12,062 matches
-
Dunării cu râul Jezava, la o altitudine de doar 72 de metri deasupra nivelului mării. Această locație a permis capitalei sârbe să rămână aproape de Regatul creștin al Ungariei, mulțumindu-l, de asemenea, pe sultanul Murad al II-lea al Imperiului Otoman prin oprirea trecerii necontrolate a maghiarilor pe valea Moravei. Poziția strategică a cetății pe drumul ce leagă Balcanii și Europa Centrală a transformat-o într-un important centru comercial și religios timp de secole, ea aflându-se în prezent pe
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
pierdere, Đurađ a decis să construiască o nouă capitala și a ales locul unde se află astăzi orașul Semendria. Semendria, unde nu se aflase anterior nicio așezare umană, a fost ales din mai multe motive. În 1428, în timpul războiului Imperiului Otoman cu Republică Venețiana, ungurii și turcii au fost de acord să-l recunoască pe Branković în calitate de conducător independent al Șerbiei, transformând astfel Despotatul Șerbiei într-un stat tampon. Un tratat a stabilit, de asemenea, suzeranitatea otomană asupra Șerbiei, ce a
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
1428, în timpul războiului Imperiului Otoman cu Republică Venețiana, ungurii și turcii au fost de acord să-l recunoască pe Branković în calitate de conducător independent al Șerbiei, transformând astfel Despotatul Șerbiei într-un stat tampon. Un tratat a stabilit, de asemenea, suzeranitatea otomană asupra Șerbiei, ce a rămas în continuare un stat vasal al Ungariei. Ținându-se cont de relația mai veche cu Ungaria și de diferențele religioase față de otomani (Ungaria și Șerbia erau creștine, spre deosebire de Turcia care era musulmană), capitala statului a
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
Ținându-se cont de relația mai veche cu Ungaria și de diferențele religioase față de otomani (Ungaria și Șerbia erau creștine, spre deosebire de Turcia care era musulmană), capitala statului a fost aleasă într-un loc mai apropiat de Ungaria decât de Imperiul Otoman. Localizarea Semendriei pe Dunăre, între Belgrad și Golubăț, oferea un acces ușor către alte orașe aflate de-a lungul râului. Ea permitea, de asemenea, controlul circulației pe Dunăre, inclusiv blocarea pătrunderii maghiarilor pe valea Morava, ceea ce-i mulțumea pe turci
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
Pe 20 aprilie 1434, Katarina, fiica cea mai tânără a lui Đurađ Branković, si Ulrich al II-lea de Celje s-au căsătorit în noua cetate. Această căsătorie a subliniat relațiile de prietenie pe care despotul le avea cu Poartă Otomană, desi legăturile de rudenie ale lui Ulrich cu regina Ungariei însemna o alianță sârbo-maghiară. Ca urmare, vizirul Mehmet Saridže-pașa a sosit la Semendria la mijlocul anului 1434 cu un mesaj de la Edirne, în care se afirma că siguranța Șerbiei în fața Imperiului
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
desi legăturile de rudenie ale lui Ulrich cu regina Ungariei însemna o alianță sârbo-maghiară. Ca urmare, vizirul Mehmet Saridže-pașa a sosit la Semendria la mijlocul anului 1434 cu un mesaj de la Edirne, în care se afirma că siguranța Șerbiei în fața Imperiului Otoman putea fi garantată doar prin căsătoria fiicei mai mari a lui Branković cu sultanul Murad al II-lea. După mai multe discuții, sfatul domnesc convocat la palat a acceptat propunerea turcă și s-au început demersurile necesare pentru pregătirea căsătoriei
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
