13,065 matches
-
romancier : ,, -... Poate că are să-ți folosească odată, în vreo carte de-a dumitale, adăogă, zâmbind amar. Și parcă mi-a pierit și mie somnul... Mi-au adus aminte întâmplările dumitale de o mare iubire a mea.” (p.80) Următorul capitol debutează chiar cu povestea în sine, fără nici o altă introducere. Hasnaș se întoarce în trecut fără a încerca să analizeze faptele. El este conștient de schimbările care s-au produs între timp, de faptul că nu mai gândește la fel ca
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
aflat în fața propriului destin care se construiește și se destramă succesiv. Ordinea în care sunt activate mecanismele acestor „libertăți” nu este neapărat relevantă, dar urmează cursul firesc al unui discurs narativ amplu, specific întregii opere literare a lui Fowles. Opera debutează, în spiritul epocii în care se petrece acțiunea, cu descrierea ținutului ce reprezintă împrejurimile localității Lyme Regis; descriere minuțioasă, pe fondul căreia scriitorul își introduce treptat, cu abilitatea cu care un pictor, după ce și a pregătit atent șevaletul, schițează dintr-
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
-și autenticiza scriitura. Având drept moto un fragment din Tennyson („Căci învăluite în beznă sunt căile Făcătorului, precum Isis ascunsă sub văl”), capitolul, poate nu întâmplător al treisprezecelea, stă sub semnul ludicului, al mișcării perpetue între aparență și esență. Acesta debutează cu răspunsul la o întrebare lansată în finalul capitolului anterior: „Cine e Sarah? Din miezul căror tenebre vine ea?” Răspunsul nu este cu siguranță cel așteptat de tipul de lector cuminte, obișnuit să guste linguriță cu linguriță porțiile echilibrate de
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
Vechi, j. Suceava), prozator și jurnalist. Este fiul Elvirei (n. Prelipceanu) și al lui Vasile Tatulici, funcționar. Urmează liceul la Rădăuți, încheiat în 1966, și Facultatea de Filologie, secția română-italiană, a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, absolvită în 1971. Debutează în 1969, la revista „Alma Mater”, cu proza La naiba cu frunzele galbene și face parte din membrii fondatori ai cenaclului din jurul publicației. Susține o bogată activitate literară, colaborând la principalele reviste care promovau tinerii scriitori, precum „Amfiteatru”, „Viața studențească” (în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290098_a_291427]
-
se situează în zona tatonărilor, scontând pe efectul folosirii unei maniere narative inedite: este o scriere care îmbină romanul de tip existențialist cu metaromanul, pentru a se înfățișa în final ca parabolă a raportului paradoxal dintre viață și ficțiune. Textul debutează cu jurnalul unei tinere de optsprezece ani, personaj cu un profil sufletesc obscur, a cărei principală dorință este de a-și cunoaște tatăl. Mai mult decât personajul în sine frapează, în notațiile diaristice, surprinderea atmosferei cenușii, banale, a vieții de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290098_a_291427]
-
al Ministerului Industriei Alimentare. De la începutul anilor ’30 este membru al Comitetului Central al Astrei basarabene, iar din 1937 participă la acțiunile care vor duce la crearea Societății Scriitorilor din Basarabia, în 1940 fiind ales vicepreședinte în comitetul de conducere. Debutează cu versuri în ziarul „Cuvânt moldovenesc”, iar editorial cu romanul Dar anii trec... (1931). Alte două romane, În drumul nostru (1933) și Înapoi (1935) sunt urmate de placheta de versuri În fuga anilor (1936). Revista „Viața Basarabiei” din 1934-1939, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289811_a_291140]
-
