un contact audiovizual și de date regulat cu nava, mulțumită eforturilor lui Reginald Barclay, un personaj frecvent în "Generația
Star Trek: Voyager () [Corola-website/Science/321570_a_322899]
-
și o bază militară, numită "Noul Tahiti". Atshse este o lume împădurită, ai cărei locuitori mici, cu blană verde și ochi mari, au format o cultură axată pe visele lucide. Lăcomia pământenilor afectează inocența și înțelepciunea indigenilor, dând peste cap antica societate. Oamenii au intrat în posesia zborului interstelar prin intermediul poporului de pe Hain (planeta de origine a tuturor raselor umanoide, inclusiv athsheeni, în ciuda aspectului lor). Diversele planete s-au dezvoltat independent, dar pe parcursul romanului aflăm că a fost formată o 'Ligă
Lumii îi spuneau pădure () [Corola-website/Science/321599_a_322928]
-
stoc Hainish, original", deși nu se dă nicio explicație pentru faptul că au blană verde și o înălțime de doar un metru. Se spune că alți umanoizi distincți, cum ar fi gethenienii, ar fi fost produși prin manipulare genetică de către anticii coloniști Hainish. Evenimentele din roman se petrec după cele din "Deposedații" - în care atât ansiblul cât și Liga Lumilor sunt vise nerealizate - și înaintea celor din "Planet of Exile" - în care coloniștii umani au învățat să coexiste. Se sugerează că
Lumii îi spuneau pădure () [Corola-website/Science/321599_a_322928]
-
sau „Rondul scriitorilor”). Ansamblul constă dintr-o alee circulară cu raza de aproximativ 30 de metri; în mijloc, se află un rond de gazon al cărui centru e marcat de un vas ornamental de lut ce seamănă cu un chiup antic. Sunt așezate în jurul cercului 12 busturi de marmură la distanțe egale, pe postamente identice, paralelipipedice, de 2,40 metri înălțime tăiate în piatră de Muscel, reprezentând 12 scriitori și oameni de cultură români. Fiecare nume de scriitor e însoțit de
Rotonda scriitorilor () [Corola-website/Science/321614_a_322943]
-
ușurând foarte mult înaintarea romanilor. Ei au trecut prin Valea Cernei, Hațeg și Valea Streiului și au distrus cetățile dacice de la Costești, Blidaru și Piatra Roșie. A doua coloană a armatei se crede că a trecut Dunărea undeva în apropierea anticului Sucidava și a mers apoi spre nord prin alea Jiului, unindu-se cu prima coloană romană în Țara Hațegului. Forțele combinate ale celor două coloane au început să atace zona Munților Surianu, unde au întâlnit rezistență sporadică din partea dacilor, dar
Bătălia de la Sarmisegetusa () [Corola-website/Science/321618_a_322947]
-
dintre povestiri vorbește despre locul din interiorul unei furtuni, un adăpost liniștit dintr-un viscol. Alta povestește despre rădăcinile cultului Yomeshta (religia 'oficială', organizată din Orgoreyn, mai tânără și desprinsă din mult mai vechea filozofie/religie Handdara). Una este un antic mit creaționist Orgota. A patra dezbate ce este un trădător (povestea este despre un strămoș al lui Estraven). Locuitorii de pe Gethen sunt hermafrodiți secvențiali: timp de douăzeci și patru de zile ("somer") din ciclul lunar de douăzeci și șase, ei sunt androgini
Mâna stângă a întunericului () [Corola-website/Science/321603_a_322932]
-
Moria ale gnomilor. Înăuntru ei află că Orcii au invadat mina și i-a ucis pe gnomi. De asemenea, realizează ca Gollum îi urmărește, determinat să își recupereze Inelul. Frăția este atacată de Orci și de un Balrog, un demon antic de flăcări și umbre. Gandalf în confruntă pe Balrog, permițându-le celorlalți să scape dar atât Gandalf cât și Balrog-ul cad într-o prăpastie. Jelind moartea lui Gandalf, restul Frăției fuge spre Lothlórien unde sunt găzduiți de conducătorii pădurii, Elfii
Stăpânul Inelelor: Frăția Inelului (film) () [Corola-website/Science/321651_a_322980]
-
sala Avery Fisher și Alice Tully de la Lincoln Center din New York, la Core States (astăzi Wells Fargo) Center din Philadelphia, la Palatul Artelor din Bruxelles. A apărut adesea la Teatrul de cultură artistică din Sao Paulo, in Brazilia, la Amfiteatrul antic Herodion în Israel-Palestina, la Toledo, și la Opera din Santander în Spania. Dintre concertele cele mai memorabile la care a luat parte se poate menționa premiera la Amsterdam a Simfoniei "Cel care învie morții" de compozitorul israelian Noam Shariff, unde
Joseph Malovany () [Corola-website/Science/321684_a_323013]
-