închis pe regentul maghiar Iancu de Hunedoara în temnițele cetății până când a fost răscumpărat de către conaționalii săi. În 1453 sultanul Mahomed al II-lea și Isak-bey Arbanazović au condus un atac asupra Semendriei ce făcea parte dintr-o campanie militară otomană împotriva Șerbiei. Turcii au capturat 50.000 de bărbați, femei și copii în timpul atacului, dar Semendria a fost bine apărată de Toma Kantakuzen. În ciuda faptului că avea doar 6.000 de oameni, în comparație cu cei 20.000 de militari turci, orașul
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
-lea, biserica a fost ridicată pe parcursul mai multor etape istorice. Cea de-a doua structura a fost o baie turcească care datează din secolul al XVII-lea. Ani de zile, Cetatea Semendria a reprezentat ultima linie de apărare împotriva atacurilor otomane. În timpul atacului din 1439, ea a devenit prima cetate din Șerbia împotriva căreia s-au folosit tunurile. Atunci când a căzut în 1459, ea a devenit centrul unui sangeac turcesc. Mai tarziu, Semendria a fost o provincie a Monarhiei Habsburgice și
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
de către otomani în secolul al XVII-lea. Există o poartă mobilă în zidul dinspre Dunăre, pe unde marinării puteau pătrunde în cetate. Nu se știe sigur dacă au fost construite clădiri rezidențiale durabile. Între anii 1460 și 1480, în timpul ocupației otomane, a fost construit un sistem defensiv mai puternic, inclusiv contraescarpe, ziduri joase și mai multe turnuri. În prima jumătate a secolului al XVIII-lea au fost adăugate tranșee fortificate. Starea de deteriorare a cetății variază de la "krstata kula", care este
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
din Istanbul, de unde otomanii conduceau în anul 1798 regiuni întinse ale Europei, inclusiv Moldova și Valahia) și români la hotarul secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea. Autorul prezintă o amplă imagine istorică a perioadei de declin a Imperiului Otoman după campania militară a lui Napoleon în Egipt și Siria. În 1969 a fost publicat romanul " Întoarcerea în deșert", care se referă la epoca lui Alexandru Macedon. Acțiunea ultimului său roman, "Elenco" (1979), are loc în perioada Revoluției de la 1848
Horia Stancu () [Corola-website/Science/336718_a_338047]
-
de rege în misiuni periculoase. Ultima sa misiune în Imperiul Rus era destinată să asigure protecția Rusiei pentru Regatul Imeriti în timpul Războiului Ruso-Turc (1787-1792). Timp de trei ani, el l-a însoțit pe feldmareșalul rus Potiomkin în campania împotriva Imperiului Otoman, dar a murit în mod neașteptat la Iași, Moldova (25 ianuarie 1791), fiind înmormântat în cimitirul din jurul fostei Biserici Sfânta Vineri. Biserica și clădirile adiacente, plus cimitirul, au fost demolate în 1879, iar locul exact al mormântului lui Besiki nu
Besarion Gabașvili () [Corola-website/Science/336715_a_338044]
-
fictiv Alexis Zorba, protagonistul romanului "Zorba Grecul" (1946) al scriitorului grec Nikos Kazantzakis. El s-a născut în jurul anului 1867 în satul Katafygi, Prefectura Pieria, Macedonia de Vest (acum parte a municipalității Velventos), care făcea parte pe atunci din Imperiul Otoman. Era fiul lui Fotios Zorbas, un bogat proprietar de terenuri și de oi, și avea trei frați: Katerina, Ioannis și Xenofon. El a lucrat ca păstor pe terenurile familiei la Katafygi, a devenit tăietor de lemne. Persecutat de turci, a
Gheorghios Zorbas () [Corola-website/Science/336730_a_338059]
-
