12,241 matches
-
eterne Ideea dezbaterii purtate între simulările virtuale ale Ioane d'Arc și a lui Voltaire a fost prezentată anterior de Benford în povestirea "Trandafirul și Bisturiul", apărută în 1989 în antologiei tematice "Poartă timpului", creată de Robert Silverberg. Tema respectivei antologii și a continuării acesteia, "", o constituia un experiment prin care erau readuse la viață mari personalități ale trecutului, sub forma unor simulări virtuale. Benford a revizuit povestirea, modificând-o pentru a se încadra în subiectul românului de față. Steven H.
Teama Fundației () [Corola-website/Science/325720_a_327049]
-
să lucreze pentru salariul modest de 10$ pe săptămână ca redactor asistent la "Burton's Gentleman's Magazine", în ciuda recenziei negative făcute romanului său. De asemenea, și-a concentrat din nou atenția asupra povestirilor, următoarea carte publicată de el fiind antologia "Tales of the Grotesque and Arabesque" în 1840. Cei care i-au studiat opera, printre care Patrick F. Quinn și John J. McAleer, au remarcat paralele între romanul "Moby Dick" (1851) al lui Herman Melville și "Aventurile lui Arthur Gordon
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
pogorâre în Maelström”. Ea a fost contractată de Teatrul de Dans Australian. Arthur C. Clarke a scris povestirea „Maelstrom II” inspirată din povestirea lui Poe. Ea a fost publicată inițial în revista "Playboy" și poate fi găsită, de asemenea, în antologia"The Wind from the Sun" a lui Clarke. În 1970, scriitorul cehoslovac Ludvík Vaculík a făcut multe referiri la „O pogorâre în Maelström”, precum și la „Pisica neagră” în romanul său "The Guinea Pigs". În "Player Piano" a lui Kurt Vonnegut
O pogorâre în Maelström () [Corola-website/Science/325827_a_327156]
-
acuzație și a sugerat că Longfellow a fost cel care i-a plagiat, în realitate, poezia. Cu toate acestea, „Palatul bântuit” a fost unul dintre poemele evidențiate în "The Poets and Poetry of America" a lui Griswold, una dintre primele antologii de poezie americană, publicată în 1842. Atunci când poezia a fost republicată de "New World" în 1845, Charles Eames a descris-o ca fiind rafinată. „Putem căuta cu dificultate în întregul cuprins al Poeziei americane o imagine de o spiritualitate mai
Palatul bântuit () [Corola-website/Science/325831_a_327160]
-
original mut de 10 minute pe peliculă de 8 mm în 1942, precum și o versiune nouă de 36 de minute intitulată simplu "Usher" pe peliculă de 35 mm în 2000, pe care a intenționat să o utilizeze într-un film antologie mai lung care nu a fost realizat niciodată. Ambele variante au fost incluse pe versiunea DVD/Blu-ray lansată în 2013 cu titlul „Curtis Harrington: The Short Film Collection”. În 1980, producătorul ceh de film suprarealist Jan Švankmajer a adaptat povestea
Prăbușirea Casei Usher () [Corola-website/Science/325832_a_327161]
-
Gerald Potterton și produs de Ivan Reitman și Leonard Mogel, care, de asemenea, a fost editor al revistei "Heavy Metal", cea care a fost baza realizării filmului. Scenariul a fost scris de Daniel Goldberg și Len Blum. Filmul este o antologie a diferite povestiri fantastice și științifico-fantastice adaptate din revista "Heavy Metal" și alte povești originale în același spirit. Ca și revista, filmul prezintă o înaltă violență grafică, nuditate și sexualitate. Producția filmului a fost accelerată prin utilizarea a mai multor
Heavy Metal (film) () [Corola-website/Science/325849_a_327178]
-
culegeri de povestiri publicate în timpul vieții sale. Din opera sa s-au inspirat patru filme (Heinlein a scris scenariul pentru unul dintre ele), două seriale de televiziune, câteva episoade ale unor seriale radiofonice și un joc. Heinlein a editat o antologie a poestirilor SF ale altor scriitori. Postum au fost publicate trei cărți de non-ficițune, două poeme, două romane science fiction (unul dintre ele, apărut în 2006, fiind o colaborare neobișnuită) și patru antologii. Printre pseudonimele cunoscute ale lui Heinlein se
Bibliografia lui Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/325033_a_326362]
-
și un joc. Heinlein a editat o antologie a poestirilor SF ale altor scriitori. Postum au fost publicate trei cărți de non-ficițune, două poeme, două romane science fiction (unul dintre ele, apărut în 2006, fiind o colaborare neobișnuită) și patru antologii. Printre pseudonimele cunoscute ale lui Heinlein se numără Anson MacDonald (de 7 ori), Lyle Monroe (7), John Riverside (1), Caleb Saunders (1) și Simon York (1). Toate operele atribuite inițial lui MacDonald, Saunders, Riverside și York, precum și multe dintre operele
Bibliografia lui Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/325033_a_326362]
-
