12,073 matches
-
parcă de-a hoții și vardiștii, corespondau în draci cu Europa Liberă. 14 mai Hăituit de autoritățile comuniste instalate de armata roșie, Nichifor Crainic se mută din casă în casă, în Țara Moților. Cea în care-i găzduit acum e călcată în plină zi de un maior rus și de ordonanța lui. Spaima scriitorului atinge culmea. "Eliberatorii" se instalează pe loc. Dar ce-o fi avînd în cele două lăzi balșoaie? Stupoare: mandoline, chitare italienești și nemțești, gramofoane și discuri. Ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
oaspeți" din Bucium. Ce buncăr misterios, ascuns în verdeață luxuriantă! Să nu fi văzut proletarul de rînd, lumpenul, în ce cuibușor trag, pentru o noapte, două, cei doi căpcăuni? N-am avut onoarea să-l vizitez. Întîmplarea face să-i calc acum pragul, în dimineața asta cu ploaie reavănă. Reflex vechi, traumatizant: să frînez la poartă și să aștept. Nimeni. Intru, înaintez cu prudență. Nimeni. Doar un cotei vagabond, făcînd ceva pe burlanul prin care iese șuvoiu-nspumat. Cobor și urc treptele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Vă dați seama! Toată floarea cea vestită a cetății lui Bucur, buluc, la Sileanu. Și de ce nu? De ce să se bulucească lumea la Val Gheorghiu (cine-i, tu, ăsta, Val Gheorghiu? de unde-i? a, de la Iași? ăăă!), de ce să se calce pe picioare în fața pînzelor ăstuia, pînze de doi metri, care, nici măcar nu sînt... ochioase ca ale aceluiași, din octombrie trecut, de la Cupola, cînd, cică, doamnele, și domnișoarele, și domnii și copiii tîrgului veniseră să se... extazieze în fața "Păsării Paradisului", a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu numai păsăroiul cu nas adulmecător, ci și cei doi ingenui moderatori de la 7 Păcate. 25 iunie Mă aflu, întîmplător, în compania cîtorva medici eminenți, ieșiți la o țigară, din agapa de mare ștaif, pe holul cu mochete pe care calci ca pe nori de vată. Mă și simt ușor stînjenit: mai pe la fiecare din aceste figuri marcante am trecut, reglîndu-mi mecanismul care, din cînd în cînd, face ca toba de eșapament de la fostu-mi autoturism. Subiecte mundane, atacate nonșalant, mici
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pipă, o scoică, mulaje, evident, și toate astea erau convocate, tihnit și metodic, într-un aranjament cît mai armonic, doar ca pretext, firește, întru obținerea miraculosului trompe-l'oeil. Depistam cu oarecare stupefacție, recunosc această recuzită derizorie de cîte ori călcam pragul jovialului Catargi. Lucrarea, atunci aflată pe șevalet, în lucru, mă înnebunea apoi, tîrziu, prin frăgezimea ei postimpresionistă, prin autenticitea ei indubitabilă. În alt registru valoric, atelierul unui Matisse (dar chiar și al aceluiași Catargi) era dotat cu garderoba specială
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Academie, mă voi socoti, cu voia dumneavoastră, și eu printre ei. Grazie a tutti! 8 iunie Anonimul venețian Fur, pentru o clipă, faimosul titlu, pentru că nici un altul n-ar putea numi mai nimerit condiția în care se află cel ce calcă Veneția, fie el "persoană însemnată" a lumii, fie fitecine. Pentru că a intra în Veneția și a te supune ritmului ei, adică a te include în aiuritorul șuvoi uman ce vînzolește, zi și noapte, orașul din lagună, înseamnă a te lepăda
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dinamică modernă. Stau de două săptămîni aici și n-am văzut deschizîndu-se o fereastră, n-am văzut un cap în pervazul în care, încîntător, palpită în culori fragile mai ales rozul glastra. Întreținută, aceasta, cu mania celui ce nu poate călca o palmă de pămînt, un răzor, o peluză. Cum să deschid fereastra reproduc eventuala replică a venețianului dacă, peste drum, la trei metri, și-o deschide, pe-a lui, celălalt? Cum să-mi apăr clipa de liniște, de singurătate? Caut
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lui de pe gazon). Acum două săptămîni, unul din aceștia, un piticuț tuciuriu, se zbătea cumplit ca-ntr-o lesă (tot de el ținută). Încă puțin și arbitrul l-ar fi trimis în tribună. Ieșea glonț din cușca lui, gata să calce tușa, se zvîrcolea, țipa cu mîinile pîlnie, se lăsa pe vine, amenința pe unul de-ai lui, de la apărare: mă, te mănînc! Tribuna-l ținea în gingășii: bă, croncane, ține-ți pliscul! La care omu', întors către galerie, se înclina
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de melanj între un figurativ voit bizar și un abstract involuntar firesc. E adevărat, totul în spațiile acelea expoziționale uneori dezafectate săli de Renaștere nordică arată frumos, incitant, dar în afara cîtorva profesioniști ai scrisului, cîtorva artiști curioși, mai nimeni nu calcă dalele respectivelor săli. Dar... dar... există, realmente, un interes acut, cel puțin la nivel conceptual, pentru ce se face în Estul pînă acum cvasinecunoscut. Și e bine. Cîndva, într-o bună zi, din aceste aleatorii tentative... de imagine colectivă va