din Constantinopol; ea provine din comunitatea arvanită de pe insula Hydra. Era fiica lui Stavrianos Pinotsis, un căpitan din insula Hydra, și al soției acestuia, Skevo. Otomanii îl închiseseră pe Pinotsis pentru participarea sa la Revolta Orlov din 1769-1770 împotriva dominației otomane. Ea s-a născut în timpul uneia dintre vizitele mamei ei la închisoare. Tatăl ei a murit curând după acel moment, iar mama și copilul s-au întors în insula Hydra. Ele s-au mutat în insula Spetses patru ani mai
Laskarina Bouboulina () [Corola-website/Science/336728_a_338057]
-
fiul ei să lase neatinsă averea Bouboulinei. După trei luni de exil în Crimeea, Bouboulina s-a întors la Spetses. Se presupune că Bubulina s-a alăturat organizației Filiki Etaireia care pregătea declanșarea unei revoluții pentru eliberarea Greciei de sub dominația otomană. Ea ar fi fost una dintre puținele femei membre ale organizației, dar nu se află înscrisă în listele membrilor. A cumpărat arme și muniții pe propria ei cheltuială și le-a adus în secret pe navele ei la Spetses, pentru
Laskarina Bouboulina () [Corola-website/Science/336728_a_338057]
-
a început o blocadă navală. Mai târziu, ea a luat parte la blocada navală și la eliberarea orașelor Monemvasia și Pylos. Fiul ei, Yiannis Yiannouzas, a murit în mai 1821 în bătălia de la Argos împotriva unui număr superior de militari otomani. Ea a ajuns la Tripoli la timp pentru a asista la căderea orașului pe 11 septembrie 1821 și pentru a-l întâlni pe generalul Theodoros Kolokotronis. Copiii lor Eleni Boubouli și Panos Kolokotronis s-au căsătorit mai târziu. În perioada
Laskarina Bouboulina () [Corola-website/Science/336728_a_338057]
-
la timp pentru a asista la căderea orașului pe 11 septembrie 1821 și pentru a-l întâlni pe generalul Theodoros Kolokotronis. Copiii lor Eleni Boubouli și Panos Kolokotronis s-au căsătorit mai târziu. În perioada care a urmat înfrângerii garnizoanei otomane, Bouboulina a salvat o mare parte din femeile aflate în serviciul sultanului. Când facțiunile rivale au declanșat un război civil în 1824, guvernul grec a arestat-o pe Bouboulina din cauza legăturii ei de familie cu generalul Kolokotronis, ce fusese întemnițat
Laskarina Bouboulina () [Corola-website/Science/336728_a_338057]
-
Enrique Behor Hâim Moshe Bejerano sau Bedjerano (în ebraică:חיים משה בז'רנו, în turcă:Hâim Moșe Beceran, n.1846 sau 1850 Stara Zagora, Bulgaria, pe atunci în Imperiul Otoman - 1 august 1931) a fost un rabin sefard originar din Bulgaria, cărturar, poet în limbile ebraica (paytan) și ladino, traducător, si cercetător al limbii ladino, care a activat în România și Turcia. A stat vreme de 32 ani în fruntea
Haim Bejerano () [Corola-website/Science/336737_a_338066]
-
a fost locțiitor (kaimakam) al șef rabinului Turciei. Rabinul Bejerano a avut concepții sioniste și s-a numărat printre întemeietorii mișcării Hovevey Tzion. Hâim Moshe Bejerano s-a născut la Stara Zagora (în turcă - Eski Zagra) în Bulgaria, în timpul dominației otomane. El era fiul lui Moshe Bejerano, din familia evreiască sefarda Bahar, al cărui nume provine de la orașul spaniol Bejar din regiunea Salamanca din Castilia. Mama sa, Kalo născută Calderon, era fiica rabinului Itzhak Baruh Calderon din Plevna. În copilărie Hâim
Haim Bejerano () [Corola-website/Science/336737_a_338066]
-
