12,623 matches
-
gândesc în împrejurările obișnuite ale vieții mele de om obișnuit formează conținutul poeziei, care devine preponderent ca importanță față de formă. face parte din volumul de debut Faruri, vitrine fotografii (1980), titlul preluat de la Vergilius, în care Mircea Cărtărescu ilustrează maniera lirică postmodernistă, adică interesul artistului pentru cotidian. Poezia nu este structurată pe strofe, nu are rimă, tot textul este scris cu literă mică, atât numele proprii, cât și începutul propozițiilor și nu există deloc semne de punctuație. O constituie imaginea societății
Georgica a IV-a () [Corola-website/Science/306714_a_308043]
-
acesta nu era interesat de lucrul pe ogor, ci mai ales de noutățile culturale sau cele legate de civilizație. Astfel, începutul poeziei se referă la electrificarea țării, acțiunea cu care comuniștii s-au lăudat multă vreme și la care eul liric se referă cu ironie. Țăranul a putul astfel să ia cunoștință despre evenimentele petrecute în alte țări, cum ar fi războiul civil din Cipru și Liban și chiar să ia atitudine față de această situație, să comenteze și să se indigneze
Georgica a IV-a () [Corola-website/Science/306714_a_308043]
-
numai aparent are nivel înalt de civilizație, iar persoana a II-a împreună cu imperativul verbului dați creează impresia că se muncește, sugerându-se chiar o responsabilitate pentru muncă: „dați-i zor cu porumbul”. Ultimele versuri introduc persoana I singular, eul liric fiind cuprins de o amară ironie față de sfârșitul vieții, parodiat ca un joc preluat din altă parte. Este alcătuit din cuvinte și expresii populare, vocabularul fiind prozaic, preluat din cotidian. LITERATURA ROMÂNĂ Proza Poezia Dramaturgia, Editura BADEA & PROFESSIONAL CONSULTING, București
Georgica a IV-a () [Corola-website/Science/306714_a_308043]
-
Sânți, Marcello Viotti. Elenă Moșuc a fost invitată să cânte pe unele dintre cele mai faimoase scene de operă europene (München, Dresda, Hamburg, Berlin, Viena, Luxemburg, Paris, Amsterdam), dar și din Japonia și Chină. Totodată, a apărut constant în concerte lirice, sub baghetă unor dirijori că Șir Colin Davis, David Zinman, Michael Gielen, Fabio Luisi, Bruno Campanella, Bertrand de Billy, Daniel Oren, Ștefan Soltesz, Leopold Hager. De asemenea, a continuat să dea concerte și să apară în spectacole de operă organizate
Elena Moșuc () [Corola-website/Science/306720_a_308049]
-
cu o anumită direcție dată. Nota ironică specifică lui Marin Sorescu este evidentă în distihul următor, deoarece el afirmă că poți citi cu succes, folosind acest instrument, O mulțime de opere. În strofa a treia, printr-o adresare directă, eul liric oferă cu ironie instrucțiunile de folosire a echerului în citirea operei literare. Dacă așezi frumos echerul Pe prima pagină și citești numai ceea ce scapă În afara liniilor lui/ De lemn, pierzi tocmai esența ideatică, deoarece este imposibil să potrivești locul exact
Echerul () [Corola-website/Science/306746_a_308075]
-
Ca niște broaște, pericolul fiind acela că se diminuează astfel și sensul celor ascunse. Jumătatea de verb care mai rămâne Te face să urli și să regreți sfâșietor că nu poți citi acțiunea tuturor romanelor/ Din viitorul deceniu. Ironia eului liric devine acidă în distihul următor, când acțiunea echerului se extinde și în viața de toate zilele. În strofa a șasea, echerul nu mai este un instrument privit cu amuzament, ci un simbol al spiritului limitat al oamenilor, care percep dogmatic
Echerul () [Corola-website/Science/306746_a_308075]
-