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Clinton (și Gore) și să-i oploșească pe-ai lui (și-ai babacăi)? Numai că America n-a cunoscut și nu va cunoaște ceea ce noi (de la franțuji) numim restaurație. Pentru că America n-a fost și nu va fi în veci călcată de ruși (de franțuji nici atît). Așa că să nu ne-ngrijoreze pe noi, din punctul ăsta de vedere, America: știe ea prea bine ce să facă și cînd pe fotoliul lui Lincoln se suie Budulea Taichii. Să ne îngrijoreze, cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spectator oarecare: calambururile lui livresc-picante, rostite foarte sonor, erau gustate și de subțiri, și de mocofani. Un tur și un retur, atît l-a ținut pasiunea. A dispărut și de la stadion, și de la Filarmonică. Tot așa, n-o văzusem niciodată călcînd la Filarmonică. Inteligență netă, hrănind sclipitor exercițiile ei speculative găzduite de revistele locale bruneta cu nuri caraibieni ataca simfonicul. Nu oricum. Deși căzuseră deja primii fulgi, își etala pălăria de pai, galbenă, cu boruri enorme, marcate de panglica albastră. Trecerea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
curte fîței cu decolteu criminal, iar acum, în consecință, suportă prelucrarea tînărului mascul feroce, partenerul ei: la două-trei minute, încasează cîte un cap în nas, amețit fiind neavînd timp să se apere; nu fuge pentru a nu fi ajuns și călcat în picioare, sau poate suportă loviturile ca să-i dovedească decoltatei virilitatea. Ceea ce mă oripilează nu e prelungirea acestui pugilat unidirecțional, nici iminența spargerii parbrizului, cît "echidistanța" damei, rolul ei de arbitru mut și cinic. Primo tempo. Secondo tempo. Mai știm
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Cu rector, cu profesori, cu asistenți, chiar și cu studenți: totul cu acte în regulă. Să te fi tot pregătit la alesele instituții! Era, ca-ntr-un David Lodge realist socialist, o tehuie navetă generalizată, în care... cadrele universitare se călcau pe bombeuri în nodurile de cale ferată. Studenții? Ce distinse viitoare cadre de nădejde pentru societatea multilateral dezvoltată! Unde-i Heidelberg-ul românesc de altădată? Asta, doar ca să cădem un pic în operetă. (Deși, de dramă e vorba.) Pentru că țării, înțeleptei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
instinctul tropic, vorba lui Călinescu; cel narativ ioc. Breban, precautul (precauția marelui narator), n-ar fi vorbit în tonul acesta. La rîndu-mi, nici eu n-aș face-o. Și asta, din două motive: nu-i stă bine unui pictor să calce ritos hotarul, apoi același pictor (și condeier) îi cunoaște (și îi admiră) pe cîțiva excepționali din noul val al prozei ieșene... Mai e ceva care îmi justifică oarecum această intervenție: lectura îndelungă, constantă și (îmi place să cred) profesionistă a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu un ieșit din comun apetit metaforic (poate un pic nesupravegheat), dar oricum meritînd atenția unei critici literare încă reticente, dar care, sigur, va veni. Nu e la îndemîna oricărui condeier să spună: "tu te întinzi pe jos și noi călcăm pe tine pînă cînd, orbi, îți învățăm trupul pe de rost, să îl dansăm mereu, în orice seară",sau: " Din zborul cald al celui nebun răsărea necontenit puzderie de cuiburi, ouă mișcate de bocetul așteptării. Îmi place Heinrich Böll", sau
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
am întrerupt încercînd fals încurajator să ocolesc neagra-i premoniție. Nu l-am mai auzit. Ștergînd obosita bandă și rămînînd cu cea stenică, de-altădată, care aștepta și ea, dar ne aștepta voioasă pe noi toți, ultimii mohicani, să-i călcăm pragul, pe Petru Rareș, la numărul 11. Acolo unde, chiar și după ce-și închisese aburita locantă La un prieten (motive insondabile!), odăile pînă-n veranda din care puteai cuprinde, dintr-o ochire, depărtările de basm ale Buciumului și Galatei ne
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în vid. Numai că, pentru a înțelege asta, se cere ureche fină. Navigatorul o are. Altfel, filarmonistul ce sînt n-ar rămîne, o oră, computerizat, lîngă el. 29 noiembrie Scenă comic stupefiantă, cu Castro îndreptîndu-se fudul spre asistența în delir, călcînd însă două trepte-odată și prăbușindu-se cu nasul de podea. Pe fondul unei de-acum disoluții organice, împiedicarea ultimului strigoi bolșevic îmbracă deja tunica simbolică a finalului. Un final care încă nu pare verosimil într-o Cubă cîndva paradis pămîntesc