Romania.Istoricul român Nicolae Iorga a remarcat că pe baza documentelor descoperite și cercetate de rabinul Bejerano, s-a putut dovedi prezenta evreilor turci (sefarzi) în Țară Românească în vremea lui Mihai Viteazul, când aceștia sosiseră că furnizori ai oștilor otomane. Istoricul Grigore Tocilescu obișnuia să-l invite pe rabin la Universitate pentru a traduce textele ebraice, turcești, persane și arabe de pe morminte. Bejerano a aprobat proiectul de reconstruire a Templului Mare Spaniol Cal Grande din București,de pe strada Negru Vodă
Haim Bejerano () [Corola-website/Science/336737_a_338066]
-
s-a mutat la Istanbul, unde a fost ales ca locțiitor (caimacam) al Șef rabinului Turciei, funcție pe care a îndeplinit-o până la sfârșitul vieții. Alegerea să a avut loc într-un moment delicat, în perioada de tranziție între Imperiul Otoman și Republică Turcă modernă. Fiind el însuși fiu al generației de tranziție din cadrul iudaismului sefard otoman, activitatea sa s-a desfășurat pe multe planuri: pe de o parte în domeniul halahic, si, pe de altă parte, ca simpatizant al sionismului
Haim Bejerano () [Corola-website/Science/336737_a_338066]
-
funcție pe care a îndeplinit-o până la sfârșitul vieții. Alegerea să a avut loc într-un moment delicat, în perioada de tranziție între Imperiul Otoman și Republică Turcă modernă. Fiind el însuși fiu al generației de tranziție din cadrul iudaismului sefard otoman, activitatea sa s-a desfășurat pe multe planuri: pe de o parte în domeniul halahic, si, pe de altă parte, ca simpatizant al sionismului și activist al cauzei naționale și al propagării moștenirii culturale evreiești. El a întreținut și în
Haim Bejerano () [Corola-website/Science/336737_a_338066]
-
, Effendi sau Effendy (în ; în turcă otomană: افندي "", în , "Afandī"; în ) este un titlu de noblețe cu sensul de Domn sau Stăpân. Este un titlu de respect sau de politețe, echivalentul englezescului Sir, care a fost folosit în Imperiul Otoman și Imperiul Bizantin. El este plasat după
Efendi () [Corola-website/Science/336751_a_338080]
-
, Effendi sau Effendy (în ; în turcă otomană: افندي "", în , "Afandī"; în ) este un titlu de noblețe cu sensul de Domn sau Stăpân. Este un titlu de respect sau de politețe, echivalentul englezescului Sir, care a fost folosit în Imperiul Otoman și Imperiul Bizantin. El este plasat după numele persoanei și este folosit, în general, ca formulă de adresare față de învățați și funcționari guvernamentali cu ranguri înalte, cum ar fi "bei" sau "pași". Acesta poate indica, de asemenea, o funcție precisă
Efendi () [Corola-website/Science/336751_a_338080]
-
ca "hekim efendi", medic-șef al sultanului. Forma posesivă "efendim" (stăpâne) este utilizată de servitori, atunci când răspund la telefon, și poate fi un substitut pentru „mă scuzați” în unele situații (de exemplu, atunci când ceri cuiva să repete ceva). În perioada otomană, titlul folosit în mod obișnuit în adresarea către o anumită persoană după cel de "aga" era "efendi". Un astfel de titlu indica un „domn educat”, deci implicit un absolvent al unei școli laice de stat ("rüșdiye"), chiar dacă cel puțin unii
Efendi () [Corola-website/Science/336751_a_338080]
-
indica un „domn educat”, deci implicit un absolvent al unei școli laice de stat ("rüșdiye"), chiar dacă cel puțin unii, dacă nu chiar cei mai mulți dintre acești efendi, au fost cândva studenți la școlile religioase sau chiar profesori la acele școli. Cuvântul otoman افندي "efendi", în turca modernă "efendi", este un împrumut lingvistic al termenului grec medieval "afendēs", ce provine la rândul său din greaca veche "authentēs", ce înseamnă „maestru” sau „autoritate”. Acest cuvânt a fost utilizat pe scară largă ca un titlu
Efendi () [Corola-website/Science/336751_a_338080]