a doua plural, deoarece referirea poetului iese din zona individului, a celui care intră în mod singular în contact cu textul literar și se manifestă global, la nivelul societății în general. Sunetele, imaginile, sufletele devin exagerat de mari, iar eul liric atrage atenția, cu sarcasm, că ele ar trebui reduse, restrânse la banal, de aceea vorbele trebuie ascultate cu echerul și spectacolul vieții trebuie privit cu același instrument care limitează percepția. Ullima strofă amplifică ironia ascuțită a eului liric care îndeamnă
Echerul () [Corola-website/Science/306746_a_308075]
-
iar eul liric atrage atenția, cu sarcasm, că ele ar trebui reduse, restrânse la banal, de aceea vorbele trebuie ascultate cu echerul și spectacolul vieții trebuie privit cu același instrument care limitează percepția. Ullima strofă amplifică ironia ascuțită a eului liric care îndeamnă oamenii să nu se aventureze într-o dragoste adevărată fără să aibă un echer la butonieră. Ultimele versuri evidențiază un sarcasm amar al eului poetic, prin care se adâncește incompatibilitatea dintre instrumentul matematic, ce măsoară rigid și domeniul
Echerul () [Corola-website/Science/306746_a_308075]
-
în cimitirul "Sf. Vineri" din București, distrus de cutremurul din 1977. În perioada 1996 - 1997, dar în mod definitiv din anul 2002, cu ocazia aniversării a 30 ani de activitate neîntreruptă, "Teatrul de Operă și Operetă" din Craiova devine Teatrul Liric "Elena Teodorini".
Elena Teodorini () [Corola-website/Science/306765_a_308094]
-
timp în realitate și poate chiar în realism sau naturalism ("maladivul", "știința"); 3) este mai precis delimitat ca ideologie literară (definiții și trăsături ferme); 4) privește înspre viitor cultivând experimentul (știința în poezie) și încercarea teoretică în marginea experimentului ("pozitivism liric", "poeton"). De asemenea, în răspunsul la întrebarea criticului Ion Simuț dintr-un număr al revistei "Familia" apărut la puțin timp după primul manifest ("S-ar putea face o conexiune între onirismul dimovian și himerismul pe care îl promovezi teoretic și
Himerism (literatură) () [Corola-website/Science/306868_a_308197]
-
revistă, un organizator plin de talent, el atrăgând aici spiritele cele mai alese, al căror talent era descoperit cu o intuiție sigură. Ca scriitor, debutează în anul 1866, în „Foaia societății pentru literatura și cultura română în Bucovina”. Scrie poezii lirice, balade, idila Miron și Florica (1870), satire, epistole, schițe, romanul Mihai Vereanu (1873), piese de teatru, memoriale de călătorii și un volum de memorii intitulat sugestiv Amintiri de la Junimea (1921). Este inițiat în anul 1866, în Loja masonică ieșeană Steaua
Iacob Negruzzi () [Corola-website/Science/306947_a_308276]
-
Mircea Bradu, Editura Eminescu, București,1983. • Inima, Teatrul de Stat Oradea, 24 martie 1979 „Apelând adeseori la document - în primul rând scrisorile lui Lucaciu, discursuri sau depoziții - Mircea Bradu nu încearcă o piesă document, ci o evocare de multe ori lirică, simbolică alteori, iar faptul sau personajul dramatic se constituie din sinteza mai multor fapte sau personaje istorice.”, Dumitru Chirilă, Hotărârea, Teatru comentat, Mircea Bradu, Editura Eminescu, București, 1983. „Nimeni nu s-a încumetat până acum sa imortalizeze pentru scenă figura
Mircea Bradu () [Corola-website/Science/307793_a_309122]
-
1983, calificată de C. Rogozanu de „lume a dilemelor intelectului pur care își reconstruiește o realitate stranie, rarefiata”. Despre "Laborator spațial" scrie Radu G. Țeposu în "Istoria tragică & grotesca a întunecatului deceniu literar nou", 1993 (p. 77) remarcând „acele fulgerări lirice care prind, în mișcări rapide, încordări autentice, vibrații ale unei sensibilități ulcerate: „cum/poți/să/visezi/moartea/cînd/sufletu-i/dominat/de frica?” ("cum poti")” Tradus în: Franța, Germania, Elveția, Italia, S.U.A., Canada, Spania, Șerbia Nicolae Manolescu ("Argeș", 3/1981
