12,003 matches
-
române, din perioada Primului Război Mondial. A făcut parte - alături de vedetele torpiloare Căpitan Nicolae Lascăr Bogdan, Căpitan Mihail Romano, Maior Dimitrie Giurescu, Maior Gheorghe Șonțu, Maior Constantin Ene, Locotenent Dimitrie Călinescu și Căpitan Walter Mărăcineanu - dintr-o serie de opt nave similare, comandate de statul român la șantierele navale „Thames Iron Works & Shipbuilding Co.” din Londra, în perioada 1907-1908. Nava avea un deplasament de 51 tone, fiind înzestrată cu un tun de 47 mm Skoda, o mitralieră Maxim de 6,5 mm și
Maior Nicolae Grigore Ioan (vedetă torpiloare) () [Corola-website/Science/337385_a_338714]
-
Nava avea un deplasament de 51 tone, fiind înzestrată cu un tun de 47 mm Skoda, o mitralieră Maxim de 6,5 mm și două lansatoare de torpile. La declararea mobilizării din 1916, vedeta torpiloare Maior Nicolae Grigore Ioan era comandată de căpitanul "Constantin Dumitrescu". În perioada participării României la Primul Război Mondial, nava a participat la operațiuniel Flotilei de Dunăre executând misiuni de sprijin a forțelor pe timpul Bătăliei de la Turtucaia și a a acțiunilor militare din Dobrogea. În partea a
Maior Nicolae Grigore Ioan (vedetă torpiloare) () [Corola-website/Science/337385_a_338714]
-
voluntari din Siberia. Acesta a plecat din portul Vladivostok cu primele 2 transporturi, pe 25 și respectiv pe 1 iunie 1920. În completare, activitatea comisiei a avut în vedere plecarea restului de prizonieri, conversia în devize a materialelor de război comandate de Regatul României - care fuseseră blocate la Vladivostok din cauza izbucnirii Revoluției Ruse, precum și acordatarea de asistență materială unor deportați ori coloniști basarabeni din Extremul Orient. După încheierea activitatății Misiunii Militare Franceză din Siberia la sfârșitul lunii august 1920, cei 2
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
repatriați pe vase puse la dispoziție de către Crucea Roșie germană (transporturile IV și V) și Crucea Roșie Internațională (transporturile VI A și VI B). Misiunea a contribuit și la salvarea unei cantități importante dintre materialele de război depozitate la Vladivostok - comandate de România în Franța, Anglia și SUA și care nu ajunseseră la destinație din cauza izbucnirii Revoluției. Materialele în cauză împreună cu o parte din materialul Legiunii au fost vândute, banii obținuți cu această ocazie fiind aduși de către voluntari în țară. De
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
el a devenit centrul muzical al Germaniei; muzicienii străini au fost bine primiți și a adunat în jurul lui o curte mare și splendidă, iar capitala sa a fost scena constantă de festivaluri muzicale si alte festivități. Johann Georg II a comandat construirea primei case de operă, "Opernhaus am Taschenberg". La 13 noiembrie 1638, la Dresda, Johann Georg s-a căsătorit cu Magdalene Sybille de Brandenburg-Bayreuth. Ei au avut trei copii:
Johann Georg al II-lea, Elector de Saxonia () [Corola-website/Science/337412_a_338741]
-
ca în 1896 să fie atașat pe lângă țarul Nicolae al II-lea al Rusiei în timpul vizitei pe care acesta a făcut-o pe teritoriul francez. De la sfârșitul anului 1898 până în 1903 Janin a revenit la trupele de infanterie pentru a comanda un batalion. De aici a fost din nou trimis la Statul Major al armatei și - respectiv în 1906 din nou la Deuxième Bureau, de unde a urmărit reformele introduse în armata rusă după Războiul Ruso-Japonez. În această calitate, a participat ca
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
nivelul de încredere al Rusiei în Franța, într-un moment în care aceasta se degrada la nivelul Marelui Stat Major rus în beneficiul fascinației tradiționale pentru Germania. Ulterior, la revenirea în Franța a fost promovat colonel. La începutul Primului Război Mondial a comandat o brigadă pe Marna și Yser. În data de 20 aprilie a anului 1915 a fost promovat ca general de brigadă, iar la începutul lunii august 1915 a fost numit general maior adjutant la Marele Stat Major Francez. Cunoscător la
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
prietenului meu, Claudio Magris, în 1972 el a editat și a tradus din volumul original, "Cântecul Nibelungilor", care sunt urmate în 1978 la "Tristan" de Gottfried von Straßburg , și în 1989 , "Grigorie și bietul Henry" de Hartmann von Aue, toate comandat de Einaudi pentru colier mii de ani. După revenirea la Torino că titular al universității, catedră de filologie germanica, în 1981 Lăură Mancinelli a făcut debutul în ficțiune, oferind printuri pentru Einaudi "doisprezece preoți de Challant" (câștigător al premiului "Mondello
Laura Mancinelli () [Corola-website/Science/337433_a_338762]
-
pacea), într-un stil imbinând rockul israelian, muzica pop arabă și elemente din genuri orientale populare în Israel și țările din zona Orientului Apropiat. Cântecul a devenit un fel de imn al organizației israeliene Peace Child Israel, care l-a comandat. Refrenul este interpretat simultan în ebraică și arabă. În aranajamentul cântecului Gronich a introdus și instrumentul tradițional arab 'ud și cornul antic evreiesc Shofar. Lucrarea a câștigat Premiul al III-lea la concursul Call for Music Videos of Palestinian-Jewish Duos
Shlomo Gronich () [Corola-website/Science/335846_a_337175]
-
Primului Război Mondial a îndeplinit funcțiile de comandant al Regimentului 9 Călărași, comandant al Brigăzii 2 Călărași și al Brigăzii 5 Călărași, remarcându-se pe timpul acțiunilor militare din Dobrogea din campania anului 1916 și în Bătălia de la Oituz. În perioada 1919-1924 a comandat Divizia 1 Cavalerie, în fruntea căreia a participat la operațiile militare postbelice din Transilvania (1919-1920).