să trateze boala prin metode spirituale. În jurul anilor 900 înaintea erei noastre, Punarvasu Ătreya a descris epilepsia ca pierdere a conștienței; această definiție a fost transmisă mai departe în textul ayurvedic al Charaka Samhita (circa 400 înaintea erei noastre). Grecii antici aveau păreri contradictorii privind această boală. Ei considerau epilepsia ca fiind un fel de posedare spirituală, dar asociau boala cu genialitatea și divinitatea. Unul dintre numele date acestei boli era "boala sacră". Epilepsia apare în mitologia greacă: asociată cu zeițele
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
persoanele cu epilepsie au fost stigmatizate, evitate sau chiar închise; la Salpêtrière, locul de naștere al neurologiei moderne, Jean-Martin Charcot punea persoanele cu epilepsie în aceeași categorie cu bolnavii mintal, cei cu sifiliscronic și criminalii cu responsabilitate diminuată. În Roma antică, epilepsia era cunoscută ca "Morbus Comitialis" ('boala sălii de adunare') și era văzută ca un blestem adus de zei. În nordul Italiei epilepsia era cunoscută ca boala Sfântului Valentin. La jumătatea anilor 1800 s-a introdus primul medicament eficient contra
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
a fostei URSS. În anii 1975-1977, în calitate de Șef al Sectorului Arheologie din cadrul Academiei de Științe a RSSM, Ion Hîncu, a operat schimbări cardinale în programul cercetărilor arheologice, aducând în prim plan problemele ce țineau de evoluția civilizației autohtone în perioada antică și medievală timpurie În urma unor denunțuri cu caracter politic, în decembrie 1977, Ion Hîncu a fost învinuit de "naționalism", "antislavism" și "antiștiință", eliberat din funcția ocupată cu stabilirea interdicției privind implicarea de mai departe a cercetătorului în studierea procesului istoric
Ion Hîncu () [Corola-website/Science/321748_a_323077]
-
pedagogice a Facultății de Litere a Universității din Lisabona cu dizertația "Fundamentarea Existențială a Pedagogiei", iar în 1950 a devenit primul profesor de pedagogie din Portugalia. A condus catedrele de Istoria educației, Organizare și administrație școlară, Morală, și Istoria filozofiei antice (1943-47), precum și cursul de Pedagogie și didactică din 1948. A fost, de asemenea, profesor de psihologie și sociologie la (Institutul de înalte studii militare) în diferiți ani școlari între 1955 și 1962. A participat la numeroase congrese internaționale de filozofie
Delfim Santos () [Corola-website/Science/320768_a_322097]
-
avea să-l proclame pe dictator „Primul țăran”, „Primul Muncitor” și „Tatăl Națiunii’’. Metaxas a adoptat titlul "Arkhigos" (Conducător). El a pretins că a pus bazele celei de-e treia „Civilizații Elene’’, care ar fi urmat după cele ale Greciei Antice și Imperiului Bizantin. Metaxas a copiat regimurile autoritariste europene, (în special pe cel fascist al dictatorului italian Benito Mussolini) și a interzis partidele politice, a interzis grevele și a introdus cenzura. Într-o perioadă scurtă de timp, ministrul său de
Ioannis Metaxas () [Corola-website/Science/320855_a_322184]
-
foarte temută, care era aruncată de la o distanță de 10-15 metri și pătrundea prin scut, ucigând inamicul din spatele acestuia. Chiar dacă sulița nu atingea dușmanul, rămânea totuși înfipta în scut, iar coadă ei trăgea în jos scutul, incomodând adversarul. În Grecia Antică, aruncarea suliței era o probă la Jocuri Olimpice antice, când se practicau două tipuri de întrecere: Uneori, sulița avea atașată și o curea de piele, numită amentum, care formă o buclă ce făcea mai ușoară prinderea. Situată lângă centrul de
Suliță () [Corola-website/Science/320904_a_322233]
-
10-15 metri și pătrundea prin scut, ucigând inamicul din spatele acestuia. Chiar dacă sulița nu atingea dușmanul, rămânea totuși înfipta în scut, iar coadă ei trăgea în jos scutul, incomodând adversarul. În Grecia Antică, aruncarea suliței era o probă la Jocuri Olimpice antice, când se practicau două tipuri de întrecere: Uneori, sulița avea atașată și o curea de piele, numită amentum, care formă o buclă ce făcea mai ușoară prinderea. Situată lângă centrul de greutate al suliței, aceasta a avut rolul de a
Suliță () [Corola-website/Science/320904_a_322233]
-