fost ulterior cuprinse în diferite culegeri ale lui Heinlein și atribuite lui. Toate operele atribuite inițial lui Anson MacDonald, Caleb Saunders, John Riverside și Simon York, precum și multe dintre operele atribuite lui Lyle Monroe au fost republicate ulterior în diferite antologii ale lui Heinlein, fiind atribuite lui. La insistențele lui, trei dintre povestirile lui Lyle Monroe (marcate cu '§') nu au fost niciodată publicate în antologiile lui Heinelin pe perioada vieții lui. The Heinlein Prize Trust s-a înhămat la publicarea ediției
Bibliografia lui Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/325033_a_326362]
-
Simon York, precum și multe dintre operele atribuite lui Lyle Monroe au fost republicate ulterior în diferite antologii ale lui Heinlein, fiind atribuite lui. La insistențele lui, trei dintre povestirile lui Lyle Monroe (marcate cu '§') nu au fost niciodată publicate în antologiile lui Heinelin pe perioada vieții lui. The Heinlein Prize Trust s-a înhămat la publicarea ediției, dând naștere companiei Virginia Edition Publishing Co. pentru atingerea acestui scop. La fel cum procedase și Meisha Merlin, nu s-a permis achiziționarea de
Bibliografia lui Robert A. Heinlein () [Corola-website/Science/325033_a_326362]
-
(1959) (titlu original "Nine Tomorrows") este o antologie care cuprinde nouă povestiri și câteva fragmente poetice umoristice scrise de Isaac Asimov. Volumul se deschide cu un poem comic scris de Asimov în 1957. Poemul reprezintă un monolog al unu fan, care îl întreabă pe autor de unde își ia
Întrebarea finală () [Corola-website/Science/325185_a_326514]
-
a gândi original, nu într-un mod pre-programat. Povestirea a fost publicată inițial în numărul din februarie 1958 al revistei "If: Worlds of Science Fiction", fiind republicată ulterior în culegerea de față, în retrospectiva din 1969 "Opus 100" și în antologia din 1986 "Robot Dreams". În introducerea scrisă pentru Robot Visions, Asimov consideră această povestire ca fiind una dintre notabilele povestiri cu roboți. În viitorul îndepărtat, omenirea trăiește într-o societate asistată de calculator, ceea ce a dus la uitarea bazelor matematicii
Întrebarea finală () [Corola-website/Science/325185_a_326514]
-
Bell", în care călătoria prin teleportare era privită ca o operațiune de rutină. Pentru asta, el s-a folosit de epitetul favorit, "Emerson!", o referire la dictonul lui Ralph Waldo Emerson "O consistență prostească reprezintă drăcușorul minților mici". În această antologie, povestirea a apărut într-o formă ușor cenzurată față de originalul publicat în numărul din noiembrie 1957 al revistei "Venture Science Fiction Magazine" (versiunea originală a fost retipărită în "Asimov's Mysteries" (1968)). Un agent al Serviciului Galactic, Max, se află
Întrebarea finală () [Corola-website/Science/325185_a_326514]
-
de el ulterior pentru a explica implicarea numerologului. Această povestire - una dintre favoritele lui Asimov - are legături cu seria Multivac și a fost publicată pentru prima dată în numărul din noiembrie 1956 al revistei "Science Fiction Quarterly" și reeditată în antologia de față, "The Best of Isaac Asimov" (1973), "Robot Dreams" (1986), "Opus 100" și "Isaac Asimov: The Complete Stories, Vol. 1". Povestirea narează dezvoltarea computerelor din rețeaua Multivac și relația lor cu omenirea prin intermediul a șase perioade istorice, începând cu
Întrebarea finală () [Corola-website/Science/325185_a_326514]
-
(1972) (titlu original "The Early Asimov") este o antologie de povestiri science fiction aparținând lui Isaac Asimov. Ea cuprinde texte scrise în perioada de început a carierei literare a autorului, când acesta a fost îndrumat de John W. Campbell, care l-a publicat și promovat în cadrul revistei sale "Astounding
Perioada Campbell () [Corola-website/Science/325226_a_326555]
-
în 1943 din dorința autorului de a publica un text fantasy în "Unknown", povestirea a fost vândută revistei dar nu a fost publicată din cauza crizei hârtiei datorată războiului. În ciuda acestui lucru, ea a apărut după douăzeci de ani într-o antologie a povestirilor apărute în acea revistă. Graham Dorn, un scriitor de romane polițiste de succes, află că una dintre cele mai faimoase creații literare ale lui, detectivul Reginald de Meister, a devenit real. Acesta îi uzurpă viața scriitorului și încearcă
Perioada Campbell () [Corola-website/Science/325226_a_326555]
-
Primul roman al lui Asprin, "The Cold Cash War", o dezvoltare a unei povestiri omonime mai vechi, a apărut în 1977. În următorii ani, el a creat și editat (alături de soția sa de atunci, Lynn Abbey) seria "Thieves' World", o antologie de lumi împărțite la comun de mai mulți autori, creditat la vremea sa ca primul proiect de acest gen. La puțin timp după ce seria a ajuns la apogeu, mulți dintre autori au început să scrie romane și povestiri în afara antologiei
