12,743 matches
-
critica acestui stil care nu este În nici un caz inocent din punct de vedere politic: Pierre Bourdieu ar face-o mai bine ca mine și a făcut-o În atîtea alte cazuri. Iată o mostră de stil elitar care tematizează „eul și oglinda”: „Ce eram eu? Un travestit al intelectului, un gigolo al Îndrăgostirilor: infamă serie de aparențe obscene ce sfîrșiseră prin a-mi năpădi ființa fără ca prin asta să-i permită să scape de dezgolirea progresivă a mizerabilei sale suferințe
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
chiar și mult rîvnita consacrare literară: fidelitatea ei față de frază este jucată, elitismul numai pe jumătate sincer. Scriind așa, Anne Garréta nu face altceva decăt să-și exprime Îndoiala față de Literatură. A doua, În planul tematicii. Am tot vorbit despre eul reflectat, despre Descartes și Leibniz. Ei bine, există un cuvînt care sintetizează interesul major al intelectualului francez, Împărtășit de Garréta. Într-un interviu, scriitoarea mărturisește că o interesează condiția subiectului contemporan. Cititorului român i se va putea părea straniu cuvîntul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În aceeași mișcare a coardelor vocale și a fost confirmată În conștiința de subiect a fiecăruia. Istoria numără subiecți cu o puternică dorință de libertate, neîmplinită Însă. Indivizii sînt liberi fără s-o știe, de aceea neinteresanți pentru intelectualul francez. Eul romanului personal este necesarmente un subiect. Ca subiect, el se confruntă cu sistemul și cu propriul sine. Cu atît mai mult cu cît subiectul are printre mărcile sale, la Anne Garréta, și homosexualitatea. El se vede mereu În oglinda pe
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
autoreferențialității și a morții autorului. Autorul a reînviat Între timp, fără ca autoreferențialitatea să fi dispărut și, În consecință, nu mai vorbim de autoreferențialitate textuală ci mai degrabă de autobiografism, autoficțiune, etc. În romanul Sphinx, confruntarea dintre imanența textului și transcendența eului locutor rămîne nedecisă. Sensul este alimentat atît de la sursa formală - jocul semnificanților - cît și de la sursa „substanțială”: naratorul/ea. „șpilul” formal este următorul: nici personajul principal nici naratorul nu au marcă de gen. Cititorul nu va ști niciodată dacă are
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fluid viața eroilor din Trainspotting - sînt datele unui mediu social vînat, În Franța, de o parte Însemnată din tînăra literatură feminină. Trebuie spus că această literatură n-are Întotdeauna presă bună. “Scoateți din literatură umanitatea și cultura națională, veți obține eul povestirilor lui Christine Angot. [...] Acest tip de eu nu dobîndește statutul literar decît prin bizarerie, adică prin stranietatea fără poartă de comunicare” crede Marin de Viry Într-un articol recent. Eul personajelor lui Virginie Despentes nu este atît de exacerbat
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Scoateți din literatură umanitatea și cultura națională, veți obține eul povestirilor lui Christine Angot. [...] Acest tip de eu nu dobîndește statutul literar decît prin bizarerie, adică prin stranietatea fără poartă de comunicare” crede Marin de Viry Într-un articol recent. Eul personajelor lui Virginie Despentes nu este atît de exacerbat, totuși, pe bizarerie mizează și ea. Nu este un secret faptul că, astăzi, periferia a ajuns, sau tinde s-o facă, În centrul discursurilor artistice. Excentricii zilelor noastre nu mai sînt
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
voi spune că romanul personal este, se pare, În proza franceză contemporană feminină, mai degrabă un destin, o fatalitate, decît o alegere. Nu e vorba Însă, pînă și aici, de sistem, deși... Intersant ar mai fi de remarcat că saga eului care se scrie cu viteza și forța urgenței, În spasmele agoniei, În cascada unui delir ce se vrea acela al lucidității expiatoare și ultime, apare frecvent la prozatorii francezi de origine africană, Ahmadou Kourouma (Allah n’est pas obligé) sau
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Mă Întindeam pe pat, cu o mare dorințe Între coapse. Așternuturile erau umede și eu meditam: ce-o mai fi prin lume?”. Există un loc În care romanciera se Întîlnește cu multe dintre colegele sale - notația amar-cinică, punctul unde zvîrcolirile eului se domolesc În drumul spre liniștea de dincoace de lume (reintegrarea În kosmos a balaurului din basme În clipele premergătoare morții). Nu În ultimul rînd, romanul Lorettei Nobécourt poate fi privit la un moment dat, schimbînd ce e de schimbat
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
revelația: sosește În ghettou o famile de italieni Împreună cu o fetiță Elena, mai mică cu un an decât protagonista, de o frumusețe inumană, de care aceasta din urmă se Îndrăgostește iremediabil: și iată la découverte du soi ca posesor de eu și În consecință de orgoliu, descoperire-lecție de viață: căzută În mrejele fatalului Îngeraș italian, micuța protagonistă e salvată Într-o primă ipostază de mamă căreia-i mărturisește platonicele-i sentimente neîmpărtășite. Mama o convinge că nu va fi iubită la