emigrat în 1964 și, după o ședere la Roma, s-a stabilit la München. Între 1965 și 1980 a fost redactor la Radio Europa Liberă. Începe să scrie de timpuriu, colaborând în 1939 la ziarul „Iașul” și la „Jurnalul literar”. Debutează editorial cu Iliuță în Țara Soarelui (1951), o carte pentru copii. Cu o formație intelectuală ce beneficiază și de o tradiție de familie, P. a cultivat, după etapa inițială, marcată de obediență conjuncturală, o scriitură modernă și calofilă. Romanul L
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288972_a_290301]
-
de mai multă vreme, se stinge în toamna aceluiași an. Îndată după sfârșitul prematur, scrierile lui P.-B. cunosc o răspândire rapidă, înlesnită cu deosebire de articolul elogios scris de Titu Maiorescu, criticul căruia i se datorează și cognomenul Bănățeanul. Debutând în 1888 cu poezii în „Tribuna”, va continua să scrie versuri, care se disting prin finețea și subtilitatea sentimentelor, expuse cu simplitate. Este nota care le particularizează în cadrul curentului eminescian. Motive frecvente - copilăria fericită, resemnarea în fața morții - primesc un timbru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288969_a_290298]
-
ca profesor de istorie (1977- 1990), apoi ca muzeograf la Muzeul Satului din București și, din 1995, ca expert la Secretariatul de Stat pentru Culte. Este doctor în științe, cu teza Crucea în spațiul civilizației vechi țărănești din România). A debutat în presă în „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»” cu poezii și s-a manifestat editorial după 1990, publicând câteva volume de versuri, precum și eseuri (despre civilizația rurală, despre destinul românesc). Și-a ales ca mentori pe N. Steinhardt și pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285775_a_287104]
-
profesor universitar. Urmează cursurile primare și liceale în orașul natal (1967-1979). Absolvind Facultatea de Geologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, secția inginerie geologică (1987), lucrează la mina Paroșeni (până în 1989), apoi la Institutul de Prospecțiuni și Explorări Geologice din Cluj-Napoca. Debutează cu poezii la „Tribuna” în 1986, textele fiind însoțite de o recomandare a lui Victor Felea, iar editorial cu volumul Nisipuri cu pelerini, apărut în 1991. Mai e prezent în „Steaua”, „Echinox”, „Identitate” (Cluj-Napoca), „Rostirea românească” (Sibiu), „Cetatea culturală” (Cluj-Napoca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290087_a_291416]
-
popular românesc - trepte spre umanismul socialist), Nadia Anghelescu, Venera Antonescu, Virgil Nemoianu (Orientări inovatoare în cercetarea literară din Anglia și Statele Unite), Dieter Fuhrman, Al. Cizek, Mircea Anghelescu, Marcel Saraș, Leon Levițchi, Angela Ion, Simina Noica, Anca Giurescu, Mihail Spăriosu (care debutează aici în 1969), Virgil Tempeanu (Vechi traducători ai poeziei românești), Al. Dimitriu-Păușești (Personalitatea poetica a lui René Char), Rodica Mihăilă, Sorina Bercescu, Ileana Cantuniari, Ovidiu Papadima (Al. Macedonski și simbolismul francez), Zamfira Popescu (Tragedia absenței - García Lorca și Lucian Blaga
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289996_a_291325]
-
profesor; deține un timp și funcția de prorector. Își susține doctoratul în 1975 cu teza Receptarea operei lui Charles Dickens în România. A beneficiat de stagii de specializare în Statele Unite ale Americii (1974), Marea Britanie (Cambridge) și Germania (Freiburg, 1984, 1991). Debutează în 1968 la „Iașul literar” și mai publică în „Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza»”, „Synthesis”, „Cronica” ș.a. A coordonat la Editura Polirom din Iași seria „Student’s Companion to English Grammar”. Preocupat cu precădere de epoca literaturii victoriene
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290492_a_291821]
-