Robert Asprin () [Corola-website/Science/324668_a_325997]
-
antologie de lumi împărțite la comun de mai mulți autori, creditat la vremea sa ca primul proiect de acest gen. La puțin timp după ce seria a ajuns la apogeu, mulți dintre autori au început să scrie romane și povestiri în afara antologiei, începând cu "Beyond Sanctuary" de Janet Morris, primul roman „autorizat” Thieves World, publicat în 1985. Janet Morris și Chris Morris au mai realizat două romane autorizate Thieves' World, precum și o serie de romane despre personajul lor nemuritor, Tempus, și despre
Robert Asprin () [Corola-website/Science/324668_a_325997]
-
extremă despre o situație extremă. "Empire of the Sun" ("Imperiul Soarelui", 1984) se bazează în mare parte pe experiențele lui Ballard în cel de-al doilea război mondial (la fel ca în povestirea sa anterioară "The Time Dead" apărută în antologia " Myths of the Near Future"). Numele romanului este derivat din etimologia numelui pentru Japonia. Romanul prezintă povestea unui tânăr băiat britanic, Jamie Graham care locuiește împreună cu părinții săi în Shanghai. După atacul de la Pearl Harbor, Japonia ocupă Shanghai, iar în
J. G. Ballard () [Corola-website/Science/324704_a_326033]
-
nu ia în considerare toate faptele. Un om implicat în uciderea accidentala a victimei scrie detectivului o scrisoare, spunând că a fost o "soluție tare inteligență", dar în întregime incorectă. Că și "The Lost Special", si aceasta povestire apare în antologiile franceze. Povestirea a fost adaptată pentru BBC Radio 4 în 2009, ca "The Thirteen Watches", într-un episod din "The Further Adventures of Sherlock Holmes". Numărul ceasurilor a fost schimbat pentru că noul titlu provenea dintr-o trimitere (în povestirea "Aventură
Canonul lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/324728_a_326057]
-
relatată povestea unui bărbat care se refugiază în lumea înregistrărilor senzitive artificiale despre fosta lui iubită, într-un oraș întunecat și poluat. Colaborarea dintre William Gibson și John Shirley a dus la apariția acestei povestiri, publicată pentru prima dată în antologia "Shadows 4" în 1981. Ea constituie o îndepărtare de universul Sprawl, folosirnd un cadru mai apropiat stilului de viață american contemporan. Coretti frecventează baruri în care sunt mici șanse de a fi pus în situații de interacțiune socială. Într-unul
Chrome (culegere de povestiri) () [Corola-website/Science/324836_a_326165]
-
Național și la Teatrul Mic. Se stabilește în Germania în 1985, colaborând, din 1986, cu teatrul din Darmstadt și la posturi de radio din Frankfurt și Baden-Baden. A debutat cu versuri la „Universul literar" (1941), apoi a fost selectat în antologia lui George Togan, "Ne cheamă Ardealul" (1944), primul volum, "Argintatul pește și alte poezii", publicându-l abia în 1970. Înzestrat cu o voce gravă și având o frazare în care inteligența este contrapunctată de sensibilitate, actorul Ianculescu, remarcabil interpret de
Dinu Ianculescu () [Corola-website/Science/326017_a_327346]
-
secvențelor de acțiune și interstițiale. Reacția critică față de film a fost cea mai mare parte pozitivă, filmul având un rating de 76% pe situl Rotten Tomatoes. Roger Ebert a dat "Firmei" trei stele din patru, remarcând: " Filmul este practic o antologie de bune interpretări de roluri mici... Galeria mare de personaje transformă "Firma" într-un tablou convingător... [dar], cu un scenariu care ar fi dezvoltat povestea mai clar, acesta ar fi fost un film superior, în loc de unul doar bun cu câteva
Firma (film din 1993) () [Corola-website/Science/326047_a_327376]
-
și traducător din limba ebraica. Publică articole despre arta și cultura la ziare israeliene de limbă română. Este activ pe internet cu o bogată bibliografie. A publicat două cărți de poezie și nenumărate articole de artă și cultură. Apare în Antologia "Izvoare" cu 4 poeme. Apare frecvent în Revistele virtuale: Omnigraphies, Egophobia, ArtOut, Bibliotecă Maia Martin, Revista Bucovina. Este colaborator permanent la publicațiile săptămânale: Revista Familiei, Maximum, Jurnalul Săptămânii. Participa și publică activ pe "Rețeaua Literară" și "Cititorul de Proza" (rețele
Adrian Grauenfels () [Corola-website/Science/326058_a_327387]
-
(1989) () este o antologie de povestiri science fiction alcătuită de Martin H. Greenberg. Acțiunea acestor povestiri se petrece în universul Roboților-Imperiului Galactic-Fundației creat de Isaac Asimov. Printre cei care au contribuit cu texte la această antologie se numără Ray Bradbury, Robert Silverberg, Frederik Pohl
Prietenii Fundației () [Corola-website/Science/326266_a_327595]