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Comarnescu, sub avalanșa-i verbală aparent serioasă privind mediul artistic gregar al momentului stătea pitit călinescianul histrion al lumii largi, pe care o cunoscuse de tînăr. Fiindu-mi colaborator de rang la "Cronica" anilor șaptezeci, aveam privilegiul de a-i călca pragul deja notoriu al chiliei sale din Icoanei, ascultîndu-l evocînd interstițiul "Criterionului" interbelic, al cărui argint viu era. Cum să nu te fi apucat rîsul cînd, în plin dialog, punctual, despre colaborarea noastră, Homo americanus mă întrerupea și spunea: O
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
s-a inserat ... întreaga și arborescenta problematică a întemeierii. (Vasile Tudor Crețu 68) Domnitorul cruciat Auzind și văzând noi acestea, am luat sabia în mână și cu ajutorul lui Dumnezeu, am mers împotriva dușmanilor creștinătății, i-am biruit și i-am călcat în picioare și pe toți i-am trecut sub ascuțișul sabiei noastre. (Cronica lui Ștefan cel Mare) Mitul întemeietorului cunoaște o ultimă întrupare mitică în figura lui "Alexandru cel Bătrân și Bun", căruia "până azi locuitorii îi slăvesc amintirea", datorită
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
presărat culoarea aurului, rubinului și smaraldului. Cerul învinețit și obosit ca după o noapte de veghe de ape verzi și limbi de foc se pregătește să inunde orașul. Înaintez încet, auzind lăicerul de jos gemând, parcă rugîndu-mă să nu mai calc frunzele. Mă apropii de un copac și văd o căprioară moartă. Este o căprioară, ultima lacrimă a copacilor sub care stau. E moartă. Spiritul ei începe să-mi vorbească . -Nu fi trist ! Asta e viața noastră. Am fost și eu
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
Eden. Au scris acasă exprimându-și uimirea În față atâtor pământuri accesibile. Iată descrierea sălbăticiei americane făcută de un nou-venit: Linia aparent interminabilă de copaci dinaintea noastră, intinderile salbatice care ne Înconjoară, adâncimile misterioase ale frunzișului bogat, unde nu a călcat picior de om, luminate de razele soarelui la prânz cu o strălucire magică și schimbătoare, splendoarea minunată și noutatea florilor, liniștea, netulburată decât de chemarea unei păsări sau de zumzetul unei insecte sau de orăcăitul unei broaște-bou și singuratatea În
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
pierderii identității s-a identificat cu neantul: el este nimeni! De aici încolo autoiluzionarea cunoaște un "acces" paroxistic, ultima încercare de asalt utopic se adresează irealității! ca orbul care pășește pe treapta următoare, imaginară și inexistentă, a unei scări care calcă deasupra neantului. Prin acest ultim act aberativ dovada instaurării dincolo de haos a totalei dezagregări inexistența devine moarte. Iar moartea finală e anticipată pas cu pas de moartea morală progresivă. De-a lungul traseului parcurs în mecanica celor trei timpi cercetați
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
scenică.* Regimul vroia un om nou, murdar, dar curat...! Adică omul avea voie să n-aibă voie, să n-aibă identitate, să fie surd, orb și mut, avea voie să se prostitueze pe trotuarele partidului, dar n-avea voie să calce pe "alături"...; adică un individ femeie sau bărbat prins în automatismele unui mariaj mai mult sau mai puțin ratat, nu i se îngăduie, în numele moralei socialiste, o refacere, o reconstituire în plan liric, sau erotic, dacă vreți; și asta numai
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Cantemir ne-a arătat credința sa; și toată familia sa, partea bărbătească, o vom susține pe Tronul Moldovei cu titlul de Suveran, afară numai dacă vreunul din acea familie și-ar schimba religiunea sfintei Biserici a Răsăritului sau și-ar călca credința către Maiestatea Noastră Imperială. Art. XI. Hotarele Principatului Moldovei, după drepturile sale antice, sunt acelea ce se descriu cu râul Nistru, Camenețu, Bender cu tot teritoriul Bugeacului, Dunărea, Muntenia, marele ducat al Transilvaniei și cu teritoriul Poloniei după delimitarea
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
Molotov-Ribbentrop..., p. 7. Nota ultimativă a Guvernului Sovietic remisă Guvernului Român la 26 iunie 1940, orele 2200 În anul 1918 România, folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei, a desfăcut de la Uniunea Sovietică (Rusia) o parte din teritoriul ei, Basarabia, călcând prin aceasta unitatea seculară a Basarabiei, populată în principal cu ucraineni, cu Republica Sovietică Ucraineană. Uniunea Sovietică nu s-a împăcat niciodată cu faptul luării cu forța a Basarabiei, ceea ce guvernul sovietic a declarat nu o singură dată și deschis
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]