1940-1947), urmează Facultatea de Drept din București (1949-1953). A lucrat ca judecător la Rădăuți, funcționar la Sfatul Popular din Gura Humorului, corespondent al Radiodifuziunii Române. A fost membru fondator al Societății Scriitorilor Bucovineni și redactor la revista „Bucovina literară”. A debutat în „Iașul nou” în 1950, iar editorial, cu volumul Din Nord, în 1972. Prima și principala temă a poeziei lui D. este un puternic sentiment al tradiției. Cel dintâi volum o și conturează în datele ei caracteristice: „Nordul” bucovinean, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286662_a_287991]
-
Mari, destinat celor din țară și din provinciile românești aflate dincolo de granițe, deținând funcția de președinte. În 2002 emigrează în Canada, stabilindu-se la Toronto. Elev de liceu, fondează, împreună cu alții, Societatea „Mihai Eminescu”, redactând și o revistă-manuscris (1953-1954). Va debuta în presă în 1957, cu versuri, la „Viața studențească”, sub semnătura I. Geabău. Mai colaborează la „Scânteia tineretului”, „Luceafărul”, „România literară, „Contemporanul”, „Flacăra”, „Săptămâna”, „Argeș”, „Ramuri”, „Tomis”, „Orizont”, „Cronica” ș.a. Mult timp va semna cu numele I. Geabău-Segarcea, ulterior va
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289604_a_290933]
-
de Filologie a Universității din același oraș, secția germanistică (1954). Funcționează ca profesoară la Sibiu, redactor la „Neuer Weg” și bibliograf la Biblioteca Centrală de Stat (1956-1969), redactor la Editura Științifică și Enciclopedică (1969-1977), apoi la revista „Volk und Kultur”. Debutează cu versuri în 1965, în „Gazeta literară”, colaborând și la „Luceafărul”, „Ramuri”, „Tribuna”, „România literară”, „Viața românească”, „Arc”, „Lettre internationale” ș.a. A fost căsătorită cu poetul George Almosnino. Majoritatea poeziilor din cartea de debut, Vina nu e a mea (1968
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]
-
român-german (1963). Desfășoară o prodigioasă activitate de traducere în și din română, precum și dintr-o limbă străină în alta (germană, franceză, maghiară). Întocmește o culegere de texte teoretice gotheene (Gândirea lui Goethe în texte alese, I-II, 1973). În 1946 debutase cu însemnări critice în „Cahiers franco-roumains” (Paris). Colaborează, de asemenea, la „Gazeta literară”, „Viața românească”, „Secolul 20”, „Manuscriptum”, „România literară” ș.a. După mai multe traduceri, unele în colaborare, publicate începând din 1954, prima carte de autor, monografia Heinrich Mann, îi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
cu nerv, unele cu o vervă polemică de calitate, fină, cu punctări ironice, cartea transmițând pulsația emotivă a unei inteligențe distinse. Virtuțile discursului critic cultivat de Ș. își dau măsura în Cunoaștere poetică și mit în opera lui Lucian Blaga. Debutând cu aserțiunea că, indiferent de natura limbajelor, poetic sau conceptual, opera cercetată exprimă o gândire care „e în esență viziune”, demersul interpretativ își propune să lumineze substratul comun poeziei, dramaturgiei și filosofiei. Găsind neproductiv studiul poeziei pe traiectul evolutiv, Ș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
comisiilor de evaluare internă existente în instituțiile școlare care au personal de specialitate. Inspectoratul Școlar Județean (inspectorul școlar de specialitate), centrul logopedic, Comisia pentru Protecția Copilului întocmesc anual situația copiilor cu probleme ce fac obiectul educației speciale, dar care pot debuta în școala publică. Aceasta cuprinde: tipul și gradul deficienței; domiciliul stabil al copilului; portretul psihointelectual; tipul și forma de școlarizare; cea mai apropiată grădiniță/școală publică față de domiciliul stabil al copilului; grădinița/școala publică unde poate fi integrat copilul. Decizia
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
școala publică unde poate fi integrat copilul. Decizia de integrare a copilului într-o formă de educație va fi luată de instanțele/comisiile de specialitate aparținând inspectoratelor școlare județene. Acestea vor elabora documentele/certificatul de expertizare, conținând următoarele informații: unde debutează copilul, cu ce tip de curriculum, cu ce formă de sprijin, serviciile terapeutice de care va beneficia și, dacă este nevoie, programul de intervenție personalizat corespunzător. în cazul în care copilul/elevul nu se adaptează în mediul școlilor normale, el