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
aeroport, Jérôme Angust citește, sau mai degrabă pretinde că citește o carte (În care “plonjează cu furie”). El citește cartea pe care noi o avem În față, iar noi, În urma lecturii, urmează să stăm pasămite de vorbă cu propriul nostru eu. O nouă Franșoise Sagan: Anna Gavalda Anna Gavalda este o femeie simpatică, slabă, tunsă scurt, șatenă. Are doi copii: Louis, de șase ani și Félicité, de patru. Locuiește În Împrejurimile Parisului, la Melun, Într-un apartament modern, cu mansarda servind
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se prefigurează, pentru societatea franceză dacă nu occidentală, domnia simulacrului, a indiferenței și a ludicului. Pe măsură ce cauzele angajante mor, ce spațiul public se golește - observație a lui Lipovetsky adevărată doar În parte -, literatura devine o expresie aroape exclusivă a lui eu, fie că vorbim despre un eu dezabuzat, suspendat În vid (În variantă lipovetskyană), fie că avem de-a face cu un eu tot mai senzorial, material, dens (În varianta baudrillardiană, conform teoriei societății obeze, adică excesive). Temperatura urcă pînă la
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu occidentală, domnia simulacrului, a indiferenței și a ludicului. Pe măsură ce cauzele angajante mor, ce spațiul public se golește - observație a lui Lipovetsky adevărată doar În parte -, literatura devine o expresie aroape exclusivă a lui eu, fie că vorbim despre un eu dezabuzat, suspendat În vid (În variantă lipovetskyană), fie că avem de-a face cu un eu tot mai senzorial, material, dens (În varianta baudrillardiană, conform teoriei societății obeze, adică excesive). Temperatura urcă pînă la gradele confortului, În primul caz, dar
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
obscur). Mi se pare semnificativă ruptura dintre opera lui Blanchot și activitatea lui de intelectual: aici influența lui Mallarmé a fost imediat primită ca o justificare. Blanchot practică o scriitură a agoniei iar acțiunea politică cere o energie impetuoasă a eului și o mare siguranță a sinelui. Dar În această scriitură a sa, de unde Lazăr Încearcă În zadar să Învie fără a muri totuși niciodată, subiectul blanchotian se simte ca peștele În apă. Abia cînd poate repeta la infinit și tematiza
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mai ales despre radicalitatea expresiilor intimității În ultimele decenii. Expresia folosită de sociolog este „extensia sinelui” care ar caracteriza individul contemporan, dar, de aici, evident, un spațiu public supraîncărcat de figurile - psihice, sociale, poate mai mult ca oricînd fiziologice - ale eului. Aceste autoplebiscitări nu sînt lipsite de o explicație: aceea, crede Kaufmann, a nevoii de identitate Într-o lume din ce În ce mai uniformă. Noul procedeu de construcție identitară nu se mai bazează pe cucerirea unei poziții sociale. „Astăzi, dimpotrivă, fiecare este nevoit să
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
temei morții o convergență Între literatură și cinematograf. Amintim În acest sens moartea “minimalizată”, integrată ca experiență subiectivă Într-o viață prelungită printr-un bonus, ca În jocurile virtuale. Avem de-a face cu un nou Încodaj ficțional prin care eul fictiv Își supraviețuiește, un nou mod de Încodaj ficțional prin care naratorul se distanțează de autor. Acesta din urmă subminează mimesisul printr-o inadecvare, dacă se poate spune așa, ontologică: moartea unui personaj nu coincide decât cu dispariția sa fizică
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Titlul românesc adaugă și sustrage cîte ceva din cel francez: adaugă o modalizare, transformînd un enunț monofonic Într-o frază cu principală și subordonată, vocea primeia preluînd-o pe cealaltă și ironizînd-o: faptul de a deveni prost aparține deciziei locutorului, lui eu, În vreme ce prostia este un dat, o carență intelectuală independentă de liberul arbitru. Cum poți să te hotărăști să devii prost, altfel decît În glumă? Ori, deși poate să pară același lucru, enunțul francez cum am devenit prost este foarte serios
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
După Goga, C. este al doilea poet tribun reprezentativ provenind din Transilvania: mai vârtos, mai puțin atins de „jalea” contemporanului său. Plachetele Versuri (1925) și În robia lor (1926), centrate pe ideea de mesianism, într-o retorică expresionistă - în care eul exacerbat e comparabil cu vibrantul „noi” al lui Goga -, sunt în acest sens edificatoare. Alte câteva plachete - Mâine (1928), Printre oameni în mers (1933) și Minerii (1937) - probează că, salutând cu Whitman Firul de iarbă, trimițându-și „gândul departe”, întrezărind