Călin Vlasie () [Corola-website/Science/307826_a_309155]
-
perfecționarea stilului și că de multe ori el se amuză pe seama oamenilor simpli, nu a nobililor, cum avusese în timpul său curajul să o facă Juan de Tassis y Peralta, Conte de Villamediana, de exemplu. Quevedo a cultivat de asemenea o lirică curtezană subtilă, realizând o operă inspirată în „"Il canzoniere"” de Petrarca, cu aceeași temă, același stil și atingând perfecțiunea în realizare tehnică. Opera este construită în jurul unei figuri feminine, Lisi, care nu trebuie însă identificată cu o femeie reală, ci
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
sale metafizice, precum și psalmii, unde poetul și-a exprimat disperarea existențială. Viziunea sa este una pesimistă, tipică pentru epoca sa, și care are unele trăsături preexistențialiste. Vena satirică a lui Quevedo se exprimă în primul rând prin intermediul a două creații lirice specifice literaturii spaniole : „"romance"”(compoziție lirică spaniolă caracterizată prin repetiția la finalul fiecărui vers par a aceleiași asonanțe și prin inexistența rimei în cazul versurilo impare) și „"letrilla"” (creație lirică în strofe, la finalul cărora se repetă ca un refren
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
Quevedo se exprimă în primul rând prin intermediul a două creații lirice specifice literaturii spaniole : „"romance"”(compoziție lirică spaniolă caracterizată prin repetiția la finalul fiecărui vers par a aceleiași asonanțe și prin inexistența rimei în cazul versurilo impare) și „"letrilla"” (creație lirică în strofe, la finalul cărora se repetă ca un refren conceptul principal exprimat în operă), mijloace pentru a realiza o critică socială care nu ascundea motivele profunde ale decadenței Spaniei, alături de sonet. Quevedo nu putea suporta Culteranismul, al cărui reprezentant
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
a marcat începutul realismului ca estetică literară și a creat specia denumită roman modern, un roman polifonic, ce va avea o influență remarcabilă, prin cultivarea a ceea ce s-a numit „"o scriere dezlănțuită"”, în care artistul se poate manifesta „"epic, liric, tragic, comic"”, cu o aparentă ingenuitate parodiind toate genurile literare. A doua parte, „"El ingenioso caballero don Quijote de la Mancha"”, nu apare până în 1615. Ambele părți îi permit autorului să intre în istoria literaturii universale și îl transformă într-un
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
dinastie, dinastia Gupta, a reunit mare parte a subcontinentului. Împărăția lor a atins epoca de glorie sub domnia lui Chandragupta II (376-415). În spiritul hinduismului reînnoit cultura indiană își trăia perioada de înflorire. Au fost scrise în limba sanscrită capodopere lirice și dramatice uriașe, era în plină dezvoltare sculptura și arhitectura hindusă cu stilul său somptuos și fără egal. S-au obținut rezultate marcante în matematică și astronomie. Indiei dinastiei Gupta îi datorăm aplicarea corectă a valorilor zero și zece. În
Subcontinentul Indian () [Corola-website/Science/308301_a_309630]
-
Les disques" ("Discuri", 1918), Léger păstrează încă tematica abstractă. Experiențele lui estetice continuă să se învârte în jurul contrastelor dintre forme plate și suprafețe cromatice. Creația lui este bogată, plină de expresivitate, abundentă în culori strălucitoare, este o sinteză a viziunii lirice asupra unei lumi dominate de mașini. Treptat, figurile omenești devin tot mai prezente și mai deslușite în tablourile pictate ("Oameni în oraș", 1918). În compoziția "Trois femmes" ("Trei femei", 1921), cunoscut și cu numele de "Le grand petit-déjeuner", figura umană