Romulus Scărișoreanu () [Corola-website/Science/335869_a_337198]
-
de grăniceri și turnurile beilor. Otomanii aveau 4 batalioane ale armatei regulate (nizami) cu un total de 1800 de soldați, situate la Mostar, , Nikšić, și pe frontiere, dar și un număr mare de prezenți în toată provincia. Trupele otomane sunt comandate de Selim Pașa care la rândul lui se afla sub ordinele lui Derviș Pașa, comandantul vilayetului Bosnia. După izbucnirea răscoalei, turcii au încercat să câștige timp până la venirea întăririlor cerând negocieri. Rebelii doreau reducerea birurilor, ceea ce turcii au refuzat, și
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
a forțelor române pe frontul din Transilvania, prin apărarea aliniamentului fluviului Dunărea și deswfășurarea unei acțiuni ofensive cu caracter limitat pentru atingerea aliniamentului Rusciuk - Șumla - Varna. La acțiunile militare, pe lângă forțele române a participat și un corp de armată rus comandat de generalul Andrei Zaioncikovski. Operația strategică a inclus o operație de nivel operativ - Operația de la Flămânda, precum și o serie de bătălii, cea mai importantă prin efectele sale fiind Bătălia de la Turtucaia. Înfrângerile de pe frontul de sud în Bătălia de la Turtucaia
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
de oameni. Concentrarea trupelor rusești s-a realizat în raionul Medgidia-Peștera, însă cu întârziere, abia la 1 septembrie 1916. La începutul campaniei, comandant al Armatei 3 era generalul de divizie Mihail Aslan, având în subordine Corpurile VI și VII Armată comandate de generalii Gheorghe Văleanu și Ioan Rașcu. Comanda marilor unități era asigurată de: general de brigadă Constantin Teodorescu - Divizia 17 (Turtucaia), general de brigadă Ioan Basarabescu - Divizia 9 (Silistra), general de brigadă Nicolae Arghirescu - Divizia 19 (Cernavodă) și contraamiral Nicolae
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
Transilvania și a abandona planul de campanie inițial, fapt care avea să ducă la o serie de înfrângeri și în cele din urmă la pierderea a două treimi din teritoriul național. După Turtucaia, comandamentul germano-bulgar de pe de pe frontul de sud comandat de von Mackensen, a realizat faptul ca românii nu aveau experiența unui război modern, conducere politică și militară a țării nefiind pregătită să accepte riscuri, chiar minore. Viitoarele lor acțiuni militare au fost pregătite pornind de la considerentul că românii, care
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
antenă Yagi suprapuse. Unghiul de elevație (înălțare) al țintei se determina la pierderea semnalelor în momentul mutării cursorului goniometrului (radiație și recepție zero). În funcție de distanța și unghiul de înălțare, folosind o nomogramă s-a determinat înălțimea de zbor a țintei. Comanda caracteristicii de directivitate a antenei în plan vertical a permis, nu numai să se determine înălțimea avionului, ci să se scoată în evidență zonele moarte în limite destul de largi. Folosind în același timp goniometrul la emisie și la recepție s-
P-3 (radar) () [Corola-website/Science/335901_a_337230]
-
Cunha în apropierea țărmului de est al Africii, cucerind noi teritorii spre vest. În martie 1508, la cererea negustorilor arabi din Calicut, o flotă egipteană, aflată sub comanda lui Amir Husain Al-Kurdi (Mir Hussain) a atacat și învins escadronul portughez comandat de Lourenço de Almeida în Bătălia de la Chaul. Lourenço de Almeida a fost ucis în timpul bătăliei, care a dus la retragerea temporară a portughezilor din apele Oceanului Indian. Afonso de Albuquerque a sosit la Cannanore la sfârșitul anului 1508, după care
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]
-
I) să atace Parisul. Operațiunea a fost împiedicată de vremea nefavorabilă. Totuși, Sperrle a ținut să își continue planurile de atac și a ordonat chiar a doua zi, 23 mai, lui Otto Hoffmann von Waldau și Helmuth von Hoffman, "Gruppenkommandeur" (comandați de grup) din cadrul Grupului de bombardament 28 să conceapă o operațiune cu numele de cod "Paula". Obiectivele operațiunii erau vaste. În afară de distrugerea aerodromurilor și a fabricilor de avioane din regiunea Parisului, bombardamentele trebuiau să reușească, conform spuselor lui Waldau, să
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