(limba ugaritică: ???? : 'ṯrt; ebraică: אֲשֵׁרָה), în mitologia semită este o zeiță-mamă semitică, care apare într-un număr de surse antice, incluzând scrieri acadiene cu numele de Așratum/Așratu iar în hitită ea este numită Așerdu(s) sau Așertu(s) sau Aserdu(s) sau Asertu(s). este în general considerată identică zeiței ugaritice Athirat (transcrisă mai precis ca Airat). Cartea lui
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]
-
la Așerah drept zeiță israelită și soția lui Iahveh. William Dever a scris o carte numită „Did God Have a Wife?” (A avut Dumnezeu o soție?) care se referă la dovezile arheologice, printre care multe figurine femeiești dezgropate din Israelul antic, care susțin ipoteza sa că Așerah a funcționat drept zeiță și soție a lui Iahveh în religia populară israeliană din perioada monarhică. Un recenzent consideră că teoria lui Dever „este plin de lacune iar cartea e plină de dezinformări.” Opus
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]
-
religia de stat/religia cărții” ale elitei și „religia populară” a maselor. Rainer Albertz distinge „religia oficială” de „religia familială”, „pietatea personală” și „pluralismul religios intern”. Jacques Berlinerblau analizează dovezile în termenii unei „religii oficiale” și „religii populare” din Israelul antic. Într-o carte descrisă de William G. Dever drept „studiu magistral”, Patrick D. Miller a grupat pe larg adorarea lui Iahveh din Israelul antic în trei mari categorii: ortodoxă, heterodoxă și sincretistă (Miller recunoaște faptul că ortodoxia unuia înseamnă heterodoxie
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]
-
religios intern”. Jacques Berlinerblau analizează dovezile în termenii unei „religii oficiale” și „religii populare” din Israelul antic. Într-o carte descrisă de William G. Dever drept „studiu magistral”, Patrick D. Miller a grupat pe larg adorarea lui Iahveh din Israelul antic în trei mari categorii: ortodoxă, heterodoxă și sincretistă (Miller recunoaște faptul că ortodoxia unuia înseamnă heterodoxie pentru altul și că ortodoxia nu era o realitate fixă și imuabilă în religia Israelului antic). Conform ipotezei documentare, majoritatea celor patruzeci de referințe
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]
-
grupat pe larg adorarea lui Iahveh din Israelul antic în trei mari categorii: ortodoxă, heterodoxă și sincretistă (Miller recunoaște faptul că ortodoxia unuia înseamnă heterodoxie pentru altul și că ortodoxia nu era o realitate fixă și imuabilă în religia Israelului antic). Conform ipotezei documentare, majoritatea celor patruzeci de referințe la Așerah din cadrul Bibliei ebraice derivă de la Deuteronomist, fiind întotdeauna exprimate în context ostil: Deuteronomistul judecă regii lui Israel și ai lui Iuda conform de cât de riguros au susținut Iahvismul, combătând
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]
-
se referă la un copac stilizat sau trunchi cioplit. Alte versete se referă clar la o zeiță, cum ar fi de exemplu , în care sunt făcute obiecte „pentru Baal și Așerah”. Referințele la așerah din și sugerează că în gândirea antică nu se făcea distincție între obiect și zeiță. Inscripții invocând binecuvântări de la „Iahveh și așerah a sa” au fost găsite în două situri de pe teritoriul anticului Iuda, iar una dintre ele include un desen al două figuri care pot să
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]
-
obiecte „pentru Baal și Așerah”. Referințele la așerah din și sugerează că în gândirea antică nu se făcea distincție între obiect și zeiță. Inscripții invocând binecuvântări de la „Iahveh și așerah a sa” au fost găsite în două situri de pe teritoriul anticului Iuda, iar una dintre ele include un desen al două figuri care pot să-l reprezinte pe Iahveh și pe Așerah ca soție a lui Iahveh. Este posibil că Așerah era asociată cu regina principală din vechiul Iuda și din
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]
-
Biblia dezgropată) Amihai Mazar afirmă că Iahve avea o nevastă în religia tradițională israelită, conform celei mai vechi inscripții care-l menționează pe Iahve. O stelă care se află acum la Luvru, descoperită de către Charles Huber în 1883 în oaza antică a Temei (Tayma actuală - în arabă: تيماء) din Arabia de Nord-Vest, despre care se consideră că provine din timpul retragerii acolo a lui Nabonidus în 549 î.e.n., poartă o inscripție în aramaică, inscripție care menționează alm din Maram și Șingala
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]