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
Universității din București. Redactor la publicația „Cărți noi”, în 1975 este angajat pentru o scurtă perioadă la Biblioteca Națională și până în 1989 funcționează ca redactor la „Urzica”. Ulterior va fi redactor-șef adjunct și din 1993 redactor-șef la „Luceafărul”. Debutează la optsprezece ani, în „Ramuri”, iar debutul editorial se produce în 1974, cu volumul de proze Mezareea. Mai scrie la „România literară”, „Steaua”, „Orizont”, „Viața românească”, „Vatra” ș.a. I s-au acordat Premiul Asociației Scriitorilor din București (1982), Premiul Uniunii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290302_a_291631]
-
de Luni și ale cenaclurilor Junimea și Universitas. Este profesoară în satul Iordăcheanu, județul Prahova, corector la Editura Cartea Românească și, din 1996, cadru didactic la Facultatea de Litere a Universității din București. În 2002 își ia doctoratul în filologie. Debutează cu poezie în „Dialog” (1984), iar editorial cu volumul Xilofonul și alte poeme (1990). La începutul anilor ’90 face parte, împreună cu Andrei Bodiu, Caius Dobrescu și Marius Oprea, din „grupul literar de la Brașov”, cunoscut și sub numele de „mișcarea mașscriistă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
studiile secundare la Liceul ,,Mihai Eminescu” din Iași (1958-1965). După absolvirea Facultății de Filologie a Universității ieșene ,,Al. I. Cuza” (1970), este cercetător la Institutul de Filologie Română ,,A. Philippide” (secția de istorie literară) al Academiei Române din același oraș. A debutat cu versuri în ,,Iașul literar” (1965) și editorial, cu volumul Până la asfințit (1972), urmat de alte cărți de poezie: Tâlcuitorul (1977), Puck umple cu stângăcie paharul (1982), Fantasma greierului (1996). Este coautor, sub semnătura Rodica Șuiu, la Dicționarul literaturii române
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
numeroase reviste și ziare, în 1919 figurând chiar ca redactor al unei publicații efemere din Craiova, „Zorile”. Semnează în „Flacăra”, „Noua revistă română”, „Egalitatea”, „Versuri și proză”, „Rampa nouă ilustrată”, „Absolutio” (Iași), „Scena”, „Săptămâna ilustrată”, „Sburătorul” „Cuvântul liber” ș.a. Editorial, debutează cu placheta de versuri Reflex de suflet (1915), căreia îi urmează, până în 1922, alte cinci volume. A rămas în manuscris poemul dramatic Soarele, din care publicase un fragment în presă (1923). Câteva scene din piesa Omul de mâine apar în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287863_a_289192]
-
din teatru, de la filmări, de pe la chefuri și ni le povestea, de mai multe ori, sperînd că le vom reține. Noi ne prefăceam că le auzim pentru prima oară, să nu-i stricăm cheful... L-am cunoscut în 1977: atunci a debutat în regie, la Ploiești. La început nu ne simpatizam (cîteva zile), după care am devenit buni prieteni și așa am rămas, pînă în ziua prematurei sale dispariții. În perioada mea de Ploiești, am făcut multe petreceri, după premieră și alte
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
iunie. Spectacolul pleacă la Karlsruhe, în Germania, pe 22 aprilie 2002". A, să nu uit: V. Mugur s-a stins din viață la... 22 iulie, o lună după avanpremieră. Restul e tăcere... "Al nouălea val" & mitangiii din edituri Cine-a debutat editorial după '90, nu-și poate imagina cum se debuta pînă atunci! Deși editori serioși, sincer vorbind, erau mai mulți pe vremea lui Ceașcă. Și la "Cartea Românească", și la "Eminescu" și la "Albatros", "Univers", "Dacia", "Junimea", editura "Enciclopedică" se
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]