reginei Victoria a Regatului Unit. Ernst Leopold a întârt în Royal Navy în 1849. EL a accedat la titlul de Prinț de Leiningen după decesul tatălui său la 13 noiembrie 1856. Promovat la rang de căpitan în 1860, el a comandat HMS "Magicienne", apoi HMY "Victoria and Albert". A fost numit comandant șef în 1885, promovat la rang de amiral în 1887 și s-a retras din marină în 1895. La 11 septembrie 1858, la Karlsruhe, Ernst Leopold s-a căsătorit
Ernst Leopold, Prinț de Leiningen () [Corola-website/Science/335924_a_337253]
-
o mare unitate de nivel operativ care s-a constituit la 27 august 1916, la mobilizare, fără a exista pe timp de pace. Corpul a făcut parte din organica Armatei 3. La intrarea în război, Corpul VI Armată a fost comandată de generalul de divizie Gheorghe Văleanu. Corpul VI Armată a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, în trei perioade: 14/27 august - 27 septembrie/10 octombrie 1916, 10/23 iunie - 30 iulie/12 august 1917 și 20 ianuarie/3
Corpul VI Armată (1916-1918) () [Corola-website/Science/335933_a_337262]
-
au crezut că Gottwald va fi înlăturat din funcție la alegerile din mai 1948. Popularitatea în scădere a comuniștilor, combinată cu înlăturarea comuniștilor din guvernele de coaliție formate în Franța și Italia, l-au determinat pe Iosif Stalin să-i comande lui Gottwald să înceapă eforturile de instaurare a unui regim comunist în Cehoslovacia. Gottwald a păstrat aparențele colaborării în cadrul sistemului, anunțând că intenționează să-i conducă pe comuniști la o majoritate absolută la viitoarele alegeri - ceea ce niciun partid cehoslovac nu
Klement Gottwald () [Corola-website/Science/335935_a_337264]
-
1916, având trei obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la ofensivă. Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată sub conducerea
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
loc unde fusese înfrânt, iar concentrarea formidabilei armate a lui Kühne se făcuse cu atâta discreție încât ai noștri nu băgaseră de seamă nimic". După victoria în prima bătălie de pe Jiu, din prima parte a lunii octombrie, Armata 1 română, comandată după moartea generalului Ioan Dragalina de către generalul Paraschiv Vasilescu, a trecut la punerea în aplicare măsurilor din planul de reorganizare ordonat de Marele Cartier General, încă de la 9 octombrie, dar care trebuiseră să fie amânate de intervenția germană. Divizia 11
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
Infanterie a fost scoasă de pe front și redislocată pentru refacerea capacității de luptă, în zona Pitești. Sectorul ocupat de aceasta a fost preluat de unități ale Diviziei 1 Infanterie. La 16/29 octombrie 1916, în chiar ziua în care forțele comandate de generalul von Kneussl erau înfrânte de forțele române în prima bătălie din Valea Jiului, Falkenhayn - formându-și convingerea că acolo era locul cel mai ușor de strîpuns apărarea forțelor române, a luat decizia de a ataca din nou. În acest
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
resturile unor unități ale Diviziei 11 Infanterie, care încă nu apucaseră să plece. Totalul forțelor române era de 18 batalioane și jumătate de infanterie, o jumătate de escadron de cavalerie și 16 baterii de artilerie, organizate în Brigada 21 Infanterie - comandată de colonelul Constantin Jipa, Brigada 22 Infanterie - comandată de colonelul Mihail Obogeanu și un detașament mixt (2 batalioane de infanterie și o baterie de artilerie), comandat de locotenent-colonel Dumitru Trușculescu. Unitățile din componența Diviziei 1 Infanterie se aflau în linia
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
încă nu apucaseră să plece. Totalul forțelor române era de 18 batalioane și jumătate de infanterie, o jumătate de escadron de cavalerie și 16 baterii de artilerie, organizate în Brigada 21 Infanterie - comandată de colonelul Constantin Jipa, Brigada 22 Infanterie - comandată de colonelul Mihail Obogeanu și un detașament mixt (2 batalioane de infanterie și o baterie de artilerie), comandat de locotenent-colonel Dumitru Trușculescu. Unitățile din componența Diviziei 1 Infanterie se aflau în linia întîi de la începutul războiului, aveau rîndurile împuținate, iar
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]