Fernand Léger () [Corola-website/Science/308312_a_309641]
-
incisiva, purtătoare după caz de tensiuni dramatice sau de situatii pline de umor. În pictură evoluează într-o direcție a peisagisticii în care cultul pentru natură, pentru elementele concrete ce s-au impus cândva memoriei se împletește cu un filon liric care domină întreg materialul figurativ, într-o structură poetica inedită. Acest lirism îl descoperim în tablourile inspirate de Delta Dunării, de pământul ars de soare cu vegetații pitice, al Dobrogei sau de orașele vechi (Botoșani, de exemplu), cu o arhitectură
Constantin Piliuță () [Corola-website/Science/308427_a_309756]
-
în timp ce portretristica lombarzilor Ceruți și Fra Galgario reconduc pictură italiană la o realitate pacifica și liniștită. Portrete Copilăria lui Isus Secolele al XVIII-lea și al XIX-lea identificau școală franceză cu Lorrain și cu Poussain, privilegiați pentru calitățile lor lirice și luminoase. Achizițiile mai recente au încercat să umple golurile din trecut. Sec. al XVI-lea francezopune rigorii tehnice și seriozității morale specifică fraților Le Nain și operelor lui La Tour și Valentin, care simt din plin influența lui Caravaggio
National Gallery, Londra () [Corola-website/Science/307374_a_308703]
-
Heinz Ludwig Arnold, München 2000. Der Verweser. Ein Geisterroman („Der Verweser. Un roman despre spirite”), Gutenberg. neue medien, 2001 Opera proprie Nichita Stănescu: "11 Elegien", București 1968 Ediție revăzută: Gefährliche Serpentinen. Rumänische Lyrik der Gegenwart, mit einem Nachwort (Serpentine periculoase. Lirică romînească actuală, cu o postfață), Edition Drukhaus, Berlin 1998. Addenda corrige (zu Gefährliche Serpentinen die fehlenden Lyriker) A fost inclus în antologia bilingvă "Scriitori germani din România de după 1945", apărută în 2012 la Editura Curtea Veche.
Dieter Schlesak () [Corola-website/Science/307435_a_308764]
-
(în italiană: Pagliacci) este o operă în 2 acte compusă de Ruggiero Leoncavallo pe un libret propriu. Opera este una din lucrările care figurează în repertoriul permanent al teatrelor lirice. Premiera operei a avut loc la „"Teatro Dal Verme"” din Milano la data de 21 mai 1892. Acțiunea se petrece în satul Montalto din Calabria (sudul Italiei), la 15 august 1865. Durata operei: 1 1/4 ore. Prologul este expus
Paiațe () [Corola-website/Science/307439_a_308768]
-
română. Țipțerii au creat o importantă literatură în cialectul lor, cel mai important poet țipțer fiind Lëndners Ernst von Kejsenmark (cunoscut și ca Ernest Lindner sau Ernő Lindner), poet romantic țipțer numit adeseori „Petőfi al țipțerilor”, care în creațiile sale lirice a îmbinat formele poetice clasice cu folclorul țipțer. Lingvistul Imre Kövi a realizat și un dicționar al limbii țipțer, rămas în manuscris până în zilele noastre.
Țipțeri () [Corola-website/Science/303051_a_304380]
-
de la începuturile literaturii grecești îi aparțin lui Homer, "Iliada" și "Odiseea". Celălalt mare poet al perioadei preclasice a fost Hesiod. Cele doua opere ale sale, care s-au păstrat până în prezent sunt "Munci și Zile" și "Teogonia." Cei doi poeți lirici mai importanți au fost Sappho și Pindar. Tot grecii au inventat și teatrul și au creat opere care sunt încă recunoscute ca fiind printre cele mai bune scrise vreodată. Dintre sutele de tragedii scrise și reprezentate în epoca clasică, s-
Literatura greacă () [Corola-website/Science/303163_a_304492]