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
criticul a vădit o onestitate intelectuală absolută: dacă a „greșit” în unele verdicte, a făcut-o în deplină sinceritate, și nu din spirit de coterie, din politicianism literar. Criticul se dovedește a fi lipsit de răutate gratuită sau impură față de eul lumesc al autorilor comentați, dar deloc dispus să-și tocească relevanța afirmării prin monotonia elogiilor. C.-E. se înfățișează, așadar, ca un apărător intratabil al primatului esteticului și se caracterizează prin evitarea scientismului dogmatic, a partizanatului și preconcepțiilor. El acordă
CRISTEA-ENACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286505_a_287834]
-
de viață ale populației din România. Lippmann, Walter. [1922] (1991). Public Opinion. New Brunswick: Transaction Publishers. Roberts, Julian V. (1992). Public opinion, crime, and criminal justice. Crime and Justice, 16, 99-180. Rose, Richard. (2005). Are Bulgaria and Romania up to EU standards? A New Europe Barometer Evaluation. Glasgow: University of Strathclyde. Sacco, Vincent F. (1995). Media constructions of crime. Annals of the American Academy of Political and Social Science, 539, 141-154. Sandu, Florin și Ioniță, Gheorghe-Iulian. (2004). Criminologie teoretică și aplicată
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
tributară epicului sentimental conține totuși premisele direcției de evoluție a personajului masculin - orgolios, cinic și imoralist - din structurile narative ulterioare, consemnările din Parada dascălilor înscriu tentativele scriitorului de a găsi o formulă adecvată pentru a transpune sfâșietorul examen interior, propriu eului narativ în O moarte care nu dovedește nimic, Ioana, Jocurile Daniei și în nuvele. Luându-și modele mai ales din literatura franceză, dar și din cea engleză (Pierre Ronsard - pentru strategia de a crea multiple profiluri feminine, prin intermediul cărora să
HOLBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
delectarea în fața priveliștii morții, obsesia „adevărului absolut” asupra sentimentelor iubitei. Chinuri, Preludiu sentimental, Odette, Conversații cu o moartă, Icoane la mormântul Irinei fac să circule aceeași problematică și același tip de personaje ca în romane, de fiecare dată existând un eu masculin care încearcă să se explice, să se analizeze, expunându-și confesiv experiența și înregistrându-și trăirile. „Întotdeauna, sub orice inițiativă de a mea, cea mai spontană posibilă, surprind și instinctul de a mă analiza”, mărturisește naratorul, ce se numește
HOLBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
alături de întregul conflict amoros în sine nu generează decât descoperirea marii diversități a personalității naratorului. Finalul romanelor nu aduce așteptatele explicații raționale în legătură cu situațiile investigate, de vreme ce continuarea lor rămâne deschisă imaginației libere a cititorului, ci conștiința faptului că aproximarea propriului eu se dovedește imposibilă, ea scăpând oricăror tentative de analiză. Adesea, în cazul eroului, se observă intenția bine marcată prin varii referințe textuale (tragediile lui Racine, romanul proustian) de adecvare la o paradigmă livrescă. De asemenea, ariile muzicale menționate în majoritatea
HOLBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
limbaj și de „formele de viață” sau cel puțin intens modelate de acestea. Sensul tradițional al noțiunii de subiect se păstrează însă în expresii de tipul: „X a fost subiectul unei întâmplări neobișnuite” sau „Subiectul filmului Y este...”. Noțiunea de eu și cea de sine (selfă își au originea în filosofie, fiind apropiate și intersectate cu cea de conștiință. În secolul XX ele au fost utilizate în psihologia persoanei. Eul are semnificația unei realități delimitate ce are un conținut și care
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
subiectul unei întâmplări neobișnuite” sau „Subiectul filmului Y este...”. Noțiunea de eu și cea de sine (selfă își au originea în filosofie, fiind apropiate și intersectate cu cea de conștiință. În secolul XX ele au fost utilizate în psihologia persoanei. Eul are semnificația unei realități delimitate ce are un conținut și care se raportează nu doar la altă realitate, ci și la sine (eu însumiă, precum și la alt eu, similar. Sinele, eul și conștiința se intersectează destul de mult în înțelesul lor
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
secolul XX ele au fost utilizate în psihologia persoanei. Eul are semnificația unei realități delimitate ce are un conținut și care se raportează nu doar la altă realitate, ci și la sine (eu însumiă, precum și la alt eu, similar. Sinele, eul și conștiința se intersectează destul de mult în înțelesul lor, dar nu se suprapun. Eul e implicat în gândirea reflexivă a lui Descartes și e folosit mult de Kant în Critica rațiunii pure (Kant, 1969Ă cu sublinierea că, gândirea e totdeauna
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]